Ardeiul iute, piperul si hreanul

Ilie Tudor
Focul ascuns in plantele de leac.

Exista in stiinta traditionala a vindecarii cu ierburi un capitol cu totul special: cel al plantelor cu gust "arzator". Cunoscute mai ales drept condimente alimentare, apreciate pentru aroma si gustul lor picant, putini sunt cei care stiu ca au si valoare terapeutica. Semintele si radacinile iuti fac parte din "artileria grea" a medicinii naturale. Mai ales in lupta cu bolile reumatice, respiratorii sau digestive, ele se afla in linia intai. Acum, la inceput de iarna, cunoasterea proprietatilor medicinale ale acestor plante este mai mult decat binevenita, intrucat ele ataca exact bolile produse sau agravate de venirea sezonului rece. Cum se folosesc si la ce sunt bune vom afla in continuare:

Ardeiul iute

Nu are o istorie prea lunga in medicina populara europeana, dar... glorioasa. A fost adus in tara noastra in urma cu "doar" trei sute de ani, ceea ce este putin in comparatie cu hreanul, de pilda, care este cunoscut si folosit de peste 5000 de ani. Ardeiul iute si-a gasit insa imediat locul in retetele de medicina populara si, mai nou, chiar in preparate farmaceutice sofisticate. "De vina" sunt proprietatile sale iritative extrem de puternice, care au inimaginabil de multe aplicatii practice. La contactul cu anumite substante din compozitia ardeiului iute, tesuturile corpului omenesc se inflameaza, adica se incalzesc, circulatia sanguina se intensifica si se declanseaza local o reactie naturala de aparare foarte puternica. In plus, aceste procese sunt provocate instantaneu si concomitent, ceea ce face ca ardeiul iute sa vindece sau sa amelioreze semnificativ boli din cele mai diverse.

Dureri de gat - se foloseste un extract in apa de ardei iute, un preparat simplu, dar cu efecte antiinfectioase extrem de puternice, care poate opri racelile chiar in faza incipienta. Iata cum se obtine acest remediu: un varf de cutit de seminte de ardei iute se pune intr-un sfert de cana (50 ml) de apa clocotita, se lasa vreme de 20 de minute, apoi se amesteca cu miere. Se consuma cu inghitituri mici, lasand sa alunece lent pe gat. Efectele sunt imediate.

Rinita (guturai) - se recomanda consumarea ardeiului iute drept condiment, mai ales in ciorbe si supe fierbinti, care ii potenteaza efectul. Substantele continute de ardeiul iute desfunda imediat nasul, intensifica circulatia in zona cailor respiratorii superioare si fac sa creasca temperatura corpului. In cazul in care din cauza guturaiului simtiti ca nu mai aveti miros, inspirati in dreptul unei despicaturi facute cu cutitul intr-un ardei iute.

Lombosciatica - se obtine o tinctura de ardei iute astfel: 20 ardei iuti se piseaza bine, dupa care se pun intr-un borcan in care se adauga un pahar (200 ml) de alcool de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat continutul vreme de zece zile, dupa care se filtreaza prin tifon. Cu preparatul obtinut se fac comprese, care se pun pe zona dureroasa si se tin vreme de 10-30 de minute. Tratamentul se repeta de 1-2 ori pe zi, pana la disparitia durerilor. Are un puternic efect rubefiant asupra pielii, motiv pentru care persoanele sensibile vor aplica remediul cu tinctura diluata.

Crampe musculare (carcei) - este foarte utila introducerea in alimentatie a ardeiului iute. Pe langa faptul ca este bogat in vitamina C, utila pentru sistemul circulator si muscular, are efecte de intensificare a circulatiei sanguine si de crestere a temperaturii corpului. Zilnic, persoanele cu predispozitie spre crampe musculare vor consuma 1-2 ardei iuti si, in plus, vor face urmatorul tratament extern:

Circulatie periferica deficitara (maini si picioare reci) - se maseaza foarte usor mainile si picioarele cu o solutie preparata din cinci lingurite de ardei iute maruntit (poate fi si boia de ardei iute), jumatate de pahar de otet si jumatate de pahar de spirt, care au stat sapte zile la macerat.

Piperul negru

Este cunoscut in Romania inca din Evul Mediu, fiind cea mai frecvent utilizata mirodenie adusa din zona calda a Asiei. Pe langa binecunoscuta sa valoare culinara (mancarea "fara sare si piper" este de neconceput in traditia romaneasca), piperul are si calitati terapeutice incontestabile. In principal, uleiurile volatile pe care le contine au un efect antiinfectios puternic asupra cailor respiratorii, stimuland, in plus, procesele digestive, actionand asupra aparatului cardiovascular si chiar asupra metabolismului.

Tusea iritativa si tusea uscata - se amesteca doua varfuri de cutit de piper cu patru lingurite de miere si cu putina zeama de lamaie. Pasta rezultata se consuma pe parcursul a 1-2 ore, luand inghitituri mici si lasand preparatul sa isi exercite efectele la nivelul gatului.

Tusea spastica - se pun la macerat vreme de 7 zile, in 200 ml de alcool alimentar, cinci linguri de piper negru si o lingura de cuisoare macinate. Dupa trecerea perioadei de macerare, preparatul se filtreaza. Va rezulta un fel de... foc lichid, care se administreaza diluat in apa sub forma de gargara. Are o actiune antitusiva extrem de puternica. Substantele volatile din piper si din cuisoare exercita pur si simplu un efect anestezic asupra terminatiilor nervoase de la nivelul gatului, declanseaza reflexul de tuse, ce va fi astfel oprit.

Gripa in faza incipienta - se beau doua-trei cani de ceai aromatic fierbinte indulcit cu miere. Reteta de obtinere a acestui ceai provine din medicina medievala franceza si - se spune - nu da gres niciodata cand este vorba de oprit o raceala. Intr-o cana de apa fierbinte se pun la infuzat doua varfuri de cutit de piper negru, un varf de cutit de cuisoare si doua varfuri de cutit de scortisoara. Se lasa se infuzeze totul vreme de 10 minute, dupa care se filtreaza, iar ceaiul rezultat se bea cat mai fierbinte posibil.

Indigestie - piperul negru este cel mai la indemana si cel mai eficient digestiv posibil. Persoanele care se confrunta cu indigestii frecvente vor condimenta din abundenta hrana cu piper negru, mai ales in zilele friguroase. Si inca un sfat: nu se consuma niciodata iarna mancare de la frigider, ci doar calda. Sfatul este valabil si pentru urmatoarea afectiune despre care vom discuta:

Balonare - preparati-va in casa o combinatie de condimente cu efecte carminative puternice. Se amesteca o lingurita de piper negru proaspat macinat cu doua lingurite de chimen si cu alte doua lingurite de anason. Adaugati aceasta combinatie cu gust si aroma foarte placute in toate mancarurile care simtiti ca va baloneaza. Pentru un efect mai puternic, beti dupa masa un ceai foarte cald, obtinut prin infuzarea acestei combinatii de mirodenii.

Hipotensiune - leacul cel mai simplu, dar extrem de eficient, este suplimentarea cantitatii de piper si de sare cu care este condimentata hrana zilnica. Aparent banalele condimente pe care le consumam la fiecare masa au, atunci cand sunt in cantitati suficiente, efecte hipertensoare puternice, de mare ajutor in zilele reci, de iarna.

Hreanul

Este folosit ca remediu natural inca din preistorie, bucurandu-se de mare incredere printre daci. Insusi medicul roman Dioscoride, atunci cand vorbeste despre hrean, pomeneste si denumirea sa dacica. Recomandat in peste o suta de afectiuni, in randurile de fata vom vorbi doar despre bolile de sezon, pe care le tamaduieste hreanul. De altfel, hreanul este, in mod special, o planta de iarna, substantele sale volatile, vitaminele si mineralele pe care le contine fiind de un imens ajutor in lupta cu bolile sezonului rece.

Bronsita - uleiurile volatile din hrean sunt un antibiotic si un antiviral redutabil in lupta cu aceasta afectiune, atat in forma sa cronica, cat si in cea acuta. Iata o reteta simpla, dar care de multe ori a dat rezultate exceptionale: peste trei lingurite de hrean ras se pun trei lingurite de alcool alimentar de patruzeci de grade si se lasa sa stea vreme de zece minute. Dupa trecerea acestui interval de timp, se amesteca bine hreanul cu alte trei linguri de miere, asa incat sa se intrepatrunda bine componentele. Se administreaza tot acest amestec pe parcursul unei zile. Tratamentul dureaza minimum trei saptamani

Sensibilitate la frig, predispozitie spre degeraturi - iata un preparat care valorifica din plin calitatile vitaminizante, vasodilatatoare si tonice nervoase ale hreanului: intr-un litru de vin rosu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin razatoarea fina si o jumatate de lingurita de piper negru. Se astupa sticla si se lasa la macerat continutul vreme de 8-9 zile, dupa care se filtreaza. Se administreaza 3-4 linguri din acest vin tonic inainte de fiecare masa.

Sinuzita cronica sau acuta - nu stiu sa existe vreun remediu mai eficient in aceasta afectiune, ca hreanul. Se face o aplicatie externa foarte simpla, prin intermediul careia sunt preluate de circulatia sanguina principiile active ale hreanului. Aceste substante ajung astfel sa actioneze direct in zona sinusurilor si a cailor respiratorii superioare, avand un efect puternic antiinfectios. Se pune pe frunte, spre radacina nasului, o cataplasma obtinuta prin invelirea intr-un tifon subtire a doua-trei lingurite de hrean ras. Cataplasma se tine vreme de 5-20 de minute. Cei cu o piele foarte sensibila se vor unge in prealabil cu o alifie de galbenele si vor tine mai putin cataplasma, altfel pot aparea inflamatii serioase. In timp ce tinem cataplasma pe frunte, se va declansa un proces extrem de puternic de lacrimare si de eliminare pe cale nazala a secretiilor. Trebuie sa lasam acest proces sa se desfasoare cat mai mult timp, el fiind extrem de benefic si ajutand la o vindecare rapida. Repetata vreme de 5-7 zile la rand, aceasta aplicatie va duce la eliminarea completa a acestei afectiuni, altfel foarte dificil de tratat cu medicamente.

Reumatism - radacinile de hrean se taie cubulete si se pun pe calorifer sau in apropierea unei surse de caldura ca sa se usuce. Atunci cand se elimina complet apa si devin uscate ca iasca, se macina cu rasnita electrica de cafea sau in piua, obtinandu-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: faina de hrean. Se amesteca o parte de faina de hrean cu o parte de tarate de grau, punandu-se apa cat sa se formeze o pasta. Aceasta pasta, invelita in tifon, se aplica pe articulatiile afectate si se tine vreme de o ora. Are o actiune incalzitoare, antinevralgica si antiinflamatoare articulara.

Dureri de cap produse de frig - se pune pe o foaie de hartie foarte putina faina de hrean, care se inspira apoi alternativ pe o nara si pe cealalta, ceea ce va produce cateva stranuturi foarte puternice. Reflexul puternic de stranut va actiona la nivelul sistemului nervos central, atenuand senzatia de durere sau chiar eliminand-o. Este o metoda empirica de combatere a durerilor de cap, care in multe cazuri a dat rezultate excelente.

Pareza faciala - este produsa si agravata de statul in frig si, mai ales, in curent. Poate fi rapid ameliorata de urmatorul tratament: se rad 4 radacini de hrean si se introduc intr-o sticla. Se adauga in sticla respectiva doua linguri de pulbere de rozmarin si se toarna deasupra otet de mere cu miere (se gaseste la Apicola), pana ce lichidul acopera hreanul. Se lasa sa macereze intr-un loc cald, timp de sapte-zece zile, dupa care se scoate din sticla cate putin lichid, care se utilizeaza pentru comprese puse pe zona afectata. Compresa se tine cate o ora dimineata si seara, iar durata tratamentului este de 2-3 saptamani.

Conjunctivita - procedura care urmeaza este valabila nu doar pentru conjunctivita, ci pentru toate afectiunile oculare care sunt produse sau agravate de frig. O radacina proaspat rasa de hrean se pune intr-un pahar, dupa care ne plasam narile cat mai aproape de acesta si respiram aburii de hrean vreme de cinci-zece minute. Se va declansa o lacrimare foarte puternica, pe care o putem intensifica, clipind cu putere din ochi, din timp in timp. Nu este, cu siguranta, o terapie prea placuta, insa eficienta sa pentru combaterea afectiunilor oculare este surprinzatoare. Acest procedeu poate fi folosit si in paralel cu tratamentele clasice, lacrimarea intensa si iritatia produse de hrean declansand reactii naturale de aparare la nivel ocular.