"Mi-am modificat total stilul de viata"
- Sfarsitul anului te-a prins ca moderator al unei emisiuni de mare audienta de la Prima Tv: "Megastar". Dar adevaratul star de la "Megastar" esti chiar tu: dezinvolta, fireasca, mai frumoasa ca niciodata. Faci exercitii de forma maxima?
- Forma maxima vine, in primul rand, din interior. M-am mai maturizat intre timp, ma simt mai bine in pielea mea si imi place ce fac. Nu exista reteta mai buna de frumusete decat echilibrul interior. In al doilea rand, mi-am modificat total stilul de viata. Traiesc mult mai sanatos decat in urma cu niste ani, mananc "curat", fac multa miscare, exercitiul fizic este o permanenta. Merg tot timpul la sala de sport. Iar toate astea le fac pentru mine, pentru bunastarea mea psihica. N-au nici o legatura cu celebritatea sau cu faptul ca apar la televizor.
- Prezenta ta pe micul ecran este intermitenta, cu pauze aparent mari. Sunt pauze programate sau lipsa temporara de obiect al muncii?
- Anul acesta am mai prezentat o emisiune, gen talk-show monden, in care se discutau evenimentele saptamanii respective. Emisiunea a durat din martie pana-n iunie. Dupa care am luat intr-adevar o pauza, dar a fost numai o pauza "pe sticla". Desi "Megastarul" s-a lansat in octombrie, noi am inceput inca din iulie sa lucram pentru el. Am mers prin toata tara, ca sa facem preselectiile. Lumea isi imagineaza, probabil, ca atunci cand apari la televizor, te duci acolo cu zece minute inainte de emisiune, te imbraci elegant, iti dai cu pudra pe nas si gata! Nu e deloc asa. Nu numai ca orice emisiune are bucataria ei pregatitoare, dar si tu, personal, participi la tot felul de traininguri cu diversi specialisti, te familiarizezi cu formatul etc. Trebuie sa te pregatesti temeinic. Chiar si psihic. Pentru ca la emisiunile in direct, cum e aceasta, concentrarea e maxima. Dar tocmai din cauza asta, mie directul imi place cel mai tare. Sentimentul ca esti urmarit "pe viu" te obliga, permanent, sa fii "premiant". Sa dai tot. Este un stimulent de exceptie. In plus, emisiunea are un continut foarte emotionant, care mizeaza pe sentimente. De fapt, cred ca asta a si atras publicul: oferta emotionala a emisiunii. E o performanta ca intr-un timp destul de scurt, sa atragi de partea ta un procent serios din publicul telespectator si sa-l fidelizezi. Asta m-a incantat si pe mine: apropierea de interpreti, de problemele lor. Eu sunt sora mai mare, zana buna, care le ia apararea, care-i sustine, care-i ajuta si, nu in ultimul rand, care sufera alaturi de ei cand primesc observatii sau note mici. Nu ai cum sa nu te emotionezi cand ii vezi cu cata indarjire se lupta pentru ceea ce-si doresc. "Megastarul" e pentru ei o sansa pe care nu au voie s-o rateze, asa ca reactiile lor sunt foarte intense.
- Nu te-ai gandit niciodata sa faci si film? Pe langa frumusetea ta naturala, fara tonuri false si ostentatie, ai si un firesc care cucereste imediat, o normalitate neregizata in culise, asa cum se intampla pe la alte emisiuni prezentate de femei.
- Ei, sigur ca m-ar tenta sa fac film, dar sa fie o oferta de calitate, un scenariu convingator. Am primit, deja, o oferta sa joc intr-un episod cu cei de la Divertis. Mi-au placut si ideea, si atmosfera, iar profesionalismul lor este o garantie. As incerca. Am primit si propuneri sa joc in telenovele. Le-am refuzat, nu ma vad deocamdata intr-o asemenea ipostaza, desi stiu ca genul se bucura de o mare audienta.
"Nu-mi plac sloiurile de gheata"
- Andreea, in cazul tau frumusetea este un avantaj sau un dezavantaj? Inseamna ea succes, fericire?
- As minti daca as spune ca nu au fost situatii in care frumusetea sa nu ma fi ajutat. Dar de foarte multe ori, ea s-a transformat intr-un dezavantaj. Prejudecata ca inteligenta nu face casa buna cu frumusetea are neasteptat de multi adepti. "Frumoasa, da proasta". O mentalitate greu de inlaturat, mai ales aici, in spiritul bascalios al Bucurestiului. La inceputul carierei mele, mi s-a spus nu o data: "Raicule, esti frumoasa, stai cuminte, ti-ajunge atat!". Cand, de dimineata pana seara, ti se repeta, sub o forma sau alta, ca esti frumoasa, da proasta, ajungi sa crezi si tu. Eu n-am crezut, dar am luptat din greu sa-i fac si pe altii sa creada ca nu este adevarat. Sigur, atunci cand intalnesti pe cineva, prima impresie se bazeaza, in cea mai mare masura, pe estimarile de natura fizica. Asa ca e normal ca un aspect placut si ingrijit sa te ajute. Dar aspectul nu e totul. Si nu e esenta. Eu stiu o gramada de persoane care arata senzational, stau bine si la capitolul inteligenta, in schimb, sunt reci ca gheata, de un egocentrism abisal, incapabile sa transmita o emotie. Ce sa faci fara emotie pe micul ecran, si chiar in viata? Personal n-as lua "acasa" un astfel de om. Prefer o persoana mai modesta ca infatisare, dar cu suflet, cu afectiune, cineva care sa-mi tina de cald si de bine. Nu-mi plac sloiurile de gheata, fie ele si perfect modelate.
- Sa ajungem la punctul sensibil: in dragoste, ti-a prins bine ca esti frumoasa?
- Exista si la capitolul asta, probleme. Ca persoana publica, e greu sa faci diferenta intre sentimentele adevarate si cele mimate, e greu sa stii daca cineva te place pentru ca esti frumoasa, pentru ca esti agreabila, sau doar pentru ca esti Andreea Raicu, "aia de la televizor". Eu, prin firea mea si prin educatia primita acasa, sunt amabila cu toata lumea. Zambesc, spun "buna ziua" si "multumesc". Sigur, am si eu momente cand ma enervez. Nu tip, dar ma aricesc, de pilda, daca nu mi se vorbeste respectuos. In ce priveste relatiile de iubire, relatiile cu barbatii, ele sunt pe buna dreptate un punct sensibil. Desi toti barbatii viseaza femei frumoase, in prezenta lor se simt complexati, coborati in grad, frustrati. Si atunci declanseaza razboiul pentru suprematie. Iar daca "din nefericire", femeia in cauza nu e numai frumoasa, dar se mai dovedeste a fi si inteligenta, atunci majoritatea barbatilor vor avea o problema gigantica, pe care vor alege sa o rezolve dand bir cu fugitii. E cel mai simplu. O astfel de manevra nu presupune nici un efort din partea lor. Lasi, dar triumfatori.
"N-am de gand sa-mi fac publice povestile de iubire"
- Dar cand e randul tau sa alegi? Tii sau nu tii seama de frumusete?
- Sigur, imi place si mie sa ies cu un baiat care sa arate bine, dupa care sa se uite toata lumea. Dar nu e neaparat o conditie. Conditia e caracterul, fidelitatea. Pana la proba contrarie, ii acord toata increderea. Dar in secunda in care s-a dovedit c-a fost necinstit, el se duce acasa la el, iar eu ma duc acasa la mine si punct! Nu urmaresc pe nimeni, nu angajez detectivi, dar nici nu suport sa fiu pusa in situatii penibile. Poate din cauza asta sunt vazuta drept "pierzatoare", paguboasa sentimental. Am auzit, nu o data, spunandu-se despre mine: "Raicu n-are noroc in dragoste". Ei bine, daca "Raicu n-are noroc in dragoste", asta se intampla fiindca Raicu n-a acceptat niciodata sa se complaca in relatii formale, care doar dadeau bine, relatii cu oameni care au incercat sa ma foloseasca drept suport de publicitate pentru imaginea lor sau pentru a-si dovedi superioritatea. Barbatilor nu le plac femeile destepte, puternice si independente, pentru ca genul acesta de femei nu poate fi jucat pe degete, cum vor ei. Mai bine o femeie mai urata si mai supusa, dar care sa le ridice osanale si sa-i considere zei. Iar eu n-am acceptat niciodata sa fiu tratata ca o papusa pe care o tragi de sfori dupa bunul tau plac. Pe de alta parte, cred ca eticheta cu "Raicu n-are noroc in dragoste" mi se trage si de la discretia mea, de la faptul ca-mi apar intimitatea si n-am de gand sa-mi fac publice povestile de iubire, esuate sau nu. Detest spalatul rufelor in public. Pana la urma, cine are ochi sa vada si suflet sa simta afla cum sunt. Chiar daca eu pun o oarecare distanta in relatiile cu ceilalti. Sunt amabila, dar retinuta. Ceea ce unii interpreteaza ca o forma de ingamfare sau lipsa de interes. Adevarul e ca nu-mi place sa ma bag cu de-a sila in viata oamenilor. Nici mie nu-mi place cand cineva da buzna peste mine. Cand ajung sa ma cunoasca mai bine, oamenii sunt uimiti realizand ca sunt o persoana cat se poate de normala, ca nu sunt ingamfata si ca am vocatia prieteniei.
- Si a familiei, din cate stiu. Ce mai fac mama si bunica ta?
- Intr-adevar, familia ocupa primul loc in viata mea. Cea mai mare reusita de pana acum e faptul ca le pot oferi mamei si bunicii tot ce au nevoie. Asta e suprema mea bucurie. Iar ele ma rasplatesc cu dragoste si suport moral. M-am maturizat si am invatat sa-mi asez prioritati in viata. Nu ma mai las afectata de toate prostiile si nu-mi mai bat capul decat cu lucrurile care conteaza in existenta mea. Am inteles ca sunt situatii in viata pe care nu ai cum sa le schimbi. Cand accepti adevarul acesta, totul pare mult mai usor. Traiesti relaxat. Paradoxal poate, dar te simti mult mai sigur pe tine.
"Ai zice ca iubirea a disparut"
- Dar de o familie proprie nu ti-e dor? De un sot? Un copil?
- Oh, mama si bunica isi doresc foarte mult sa fac un copil pe care sa-l creasca. Nu-mi spun pe fata nimic, dar spera ca se va intampla intr-o buna zi. Si eu imi doresc un copil. Mi-ar fi placut sa fiu o mama tanara, intre mine si puiul meu sa fie o diferenta mica de ani. N-a fost sa fie. Iar acum astept. Cand o sa fie, o sa fie! Nu cred ca in zona asta trebuie sa planifici, sa construiesti strategii. Un copil trebuie facut din dragoste si pentru ca ti-l doresti, nu pentru ca ai nu stiu ce varsta. Cred cu tarie ca nu trebuie sa ne fortam destinul!
- Dar in dragoste mai crezi?
- Da, cred acolo, in adancul fiintei, desi ma sperie ce vad in jurul meu. Ai zice ca iubirea a disparut, a fugit pe alta planeta: oamenii par preocupati exclusiv de cariera, de bani, oameni-roboti, care nu mai traiesc pentru ei, oameni pe care nu-i mai intereseaza decat bunastarea materiala si faima. Iar ei formeaza majoritatea! Ma sperie aceasta rasturnare a valorilor. Eu am fost crescuta in spiritul iubirii din sanul familiei noastre si traiesc si acum cu imaginea desprinsa atunci: ca intalnesti un om pe care ajungi sa-l iubesti cu pasiune, cu care te casatoresti din dragoste, cu care imparti si raul si binele, cu care faci un copil, cu care tesi impreuna vise. Cati oameni mai tin seama de scenariul asta pe care il considera idilic si depasit? Ma uit la cuplurile din jurul meu: el e director intr-o companie, ea e director in alta companie. Nu se vad, practic, cu saptamanile, fiindca ajung acasa cand celalalt doarme deja, si asa le trece viata. Doi straini, colegi de apartament. Normal, si eu sunt fericita cand am reusite profesionale. Dar daca am necazuri sentimentale, reusitele alea nu prea mai conteaza. In schimb, daca in sufletul meu este soare, dar in profesie mai scartaie cate-un surub, nu mi se pare ca e asa dureros.
- Suntem in ajun de Craciun. Il mai astepti, sau te multumesti cu reclamele de la televizor?
- Daaaaa, iubesc Craciunul! Cele mai frumoase amintiri ale mele sunt legate de Craciun. E o atmosfera magica. An de an ma intorc la varsta copilariei, cand ascultam caseta cu colinde, pe care mi-o adusese mama din America. Caseta asta mi-a incantat sufletul in fiecare iarna, pana acum vreo patru ani, cand am pierdut-o. A fost o drama! De atunci, am cautat albumul respectiv cu disperare, si abia anul asta l-am regasit, pe un Cd. Nici n-am cuvinte sa exprim bucuria care m-a invadat cand am auzit din nou colindele "mele"! Imi regasisem copilaria! Asta inseamna Craciunul pentru mine: regasirea acelei inocente absolute a copilariei si reintalnirea cu toti membrii familiei. Nu concep Craciunul fara mama, bunica, verii, unchii si matusile mele, fara toate rudele adunate in jurul bradului si asezate la masa festiva. Intr-un singur an am petrecut Craciunul in afara familiei si, desi ma aflam in compania unor oameni incantatori, in sufletul meu a fost un dezastru. Fiindca nu eram acasa, cu ai mei.
- Craciunul inseamna si-un brad frumos, cu cetina "tot verde". Ce cadou ti-ai dori sa gasesti sub el?
- Cadoul cel mai de pret pentru mine ar fi sa primesc liniste. Nu credeam c-o sa ajung vreodata sa spun ca asta e ceea ce-mi doresc, dar uite... cu varsta! (rade) Sincer, liniste sufleteasca e tot ce-mi doresc.
Fotografii: Prima Tv