"Lipsa de viziune, nehotararea si incompetenta guvernelor postdecembriste au ingenuncheat sectorul zootehnic din Romania".
Ocupata cu asezarile si reasezarile de pe piata intereselor personale si de partid, cu impartirea si redimensionarea sferelor de influenta locale, clasa politica romaneasca vine in intampinarea marelui eveniment de la 1 ianuarie 2007 asa cum o stim: nepregatita. Dar daca politicienii sunt nepregatiti, cu atat mai putin sunt oamenii de rand si, in primul rand, taranii. Aderarea la Ue ne gaseste ca pe niste "pui golasi", amenintati de suflarea iernii. Aceasta postura umilitoare a inceput in urma cu trei-patru ani, pe cand Psd, preocupat de capitalul sau electoral, a incheiat la iuteala, cu spatele la zid, negocierile cu Ue. Dupa vanzarea scandaloasa a Petrom, Psd si-a pus la butoniera si periclitarea unor traditii milenare romanesti: pastoritul si cresterea vitelor. Dupa ce presedintele Basescu a incercat, fara succes, sa redeschida dosarul agricol, in 2005, starnind opozitia vehementa (si explicabila...) a Ue, nu ne-a mai ramas decat sa ne intrebam ce se va intampla cu ciobanii si cu crescatorii de vaci, cu laptele romanesc, imediat dupa aderare? Cateva raspunsuri ne ofera un specialist "curat" al problemei, prof. dr. Filon Toderoiu, sef de sector la Institutul de Economie Agrara al Academiei Romane.
"In sectorul zootehniei, Romania are doar 50% din ce avea in 1990. Productia nationala de lana a fost desfiintata, iar ciobanilor le-a mers mult mai rau ca pe timpul lui Ceausescu, in ciuda anomaliilor de atunci"
- Care este zestrea agricola cu care Romania bate la portile Europei, domnule Filon Toderoiu?
- Romania are o suprafata de 14,8 milioane de hectare de teren agricol. Din aceasta suprafata imensa, 4,6 milioane de hectare sunt pajisti naturale, adica circa 33%. Din cate stiu, nu mai exista nici o tara pe lume care sa aiba teritoriul impartit in trei zone aproape milimetric egale: 33% dealuri cu pajisti, 33% munti, 33% campii. Este o proportie fantastica, un triunghi echilateral - triunghiul fiind cea mai stabila figura geometrica. Acest echilibru este uluitor, strainii raman muti cand descopera o astfel de curiozitate a naturii si a geografiei politice.
- Sa ne mai miram, prin urmare, ca irlandezii, olandezii si altii se tem de agricultura romaneasca si, in principal, de zootehnie?
- Un astfel de teritoriu armonios te-ai astepta sa fie, ca in Australia si Noua Zeelanda, un paradis al oilor, caprelor si vacilor. Dar lipsa de viziune, nehotararea si incompetenta guvernelor postdecembriste au ingenuncheat sectorul zootehnic. Statistic vorbind, in cazul majoritatii raselor si speciilor, Romania are astazi doar 50% din ce avea in 1990. Productia nationala de lana, spre exemplu, a fost desfiintata, favorizandu-se importatorii de partid. Le-a mers mult mai rau ciobanilor nostri decat pe timpul lui Ceausescu, in ciuda tuturor anomaliilor de atunci. Ne gandeam ca mai rau nu se poate, dar uite ca s-a putut!
"Intram in Ue ca niste pui umili si golasi"
- Mai exista pastorit in interiorul spatiului mioritic?
- Situatia este dezastruoasa. Generatiile care vor veni dupa noi nu vor mai intelege de ce Lucian Blaga a numit teritoriul romanesc drept un "spatiu mioritic", pentru ca mioarele nu vor mai popula decat in mica masura muntii si dealurile. Eventual, vor fi crescute in saivane speciale. La scurt timp dupa 1989, odata cu restituirea proprietatilor, s-a rupt o veriga esentiala din lantul milenar al ciobaniei: transhumanta. Nici o turma nu mai poate trece pe granele sau pasunile private, pentru ca nu exista o lege ajutatoare in acest sens. Te impusca si pe tine, nu numai oaia sau cainele, daca intri pe proprietatea cuiva. In acest caz, n-ar trebui sa ne miram ca, fata de 16,2 milioane de oi in 1989, azi avem numai 7,6 milioane de capete. Sa nu fim surprinsi daca, fata de 6,4 milioane de bovine in 1989, in 2005 aveam numai 2,9 milioane. Pe scurt, baza biologica (adica rasele) si baza materiala (adica stanele si unitatile de crestere) a productiei de carne si lapte din Romania au fost grav deteriorate, si intram in Ue cu acest mare handicap. Intram ca niste infranti, ca niste pui golasi, umili si ascultand comanda la altii. Daca, in 1989, aveam unele dintre cele mai bune piramide de ameliorare a raselor din lume, astazi nici nu contam in statistici.
- Nu avem crestere de efective la nici o specie de animale domestice?
- Ba da. La cai. Avem cu peste 130.000 de cai mai multi decat pe vremea lui Ceausescu. Pare incredibil, dar aceasta crestere este un rezultat al saraciei taranului roman si al proastelor politici ale guvernelor postdecembriste. In raspar cu evolutia situatiei in lume, munca mecanizata a fost inlocuita de romani cu munca manuala. Neavand bani sa-si cumpere tractor, sateanul si-a luat un cal si l-a pus la plug. Sunt zone din tara in care campurile sunt pline de cai care fac treaba tractoarelor, inca prea scumpe pentru puterea de cumparare locala.
"Desi nu are nici pe departe traditia romaneasca, Ungaria a obtinut o cota de carne de oaie de trei ori mai mare decat Romania"
- Este dovedit ca negocierile fostului partid de guvernamant cu Ue, in domeniul agricol, au fost facute impotriva interesului national. Ce se va intampla cu ciobania?
- Ciobania va disparea lent si sigur. Inexistenta unei legi a muntelui contribuie la aceasta tragedie. Ciobania n-a prea fost bagata in seama la negocieri, pentru ca in Ue nu se consuma prea multa branza si carne de oaie. In plus, negociatorii romani, intre care domnul cu ochelari si manecute, numit recent comisar al Comisiei Europene din partea Romaniei, habar n-au avut de realitatea de pe teren. Spre deosebire de colegii lor polonezi sau unguri, care au negociat in mod inteligent interesele lor nationale, romanii n-au stiut prea bine ce au acasa, in sate si in munti. De aceea, nu s-au preocupat de soarta ciobanilor, parca timorati ca Romania exporta, in anii 90, trei milioane de berbecuti pe an in tarile arabe. In schimb, desi nu are nici pe departe traditia romaneasca, Ungaria a obtinut o cota de carne de oaie de trei ori mai mare decat Romania.
- Se vorbeste ca Ministerul Agriculturii ar urma sa finanteze zonele de munte. Ati auzit de acest plan?
- Nu exista subventii, nu exista nici o inlesnire din partea guvernului, nici o flacara de speranta pentru salvarea celei mai vechi indeletniciri romanesti. Stanele vor disparea, pentru ca nu se va mai permite mulgerea si pregatirea casului in munti, decat in conditii exagerate de igiena. Golurile alpine, pline de flori si ierburi suculente, raman pustii si se umplu de maracini, pentru ca nu mai sunt mioare sa le pasca. Pe deasupra, unde sa vinzi surplusul de carne si telemea de oaie? In Ue nu se poate. Grecia abia si-a impus pe piata occidentala un sortiment de telemea de oaie, dupa negocieri care au durat 17 ani. Singura salvare ramane, totusi, piata interna. Eventual, pietele asiatice si arabe. Ue nu va putea anihila obiceiurile alimentare locale, si nici nu intentioneaza, formal, asa ceva. Mie, spre exemplu, bulzul cu cas afumat din Muscel nu mi-l poate scoate nimeni din cap. Si nici altora "tocanul" sau mielul la protap. Lucrurile nu sunt totdeauna asa de negre, dar puteau fi mult mai albe. Din pacate, oficialii romani n-au avut nici un pic de "finete" cand au semnat intelegerile cu Uniunea Europeana.
"Rauri de lapte din Olanda, Franta si Austria vor invada Romania, in vreme ce laptele vacilor noastre va fi dat la porci"
- 1 ianuarie 2007 se apropie vertiginos. Cat de restrictive sunt cotele de cereale, ulei, zahar, vin, fructe si lapte, pe care vom avea voie sa le producem, cu scopul mentinerii echilibrului pietei Uniunii?
- E greu sa faci o astfel de apreciere, dar va pot spune ca, din cele 14,8 milioane de hectare cate se cultiva azi in Romania, vom avea voie sa cultivam, cu subventii de la Ue, numai 7,3 milioane! Deci, jumatate. Suprafata ramasa pe dinafara va fi cultivata de fiecare cum poate, fara nici o subventie, fara drept de a iesi pe piata unica europeana; eventual, va fi lasata parloaga.
- Vorbind de laptele de vaca, ce cantitate producem azi si cat vom produce maine?
- Romania anului 2006 produce 5,2 miliarde de litri de lapte. Romania anului 2007 va putea "plasa", in piata unica europeana, numai 3,1 miliarde de litri. Adica, putin peste 50% din productia actuala. Asta este cantitatea cu care comisarii Ue au considerat (iar negociatorii Psd au acceptat) ca Romania nu va afecta echilibrele de pe piata unica. Dar problemele nu se opresc aici. Si aceasta cota este de neatins, deoarece este vorba de lapte si produse lactate la standardele Ue. Or, la ora actuala, Romania nu poate asigura aceste standarde decat pentru cel mult 15-20% din cota (ce sa mai vorbim de productia existenta!). Iata cum vor navali rauri de lapte din Olanda, Franta si Austria, in vreme ce laptele vacilor noastre va ajunge la porci.
- Care sunt, pe intelesul tuturor, aceste standarde de care se tot vorbeste?
- La lapte, este vorba de asa-numitul "lant al vidului", de un lapte care nu intalneste niciodata aerul, pana cand ajunge in cana consumatorului. Din ugerul vacii, direct in tancuri colectoare frigorifice. Presupunand aparate de muls, conducte de inox etc. Un set de ustensile costisitoare, greu de procurat de taranii romani. Cine nu le va avea nu va putea sa-si vanda laptele. Cum media pe tara este de 1,41 vaci pe o exploatatie agricola, situatia se complica si mai mult. Pe crescatorii de vaci ii asteapta zile negre; cine are de la 4-5 vaci in sus mai poate spera intr-un venit si intr-o subventie. Dar pentru una-doua vaci, cum au cei mai multi prin sate, nu renteaza sa-ti cumperi ustensilele necesare, asa ca adio sansa de a-ti vinde surplusul, macar vecinului sau turistilor in trecere. Nu mai ai voie, chiar daca ai obtinut cota.
- Stiam ca s-au obtinut unele perioade de gratie, in care exigentele sa fie mai domoale...
- S-au obtinut, dar mai bine nu se obtineau. Ungurii si polonezii nu au cazut in capcana "gratiilor" europene, au preferat sa se descurce singuri. Dar negociatorii romani au procedat orbeste, cerand pasuiri. Si au obtinut: doi-trei ani pentru atingerea standardelor Ue la lapte si la abatoare, spre exemplu. Dar in acesti doi-trei ani, Romania nu are voie sa exporte decat 15-20% din produsele lactate si lapte, corespunzator capacitatilor deja standardizate, ca si o cantitate similara de carne, trecuta exclusiv prin abatoarele acceptate de Ue. Pana sa ajungem sa exportam la intreaga capacitate alocata prin cota, adica peste doi-trei ani, pierdem pietele. In general, pierdem totul. Dupa 1 ianuarie 2007, vom ajunge din nou sa cautam produsele agricole "pentru export", ca in trecut. Stampila ovala va insemna "bun pentru Ue". Stampila rotunda va marca tot ce va ramane "pentru Romania".
"Guvernul Nastase a sacrificat interesele romanilor, lasand mostenire o catastrofa"
Pentru a vedea cum stau lucrurile in realitate, la scara unu pe unu, ne-am adresat unui mic crescator de vaci din Arad, pe care l-am intalnit intr-una din deplasarile noastre pe teren: Dan Dolcu.
"Statul roman", spune interlocutorul nostru, "nu-i protejeaza pe producatorii de lapte, pe tarani sau pe micii fermieri, ci pe procesatori, adica pe patronii fabricilor de lapte. In timp ce, la sursa, laptele este platit cu 5-7 mii de lei litrul, la 4% grasime, in magazine ajunge la 20-25 de mii si chiar la peste 35-40 de mii de lei, la un continut de numai 1,5% grasime. In total, procesatorul castiga de trei-patru ori mai mult decat taranul. Taranului roman i s-a luat, din 1990 incoace, 36% din castigul lui si asa modest. Altfel spus, daca in 1990 ar fi vandut o vaca, ar fi obtinut, sa zicem, 1000 de lei pe ea (moneda actuala); astazi, pe aceeasi vaca, scoate numai 640 de lei! In privinta cotelor de lapte negociate de Psd cu Ue, ce sa mai vorbim! In timp ce Polonia, Ungaria si Cehia si-au negociat la sange cotele agricole, guvernul Nastase a sacrificat interesele romanilor, lasand mostenire o catastrofa: la lapte, de pilda, a acceptat o cota de numai jumatate din necesarul de consum al Romaniei, si de numai jumatate din productia actuala! Ceea ce presupune ca cealalta jumatate va trebui s-o importam din Ue, dupa ce vom fi sacrificat 50% din septel. O umilinta nemaiintalnita in istorie, pe plaiurile mioritice".
Profesorului Filon Toderoiu ii puteti scrie la email: toderoiu@pcnet.ro