Evenimentul era, de altfel, asteptat mai demult. Aflat la putere impreuna cu Alianta Da si Udmr-ul, Pc-ul s-a comportat, de multe ori, ca un partid de opozitie. Reprezentantii sai in Parlament au votat, in multe chestiuni importante, alaturi de Psd si Prm. La alegerea conducerii camerelor Parlamentului i-a sustinut, nefiresc pentru un partid guvernamental, pe N. Vacaroiu si A. Nastase, candidatii Psd-ului, pe care tocmai il parasise. Public, prin vocea sefului sau, D. Voiculescu, Pc-ul a criticat de nenumarate ori actiunile presedintelui tarii si ale partidului din care acesta a facut parte, Pd-ul. "Conservatorii" au facut asadar totul pentru a justifica emblema de "solutie imorala" pe care le-a aplicat-o d-l Basescu. Retragerea de la guvernare nu era, in consecinta, o surpriza si un detonator pentru o "mare criza" a administratiei. Ea era asteptata, ba chiar dorita de unii membri ai coalitiei guvernamentale. Alianta Da a si gasit, de altfel, extrem de repede, inlocuitori pentru demnitarii Pc retrasi din structurile administratiei, intre care au existat si unii care au preferat sa renunte la "partid" pentru a putea ramane langa "borcanul cu miere", cum chiar D. Voiculescu a definit puterea.
De ce a optat Pc-ul pentru un asemenea act cu vize sinucigase? Se stie ca "partidul" d-lui Voiculescu, denumit intr-o vreme Pur, nu a intrat niciodata in Parlament prin forte proprii. Desi are in spate un urias aparat mediatic (Jurnalul National, Antena 1 si Antena 3), Pc-ul nu a reusit sa depaseasca niciodata de unul singur pragul electoral de 5%. In 2000 si 2004 a fost "parasutat" in Parlament datorita coalizarilor preelectorale cu Psd-ul, pe care l-a tradat de fiecare data. Psd-ul nu se va mai lasa, probabil, dus a treia oara. Acum, Pc-ul realizeaza, in sondaje, acelasi procent de 2%, insuficient pentru accederea in "forul legislativ". Or, daca va pierde Parlamentul, partidul d-lui Voiculescu se va destrama inevitabil. Pc-ul nu este un partid de traditie, ca Pntcd-ul, care, exclus de doua ori din camerele Parlamentului, supravietuieste, si pentru ca memoria colectiva pastreaza, pentru totdeauna, contributiile lui la istoria tarii. Pntcd-ul isi poate, in anume conditii, reveni, ceea ce nu s-ar intampla cu Pc-ul d-lui Voiculescu. Alcatuit din oportunisti politici si salariati ai omului de afaceri D. Voiculescu, manifestandu-se el insusi oportunist in toate imprejurarile semnificative, "partidul conservatorilor" nu mai poate schimba, orice ar face, perceptia electoratului. A contat, in adancirea ei, si deconspirarea liderului D. Voiculescu drept "Felix", agent a fostei Securitati. In loc sa se "ascunda" pentru o vreme, lasandu-si in fata adjunctii, d-l Voiculescu - sperand, probabil, la un "destin istoric" - s-a lansat in atacuri dure la adresa presedintelui tarii, care l-a adus, impotriva propriilor convingeri, la putere.
N-am raspuns, totusi, la intrebarea vizand motivatia declansarii acum a operatiei de retragere de la putere a Pc-ului. Se stie ca, oricum, dupa admiterea in Ue, la 1 ianuarie 2007, coalitia guvernamentala se pregatea pentru o masiva restructurare interna, ce ar fi putut sa se finalizeze prin alegeri anticipate. In Ada, Pnl-ul a suferit o puternica hemoragie, prin plecarea "platformistilor" d-lui Stolojan si - ca urmare a uzurii in conducerea administratiei, dar si a conflictului intern - si-a redus drastic impactul electoral individual. Protocolul ce a stabilit proportia de 2:1 pentru reprezentarea parlamentara a Ada, s-a inversat in favoarea Pd-ului si, drept urmare, a devenit caduc. O anticipare a alegerilor parlamentare ar fi putut - si poate - aduce insa la putere tot Alianta Da sau partidele ce o compun, cu un procentaj net superior celui de la alegerile din 2004. Pd si Pnl, eventual si Pntcd-ul, ar fi putut - si pot - forma o majoritate "de dreapta" sigura, fara a mai fi obligate sa caute "solutii imorale" sau sprijinul formatiei etnice tot mai radicalizate, care este Udmr-ul. O grupare puternica de centru-dreapta ar fi devenit, inevitabil, "vehiculul" prin care d-l Basescu si-ar fi asigurat realegerea la presedintie in 2009, adica s-ar fi transformat intr-un veritabil "partid prezidential". Or, in acest scop, trebuia remodelat Pnl-ul, prin inlaturarea "grupului de interes" din jurul premierului Tariceanu (si, evident, a d-lui Tariceanu insusi), ce se opune dur schimbarii raportului Pnl-Pd din Ada si "federalizarii" (daca nu fuziunii) celor doua partide. "Platforma" rupta din Pnl vizeaza tocmai aceasta schimbare, concomitent cu impunerea d-lui T. Stolojan la conducerea noii regrupari. Motivatia d-lui Basescu in favoarea unei asemenea actiuni este solida: numai cu o majoritate sigura si unitara poate fi pus in practica programul de distrugere a "sistemului ticalosit" ce s-a instapanit pe Romania.
Pc-ul a scontat, iarasi oportunist, pe un joc in care rasplata ar fi pe masura rolului. El a ales momentul retragerii, pentru a oferi Pnl-ului sansa unei reveniri in forta, dupa loviturile administrate de "platformisti". Transformarea guvernului intr-un guvern minoritar, ca urmare a pierderii majoritatii parlamentare, il lasa la cheremul opozitiei si ii poate paraliza actiunile. D-l Tariceanu a calculat ca o asemenea situatie va bloca Pd-ul in sustinerea "platformistilor" si il va pune in situatia primejdioasa a regasirii in opozitie, in urma unei refaceri a majoritatii guvernamentale printr-o coalitie Pnl-Psd-Pc. Coalitie "toxica" pentru toate cele trei partide, dar nu imposibila. Pentru premierul-presedinte de partid, solutia ar fi o anticipare a alegerilor, cu o coalitie refacuta pe baza unui raport Pnl-Pd de 1:1, care sa-l duca iarasi pe d-l Tariceanu, pentru cel putin doi ani, la sefia guvernului. "Solutia" nu a avut insa ecou la Pd. Pe alte coordonate, batalia din Pnl va continua.
Ce se va intampla cu Pc-ul? Esecul "loviturii" date de el il va impinge sa solicite noi aliante pentru accederea la Parlament, fie la alegerile anticipate, fie la cele de la termen. Ce va ramane din Pnl dupa cristalizarea definitiva a "Platformei" nu va risca o alianta compromitatoare, chiar daca va fi sustinuta de unirea fortei a doua imperii mediatice. Psd-ul (condus sau nu de "prostanac") nu va mai accepta o formula ce, de acum, il trage in jos. Raman, ca posibili parteneri, doar Prm-ul sau Png-ul lui G. Becali. Ambele posibilitati sunt reciproc compromitatoare. Pc-ul a jucat la cacealma si a pierdut.