Cazuri De Extrema Urgenta
"Intr-o clipa de neatentie din partea bunicilor
in grija carora se afla, Andrei a cazut
intr-o groapa cu reziduuri si a facut stop cardiorespirator"
Doamna directoare,
Am un baietel de 4 ani si jumatate, care in urma cu doi ani si opt luni era un copil frumos, destept si sanatos, si crestea fericit, bucurandu-se de dragostea parintilor si bunicilor. In prezent, el este tintuit la pat, nu mai vede, nu mai vorbeste si se hraneste numai cu lapte si mancare pasata. Tragedia care i-a schimbat viata lui si a noastra, a tuturor, s-a petrecut pe 7 aprilie 2004.
Intr-o clipa de neatentie din partea bunicilor, in grija carora se afla, Andrei a cazut intr-o groapa cu reziduuri si a facut stop cardiorespirator. A fost gasit de sotul meu inecat si plutind deasupra apei. Acesta i-a acordat primul ajutor, dar nu mai avea puls si devenise livid. Salvarea a venit dupa o jumatate de ora si a continuat resuscitarea, dar fara folos: baietelul nostru era mort. Eu si sotul meu am asistat la aceasta groaznica scena si ne-am rugat incontinuu la Dumnezeu, sa nu ne ia copilul, mai ales ca peste patru zile urma sa fie Pastele. Am plecat la Spitalul judetean, si acolo, timp de inca o ora, au continuat resuscitarea, iar in cele din urma, minunea s-a intamplat: inima lui a inceput sa bata, dar fiind in coma profunda si conectat la un aparat respirator. S-a zbatut intre viata si moarte o luna, fiind intubat si hranit prin perfuzii. In cele din urma, a deschis ochii, dar fiindu-i creierul neoxigenat atat timp, a ramas cu grave sechele, aflandu-se si in clipa de fata in coma vegetativa. Desi diagnosticul este terifiant (encefalopatie posthipoxica, tetrapareza spastica, cecitate secundara), pentru Andrei exista sansa unei recuperari incurajatoare, dar tocmai in China, unde exista o clinica la care ar putea fi operat la cap si coloana vertebrala, cu sanse de vindecare a afectiunilor care, altfel, il condamna pe viata.
Cei care vor sa ne ajute si sa-i dea lui Andrei o sansa de reintoarcere la viata pot contribui pentru strangerea sumei de 30.000 euro. Medicii din China ne-au garantat ca exista sanse ca, odata operat, va avea posibilitatea de a-si invinge handicapul si chiar de a se bucura de viata si de copilarie. Noi avem o situatie materiala mai mult decat modesta si locuim intr-un bloc social, putinii bani pe care ii castigam ducandu-se pe recuperarea lui Andrei, pe medicamente, pe pampersi si hrana speciala de bebelus. Cei care doresc sa ne ajute pot depune sume in contul deschis la Bcr Ploiesti, Prahova, cont umanitar:
In Euro: Ro44Rncb 0205044490940005
In Ron: Ro17Rncb0205044490940006
In Usd: Ro71Rncb0205044490940004
Dan Gabriel-Stefan- Aleea Catinei nr. 5, bl. 27A, ap. 52, Ploiesti, jud. Prahova, cod 100106, tel. 0726/29.98.92
"Nu vreau sa-mi ajunga copiii
la orfelinat si nici sa-i vand"
Stimati domni,
Nu stiu daca scrisoarea mea va ajunge la redactia dvs. sau daca va fi citita. Ma rog la bunul Dumnezeu si la Maica Fecioara sa va induiosati de necazul nostru, sa ne puteti ajuta si pe noi. Ma numesc Bogdan Liliana si sunt mama a 6 copii, cu varste cuprinse intre 3 si 15 ani. Locuiesc in apartamentul soacrei mele de 16 ani. Acum, in prag de Craciun, cei de la asociatie vor sa ne dea in judecata pentru datoriile pe care le-am acumulat. Nu lucreaza decat sotul meu, avand un venit de 307 Ron, plus alocatia copiilor de 195 Ron. Nu avem apometre si, fiind singurii din bloc in situatia asta, toata pierderea ne revine noua (cam 15 milioane lei vechi pe luna). Noi banii astia ii castigam in 3 luni si ca sa-i platim pe o luna, inseamna sa nu mancam nimic. In plus, s-au acumulat 300 de milioane lei vechi. Am copii buni, cuminti si silitori. Fata cea mare a luat examenul cu 9.60 la Liceul "Elena Cuza" si a participat la foarte multe olimpiade. Noi nu avem unde sa ne ducem, eu sunt din Barlad (Moldova), iar aici nu avem pe nimeni. Am incercat sa ma inscriu in audienta la primarie, dar doamna de la registratura nu a vrut sa accepte, zicand ca nu e de competenta primarului. Am vorbit si cu cei de la Mitropolie, dar mi-au spus ca nu au cum sa ne ajute. Ce pot sa fac? Unde sa ma duc? La cine sa cer ajutor? Nu vreau sa-mi ajunga copiii la orfelinat, nici nu vreau sa-i vand. Nu-mi ramane decat o singura alternativa: intr-o seara, am sa dau drumul la gaz sa murim cu totii, asfixiati. Altceva nu stiu ce sa fac. Va rog foarte mult, aveti mila de cei 6 copii ai mei. Dumnezeu sa va aiba in grija. Cu respect,
Bogdan Liliana - str. Vantului, bl. 19, sc. 1, ap. 1, Craiova, jud. Dolj, cod 200559
"Suntem handicapati, avem un copil,
si ne lipseste posibilitatea de a lupta cu boala"
Doamna directoare Sanziana Pop,
Suntem doi handicapati de gradul I cu boala Charchot Marie Tooth. Este o boala care atrofiaza muschii mainilor si ai picioarelor, care se agraveaza, iar finalul e caruciorul, ce nu poate fi inlaturat, ci doar amanat, daca bolnavul consuma vitamine si face gimnastica. Dar noua ne lipsesc aceste posibilitati de a lupta cu boala. Nu avem bani sa ne cumparam o bicicleta medicala sau o banda electrica. Locuim intr-un bloc social, unde intretinerea se plateste la comun, nu avem contoare si am ramas si cu restanta la chirie. Avem si un copil de crescut, in varsta de doi ani si unsprezece luni, caruia ne este foarte greu sa ii oferim chiar si hrana de zi cu zi. Traim din ajutorul de handicap. Va multumim.
Crisan Ramona - str. Catinei nr. 5, bl. 27A, ap. 44, Ploiesti, jud. Prahova, cod 100106
(Scrisoarea e insotita de certificate de handicap grav.)
"In urma unui accident rutier,
sotia mea a decedat, iar fiica mea
a ramas paralizata"
Doamna directoare,
Ma numesc Mertescu Constantin, cu domiciliul in orasul Drobeta-Turnu-Severin, si vin in fata dvs. cu rugamintea de a-mi asculta si mie suferinta. In urma cu doi ani, mai precis pe 23.X.2004, familia mea (fiu, fiica si sotie) a fost implicata intr-un grav accident rutier, in urma caruia sotia mea, in varsta de 50 de ani, a decedat pe loc, iar fiica mea, Mertescu Mariana Loredana, de 24 de ani, a fost accidentata grav in zona cervicala, fiind deplasata de urgenta la Spitalul nr. 9 "Bagdasar Arseni" din Bucuresti. Din nefericire, dupa operatie a ramas complet paralizata din zona gatului in jos. Din octombrie 2004 si pana in prezent, am avut internari repetate pentru recuperare la cinci spitale, dar fara progrese semnificative. Am 57 de ani, sunt pensionar si sunt singura persoana care o ingrijeste pe fiica mea. Drept urmare, vin la dvs. cu rugamintea sa ma ajutati
Cu multa recunostinta si speranta,
Mertescu Constantin - str. Calomfirescu nr. 233, bl. 9S, sc. 7, ap. 8, Drobeta-Turnu-Severin, jud. Mehedinti, cod 220170 (tel. 0252/31.24.69, 0727/19.25.50)
"Prapastia vietii mele s-a deschis
cand am fost aruncati in strada"
Draga redactie,
Ma numesc Urmes Margareta si sunt din Constanta. Am 38 de ani si as dori sa ma ascultati si sa ma ajutati. Prapastia vietii mele s-a deschis in urma cu doi ani, cand am fost aruncati in strada, de un executor incompetent. Dupa ce am ramas fara casa, copilul cel mic, Stefan-Robert, a intrat in clasa intai. Cu toata saracia in care ne zbatem, a avut ambitie si a iesit premiant cu Fb pe linie. Si acum, cand e in clasa a Iii-a, invata foarte bine. Intre timp, din cauza supararii, sotul meu s-a imbolnavit. Este atat de bolnav, ca de-abia sta pe picioare. Eu muncesc pe unde pot, ca sa intretin familia, dar banii sunt foarte putini, fiindca stam cu chirie. De aceea, va rog din suflet si cu lacrimi in ochi sa ma ajutati sa pot iesi din acest impas. Macar ajutati-ma ca acum, in pragul Craciunului, sa pot cumpara 500 kg lemne si medicamente pentru sotul meu. Ca la daruri pentru copii n-am curaj sa visez.
Va multumesc foarte mult si astept cu lacrimi in ochi un raspuns.
Urmes Margareta - str. T. Vladimirescu nr. 10A, Constanta, cod 900669





Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 

