Fie ca suntem pe plajele bulgaresti, unde O-zone invita toata lumea la dans, sau in orasele Spaniei, cu Mihai Traistariu pe post de toreador, fie ca incingem in Ungaria o hora moldoveneasca a la Zdob si Zdub sau degustam in Italia un electric concert Kumm, fie ca la Berlin, din difuzoare se scurge ultimul hit Akcent sau ca, plimbandu-ne prin Paris, din magazinele sic din Beaubourg rasuna Fly Project, aproape in orice tara europeana am calca, gasim un artist roman care s-a facut cunoscut. Formatiile romanesti n-au asteptat integrarea oficiala in Ue ca sa adere la marea comunitate a muzicii internationale. Ele au devenit, cu mult inainte, bun international.
Mihai Traistariu
"Daca am reusit sa semnez contracte in 12 tari europene,
de ce n-as reusi si in restul?
"
Pot spune ca am ceva experienta de cantat afara. Inca de pe vremea cand colaboram cu Valahia, am calatorit si concertat prin Germania, Franta, Belgia, Japonia, asa ca am cam prins gustul Occidentului. Am mai calatorit mult si pentru toate concursurile la care am participat, iar dupa Eurovision, am promovat "Tornero" in vreo 16 tari europene. Asadar, cam stiu despre ce e vorba in lumea spectacolului, a organizarii si a afacerii muzicale occidentale.
Sigur ca exista si o diferenta de public. Afara oamenii sunt mai obisnuiti cu concertele, dar totusi, exista mult interes pentru artisti si acestia sunt respectati. Aproape orice artist care vine de afara este bisat si idolatrizat, chiar daca nu are inca fani in tara respectiva (bineinteles, cu conditia sa cante bine). Eu am avut de foarte multe ori emotii, gandindu-ma ca lumea nu ma cunoaste, dar gasisem o metoda salvatoare. Cum piesa "Tornero" era deja foarte cunoscuta in Europa, incepeam si terminam fiecare concert cu ea, ca sa-mi fac un fel de carte de vizita, sa stie publicul de unde sa ma ia. Si am avut surpriza sa fiu primit foarte calduros. Intr-o vreme, eram chiar suparat pe publicul din Romania, ca nu e la fel de entuziast, dar cu timpul am inteles ca e firesc sa se instaleze un fel de monotonie. Pana la urma ei ma vad tot timpul. E explicabil. In plus, nu sunt o persoana foarte "trendy", cum spun americanii, nu sunt foarte la moda, nu ma schimb de pe o zi pe alta si, deci, am incetat sa fac valuri de genul acesta. Incerc sa ma concentrez pe muzica. Si totusi, am un succes imens si in Romania, dar refuz sa mai merg sa cant in orasele super-batute, ca nu vreau sa-mi sufoc publicul.
Cant cu placere si acasa, si in strainatate, dar acum ma concentrez mai mult pe concertele mele europene. Nu e un secret ca imi doresc o cariera internationala. Anul 2006 a fost cel mai bun an al meu de pana acum, dar sper ca 2007 va fi si mai bun. Va fi greu, dar sunt un luptator, am o ambitie enorma. Daca am reusit sa semnez contracte in 12 tari europene, de ce n-as reusi si in restul? In primavara voi semna cu Anglia si Spania si sunt deja in negocieri si cu America.
Pregatesc un nou album, acelasi si pentru Romania, si pentru Occident, de pe care voi promova o piesa care se numeste "Dimmi si o no", intr-o combinatie de limbi, cu un sunet foarte asemanator cu cel al piesei "Tornero", urmat de o serie de concerte prin Malta, Finlanda, Germania, Cipru, Macedonia, Grecia.
Oricum, eu am mare incredere in viitorul muzicii romanesti. Romanii au reusit sa se adapteze extraordinar de repede la muzica de afara. Sigur ca s-au ars etape, s-a furat si imitat mult, dar toate astea au ajutat publicul sa se obisnuiasca cu o anume modernitate. Si apoi, au inceput sa devina si originali. Strainii, cand aud piesele noastre, zic: "Oau, ce misto e!", nu-i prea intereseaza tara de unde vine piesa, daca e buna. Asta e un semn ca primeaza calitatea, nu originea. Sigur ca am avut si eu momente cand mi-a fost rusine ca sunt roman, cand poate nu am capatat atentia cuvenita sau am fost tratat cu raceala din cauza asta. Si nu e vorba de organizatori, care ma duc cu limuzina de colo-colo, nici de Eurovision, unde am fost de la inceput tratat ca favorit, ci de mentalitatea strainilor fata de romani. Imaginile cu tigani, orfani, caini ai strazii sunt inca vii in capul lor si nu depinde decat de noi sa le schimbam. In muzica, cel putin, stiu sigur ca o vom face. Eu, care sunt in industria muzicala de ani buni, nu pot sa nu observ ce evolutie am avut. Cine isi mai aminteste azi de trupe ca Genius sau T-short? Ce ma bucura e sa observ ca odata cu intrarea in Ue, cu deschiderea granitelor, artistii nostri au inceput sa aiba pofta sa cante si afara. Au prins curaj, au pofta, lucreaza mai minutios pe compozitiile lor, canta direct in engleza sau spaniola. Pana la urma, nici un artist nu scapa de mirajul strainatatii. Asa cum toti actorii vor sa fie la Hollywood, muzicienii vor si ei in Anglia sau Sua, vor un public mai mare, celebritate internationala si tot felul de confirmari.
Fly Project
Dan Denes
"Ne bucuram sa auzim hitul nostru,
"Raisa", fredonat pe bulevardele straine"
Desi suntem mai tot timpul plecati afara, anul l-am inceput pe o scena romaneasca, la Vaslui. Romania e punctul nostru de plecare, baza de la care ne facem bagajele pentru Sua, Franta, Italia, Olanda, Japonia. In Franta, pregatim un turneu mai amplu, de promovare a albumului nostru, care poarta numele trupei. Suntem distribuiti de "Universal Music". Vom insirui diverse concerte, de toate felurile si in tot felul de locatii. Noi n-am asteptat intrarea in Ue ca sa plecam sa concertam afara. Nu cantam de mult timp, fiindca nu avem decat un an de existenta. Suntem brasoveni de origine si lucram amandoi in domenii vecine: eu ca inginer de sunet la un studio de inregistrari, iar colegul meu, Tudor Ionescu, ca Dj de radio si producator, la un radio brasovean. Dar uite ca suntem destul de cunoscuti in Occident si, in mod ironic, majoritatea concertelor le-am avut in afara tarii, pe unde am fost solicitati: Italia, Albania, Grecia, Turcia, Franta, Moldova si Ucraina. Fiindca noi cantam mereu in locuri in care suntem ceruti in mod expres, avem parte de un public foarte bun, care stie muzica noastra, o gusta. Sincer, habar n-au ei ca suntem din Romania, cu atat mai putin de la Brasov. Noi cantam in engleza, asa ca ei asculta si apreciaza. Iar pentru noi, nu are prea mare importanta unde cantam, important e sa avem un public receptiv la mesajul pieselor noastre si la ritmul lor. Am observat o anumita deschidere in Occident fata de artistii romani, dar nu pe criteriul provenientei lor, ci al calitatii. Se pare ca romanii fac piese foarte tonice, cu ritmuri bune, cu sounduri foarte moderne, au Dj foarte buni. De altfel, odata cu intrarea in Ue, nu cred ca se va mai face diferenta intre trupele de afara si ale noastre, pentru ca peste tot pe unde am fost, au fost trupe din diverse tari care aveau sau nu succes, iar tara de provenienta chiar nu conta. Conteaza mai mult piesele si cum iti comunici mesajul. De altfel, nu sunt enorm de multe trupe romanesti care au succes afara. Mai conteaza pentru asta si ce legaturi ai. Caile de comunicare si de promovare ale pieselor noastre sunt foarte complicate. Pana nu am fost personal afara, la case de discuri, n-am putut face nimic. Partea buna e ca sunt sanse pentru toti. Iar Romania are o cultura foarte bogata, care poate inspira multi artisti. Un bun exemplu poate fi Zdob si Zdub, trupa care a concertat cel mai mult in afara tarii noastre si care canta piesele doar in limba romana. Si cu toate astea, au un succes nebun.
Intrarea in Ue ne-a dat mai multa ambitie de a fi perfectionisti in toate. Continuam promovarea albumului pe diverse continente, plecam in turnee cat mai des. De altfel, e modul nostru de a cunoaste lume noua, de a afla lucruri noi si de a trece prin experiente care ne pot ajuta pe plan profesional. Vrem sa aducem cat mai multe imbunatatiri muncii noastre. In rest, ne bucuram sa auzim hitul nostru, "Raisa", fredonat pe bulevarde straine.