Radu Moraru

Ines Hristea
Nasul nasilor.

"Sunt convins ca mi-am ales cea mai frumoasa meserie din lume"

A fost castigatorul anului 2006 pe micul ecran: inteligent, spontan, bataios, dueland pe teme importante si grave, la care altii nu se incumeta. Daca la toate astea mai adaugam si seductia personala, zambetul subtire si umorul fin, vom intelege cum se explica recordul de audienta pe care il are in calitate de Nas

"Eu vorbeam mult si cand aveam trei ani"

- Anul 2006 te-a propulsat printre cei mai performanti oameni de televiziune din Romania. Emisiunile tale au crescut in importanta si gravitate, iar farmecul tau personal e mult mai sigur de sine. Toate astea inseamna doar munca, sau si o doza mare de pasiune pentru ce faci?
- E din toate cate putin. Munca cat cuprinde, dar si multa aptitudine pentru dialog. Eu vorbeam mult si cand aveam trei ani. Intotdeauna mi-au placut cautarile si am fost foarte curios. Iar emisiunea asta imi da prilejul sa fiu curios in fiecare seara, sa vorbesc suficient, ba chiar sa vorbesc cu audienta. Plus ca, in ritmul in care lucrez eu de atatia ani, adica din 90 incoace, deja stresul nu se mai simte. El exista, dar nu-l mai simti realmente. Imi dau seama ca a trecut timpul si ca am muncit pe branci, uitandu-ma in oglinda. Unii chelesc, altii incaruntesc. Eu fac parte din a doua categorie. De altfel, am constatat de ceva vreme ca am inceput sa simt o oarecare forma de oboseala la emisiunea de joi, care e cu public, cu foarte multi invitati, si care se face la teatru. E tot "Nasul", dar cu un alt format. Dar, per total, televiziunea nu ma oboseste in adevaratul sens al cuvantului.
- Poate si din cauza audientei pe care o ai. Succesul la public e cel mai puternic energizant...
- Din masuratorile pe care le facem de atatia ani, rezulta ca noi, cei de la B1Tv, avem un public foarte pretentios. Din punctul meu de vedere, al industriasului in televiziune, consider ca "Nasul" are cel mai bun public din Romania. Un public activ, de atitudine, care voteaza, care pune stampila hotarat si stie exact unde s-o puna, care a inceput sa castige bani, care nu se lasa in voia sortii, care nu e dezamagit sau deznadajduit, un public de opinie, care vrea sa cladeasca un viitor pentru copii, un public destul de tanar si cu mare forta in societate. Cei ce se uita la noi sunt oameni care conteaza, si asta ne da o satisfactie deosebita. Asta e ceea ce ne tine pe noi, cei de la "Nasul". Iar oamenii astia care conteaza nu sunt numai in Romania. Sunt toti cei care pleaca afara si care continua sa se uite la emisiunea asta, chiar si din strainatate. Sunt cei care n-au rupt legatura cu tara. Astia sunt romanii care conteaza si care vor conta si peste douazeci de ani. Dezradacinatii, cei care au plecat spunand ca vor sa uite de Romania, vor trai o mare drama in viitor. Romania adevarata nu e tara cu oamenii de azi, ci cu cei care vor fi peste cativa ani. Deocamdata, e o tara frumoasa prin peisaje. Peste cativa ani, o sa fie frumoasa si prin oamenii ei. In cincizeci de ani de dictatura, ne-au fost distruse niste celule. Dar eu am credinta ca celulele astea se vor reface. Iar credinta asta mi s-a nascut din mesajele, scrisorile, e-mail-urile pe care le primim de la publicul nostru. Mentalitatea oamenilor se schimba. In bine. Inainte cu ceva vreme, si eu traiam cu prejudecata: "romanii astia care nu stiu decat sa fure". Acum am devenit mandru de romani. Pentru ca vad ce material proaspat si de calitate vine din urma. Oamenii astia tineri au ajuns sa stie ce vor.
- Cum iti castigi publicul? Exista o stiinta a audientei?
- Rating-ul e o chestiune foarte complexa. Tradus, cuvantul inseamna "telespectatorii care se uita la tine", dar, in realitate, inseamna mult mai mult. Pentru ca talk-show-ul nostru si-a propus ca in fiecare seara sa aiba un public diferit. Noi nu ne-am dorit o armata de robotei care, seara de seara, sa apese pe telecomanda, sa dea la "Nasul" si, indiferent de subiect, sa nu-i mai dezlipesti de televizor decat cu dinamita. Asta e ceea ce au facut concurentii nostri si au fost fraieri. Au gresit restrictionandu-se singuri in felul asta. Noi, aproape seara de seara, schimbam publicul. Gasim probleme care sa intereseze categorii diferite de oameni. Acum toata lumea stie de "Nasul". Daca ne-am fi propus sa cucerim un unic segment de public, n-am fi ajuns la recordul asta. Eu, cand merg prin tara, raman mut. Sunt cunoscut in zone unde nu numai ca nu exista cablu, dar nu prea exista nici televizoare. Am crezut ca daca ma ascund prin munti n-o sa ma mai stie nimeni. Aiurea! Repet: asta se intampla fiindca am schimbat tot timpul publicul. Noi n-am facut "crima din Primaverii" in saizeci si noua de mii de episoade. Nu cred ca vreti sa va imaginati cine sunt aia care se uita saizeci si noua de mii de episoade, seara de seara, la acelasi lucru!
- Dorinta asta, de permanenta afanare, sa fie motivul pentru care la "Nasul" apar uneori si invitati din zonele "suburbane"?
- Asta e o parere gresita. E o ipocrizie. De pilda, noi i-am urmarit pe cei care s-au pronuntat impotriva emisiunilor noastre cu Gigi Becali sau cu Vadim Tudor. In primul rand, noi l-am chemat pe Becali cel mai putin dintre toate talk-show-urile care sunt pe piata. Si nu l-am chemat fiindca eram in pana de subiecte. L-am chemat atunci cand acest lucru se impunea, din punct de vedere jurnalistic.
- Dar pe Cicciolina de ce ati chemat-o?
- Pai, Cicciolina e o femeie cunoscuta de miliarde de oameni. Cicciolina e un subiect interesant pentru public. Noi nu suntem un institut al moralitatii sau al bunelor maniere. Suntem o institutie care incearca sa raspunda curiozitatii oamenilor. Se gasesc tot felul de ziaristi din astia care se apuca sa dea cu barda, se pronunta cu parul, desi toti se uita la emisiunile pe care le critica. Daca e atat de groaznic, atunci de ce te uiti? Pentru ca oamenii sa-si poata face o parere despre X sau despre Y, trebuie sa aiba informatii despre X sau despre Y. Or, daca nici eu, nici celelalte talk-show-uri nu-l invita pe acel X, atunci oamenii de unde-si mai procura informatiile? Cei care dau cu bata in felul asta sunt niste mici cripto-securisto-comunisti. Fiindca au o gandire ingrozitor de limitata. Da ce? Noi traim in dictatura? Bogatia unei natiuni rezida in diversitatea optiunilor pe care le are la indemana orice cetatean.

"Din cate mii de emisiuni am facut,
n-am fost dat in judecata decat de doua ori,
si atunci s-a dovedit ca aveam dreptate"


- Seductia ta personala a transformat "Nasul" intr-un personaj extrem de simpatic si popular. Te implici total in subiectul emisiunii. Nu te plictisesti niciodata? Nu obosesti?
- Subiectele pe care le fac imi plac intotdeauna. Sigur ca din mii de emisiuni, poate ca mi s-a intamplat sa n-am chef in seara respectiva de un anumit subiect. Dar am acceptat si l-am facut fiindca realitatea zilei ni-l impunea. Insa in 99,9% din cazuri, am lucrat chiar cu entuziasm. Din fericire, anul trecut nu a intervenit nici o situatie de genul "n-as prea avea chef". Iar asta se si vede. Eu nu sunt actor. Daca subiectul nu mi-ar placea, mi s-ar citi plictisul pe fata. Eu pun pasiune in emisiunea asta. Eu o traiesc, ma implic, ma enervez, rad, ma distrez, ma supar... Nu fac nimic de fatada. Nu fac nimic de dragul rating-ului. Important este ca subiectele sa-mi placa cu adevarat. Noroc ca tot ce mi-a placut mie le-a placut si telespectatorilor. Ca daca am fi avut gusturi diferite, Nasul s-ar fi trezit cu o mare problema. (rade)
- In 2006, temele emisiunilor tale au devenit mult mai grave ca inainte. E o distanta uriasa intre Cicciolina si Loteria Nationala, Petrom sau problema legata de retrocedarea cladirilor istorice din Ardeal...
- Asta asa-i. Cand putem, "Nasul" se implica in subiecte pe care, de multe ori, se feresc sa le atace chiar si juristii sau economistii. Ma refer la teme gen Loteria Nationala sau Petrom. Astea sunt niste teme pentru care trebuie sa citesti pana innebunesti. Apoi mai innebunesti o data, pana reusesti sa decodifici ce-ai citit. Dupa care vine emisiunea unde, de la doua pana la patru ore, eu trebuie sa am grija la fiecare cuvant pe care il rostesc. Gandeste-te ca la cate mii de emisiuni am facut, n-am fost dat in judecata decat de doua ori, si de fiecare data s-a dovedit ca eu am avut dreptate. Dar ca sa obtii rezultatul asta, trebuie sa te concentrezi al naibii de tare. Trebuie sa ai grija sa nu faci acuzatii fara acoperire. Sa nu nenorocesti niste vieti. Ca e simplu sa spui: "Arestati-l p-ala, ca mi se pare mie ca e vinovat!". Mai ales ca, de multe ori, se poate intampla ca exact asta sa fie reactia autoritatilor. Multi insi din politic sau din zona "organelor" marseaza la astfel de sugestii. Ce facem noi, la televizor, are un impact similar cu cel al unui camion care striveste o musculita. La "Nasul" avem, daca vrei, un moto: sa nu omoram oameni. Ii lovim, ii atingem, dar nu vrem sa-i omoram. Mie imi place presa, imi plac dezvaluirile si scandalurile, dar numai alea care aduc beneficii oamenilor. Uite, in urma campaniei cu Petrom-ul, romanii raman cu niste miliarde de euro in buzunare. Pentru ca pretul gazului n-o sa mai creasca. Ei, genul asta de emisiuni, care conduc spre astfel de rezultate, sunt marile mele realizari. Partea cu doboratul, cu arestatul oamenilor nu ma fascineaza. Ba chiar ma scarbeste. Nu vreau ca un om sa infunde puscaria din cauza emisiunii asteia. Sigur, sunt multi patati, dar cred ca pedeapsa cea mai mare pentru ei ar fi ca poporul sa-i scuipe intre ochi. Dar poate ca sunt eu demodat. Poate ca unii ar merita sa zaca in puscarie pentru cat rau au facut natiei. Eu cred ca, in timp, asta se va intampla. Pe zi ce trece, poporul invata, iar istoria e necrutatoare. Uneori pare ca nimic nu se misca, dar in realitate nu e asa. Eu chiar cred ca speciile astea periculoase vor disparea.

"Baietii astia din Udmr sunt
incredibil de duplicitari!"


- Intre toate emisiunile tale, campania Transilvania mi-a placut cel mai mult. B1Tv a fost singurul post de televiziune care a atacat problema restituirii caselor istorice din Ardeal. Restul presei a ramas surd, orb si mut...
- Aici cred ca toti am fost ignoranti. Bunica mea a fost unguroaica. Bunicul meu a fost roman, si inca unul usor verde, in sensul ca nu a prea tolerat problema asta maghiara. A refuzat chiar si sa invete ungureste. Probabil ca suferintele lui, din timpul ocupatiei Transilvaniei, au fost mult prea profunde. Dar eu am crescut intr-un spirit moderat si tolerant. Asa ca, in ciuda opiniei radicale a bunicului, multi ani eu n-am considerat ca asta e un subiect demn de interes. In ultima vreme insa, mai ales dupa schimbarea de guvernare din 2004, am observat ca oamenii politici romani de origine romana se ocupau de mizerii, iar oamenii politici romani de origine maghiara se ocupau, cu o precizie de bisturiu, de ale lor. Am strans foarte multe informatii in sensul asta si-am zis: "Nu-i normal. Hai sa tragem niste semnale de alarma". De pilda, mi se pare aberant sa dai jos tricolorul de pe posta romana. I-am mai intrat pe problema asta din inca un motiv: ceea ce nu stiu liderii Udmr e ca populatia romana de origine maghiara e nemultumita de ei. S-au saturat de politicienii Udmr pana peste cap. Pentru ca n-au facut nimic concret ca sa le imbunatateasca viata. Romanii de origine maghiara o duc prost, si asta nu pentru ca nu au trei mii de placute bilingve. Ci pentru ca in Udmr functioneaza ca un soi de dictatura. Aceiasi lideri politici conduc de saptesprezece ani. Mai au putin si ajung ca Ceausescu, la douazeci si cinci de ani. La noi, la romanii de origine romana, au platit pentru greselile lor si Nastase, si Constantinescu, si Radu Vasile, si Ciorbea, si multi altii. In schimb, la Udmr nu s-a miscat nimic. Politicienii Udmr-isti s-au imbogatit si s-au imbuibat, ocupandu-se numai de binele lor propriu si personal. Cand am inceput sa merg pe firul asta, am ramas ingrozit. M-am ingrozit cat de inteligent si de bine pregatit e ministrul Telecomunicatiilor, dar m-am ingrozit de ce lucruri a facut. Si despre asta o sa mai vorbesc. Problema cea mai mare este ca baietii astia din Udmr una spun si alta fac. Una spun in Europa, alta spun in Romania. Una spun la televiziunea maghiara, alta la televiziunea romana. Sunt incredibil de duplicitari! Au o consecventa si uneori chiar si o rautate in a-si urmari scopurile...! Niciodata Marko Bela sau Gyorgy Frunda nu m-au sunat sa-mi zica: "Domnu Moraru, vreau sa vin si eu sa ma plang de tratamentul inuman la care sunt supusi cetatenii romani de origine romana care traiesc in zone cu populatie majoritar maghiara." Desi amandoi sunt parlamentari romani, platiti si din bani de la maghiari, dar si din bani de la romani. Ma deranjeaza cand pe parlamentari ii doare in cot de cetatenii romani, indiferent de ce etnie ar fi ei. Noi, la "Nasul", ne-am tot luat de romani, dar de Udmr-isti niciodata. Da si ei tot de-ai nostri sunt! Faptul c-o ducem prost e si din cauza lor. Asadar, cred ca a sosit momentul sa-i luam la upercut si pe ei.
- Am intrat in Comunitatea Europeana. Crezi ca dorintele astea segregationiste pe principii etnice sunt grave, in continuare?
- E o problema foarte grava. Eu i-am incurcat foarte tare, punandu-le o intrebare pe care nimeni n-a mai pus-o pana acum, decat poate in baie. Am zis asa: daca vreti tara pentru secui, atunci nu trebuie sa le facem tara si rromilor? Ca si secuii si rromii sunt la fel. Dar armenii ce au? Dar turcii ce au? Ce daca sunt numai doua sute? Isi fac o tara de doua sute de oameni. Pai, ia imaginati-va cum ar fi! Romania ar ajunge o federatie de tarisoare. Rromii vor spune ca ei nu pot sa-si faca o tara numai in Muntenia. Ca le mai trebuie una si-n Transilvania si inca una si-n Moldova. O s-avem la tari de-o sa le pierdem numarul! Si la ce folos? De ce? Care e rostul? Eu de saptesprezece ani incerc sa aflu de la un lider Udmr ce-au ei cu-adevarat pe suflet. Ce-i doare? Ce nu le convine? I-as injecta cu serul adevarului sau i-as hipnotiza, numai sa aflu odata! Ca de saptesprezece ani, pe mine cel putin, ca ziarist, n-au facut decat sa ma abureasca.

"N-am frustrari, n-am invidii.
In general, viata a fost buna cu mine"


- Schimbam registrul. Te-ai intrebat, vreodata, cat la suta din succesul emisiunilor tale se datoreaza seductiei pe care o iradiezi? De unde atata buna dispozitie permanenta? Da-ne si noua reteta ta...
- Esti prima care imi spune lucrurile astea, dar ma bucur. Probabil tine de faptul ca am un regim de viata destul de sanatos. Prefer cumpatarea in defavoarea exceselor. Nu sar de masa de pranz, nu fumez exagerat, nu ma imbat, mananc cu grija, fara prajeli si sosuri, joc fotbal o data pe saptamana cu cei din televiziune, in week-end-uri merg la munte... Si conteaza, cred eu, ca n-am frustrari, n-am invidii. In general, viata a fost buna cu mine. Sunt relaxat in privinta banilor. Nu-mi mai fac probleme cu ce-mi platesc chiria. Pentru mine, banii nu au alta valoare, nu inseamna altceva decat posibilitatea de a trai decent. As fi putut sa-mi cumpar avion personal, dar n-am vazut rostul. Eu nu sunt omul banului. Personal, nici nu prea cheltui bani. In rest, normal, ca tot omu, am si eu unele apasari, dar incerc sa nu ma las dominat de ele.
- Ai spus ca in week-end-uri mergi la munte. Asta inseamna la Brasov, acasa?
- De multe ori, da. De altfel, acum, pentru mine Brasovul, orasul nasterii mele, inseamna mai ales vacanta. Nu cred ca locul in care te-ai nascut te greveaza sau te inzestreaza intr-un fel anume. Sincer, eu nu mai sunt prea transilvanean. Oamenii evolueaza, se schimba. Eu sunt in Bucuresti din 90. Acum nu ma mai recunosc in Transilvania. Si, la fel de sincer, nu cred ca as fi putut trai acolo. Probabil ca de asta am si plecat. E un ritm prea lent pentru energia mea.
- Ai plecat din Brasov chitit sa vii la Bucuresti si sa faci televiziune?
- Eu am fost unul dintre primii care au plecat cu autostopul din Romania. Cand s-au deschis granitele, am zis ca ma duc repede sa vad ce-i cu Europa asta. Si plecarea m-a ajutat: am invatat si mi-am dat seama de foarte multe. Am realizat ca afacerile imobiliare aveau potential. Sau chestia cu masinile. Asa ca, o vreme, m-am ocupat de afaceri cu masini. Dar la un moment dat, am simtit ca afacerile nu-mi ajungeau. Nu eram multumit de mine. M-am lasat de afaceri si-am inceput sa caut... acel ceva care sa ma atraga. Si, la douazeci si trei de ani, am concluzionat ca imi placea tare rau sa citesc ziare, sa aflu si sa nu ma duca nimeni de nas. Asa am decis sa ma apuc de presa. Vreo luna am facut presa scrisa, dar mi-am dat seama ca televiziunea era viitorul, asa ca am cotit-o in directia asta.
- Dac-ar fi s-o iei de la capat, crezi ca tot la concluzia asta ai ajunge: ca jurnalistica e marea ta pasiune?
- Da! Dar nu orice fel de jurnalism, ci ce fac eu in televiziune. Mi-a placut la nebunie tot ce am facut in astia cincisprezece ani de presa. Si tuturor le spun ca sunt convins ca mi-am ales cea mai frumoasa meserie din lume: asta de talk-show-ist.
- Merge vorba ca ai un mariaj deosebit. In conditiile in care sapte din zece cupluri casatorite ajung la divort, e musai sa te intreb care e secretul. Ai o sotie-eroina, care iti tolereaza ritmul asta frenetic de lucru?
- O sotie-eroina sigur am. Ea a facut foarte multe sacrificii, m-a inteles, m-a acceptat... Banuiesc ca asta e secretul, dar cred ca certitudinile, in domeniul asta, iti vin mai tarziu in viata. De multe ori nu intelegi de ce unele lucruri s-au intamplat asa si nu in alt fel. Iar eu, la filosofie, mai am de lucru. Inca n-am ajuns la stadiul de iluminare.
Foto: Roxana Iliescu