Convocat pe motivul clarificarii pozitiei fata de "platforma" contestatarilor liberali (grupati in Pld), congresul nu a facut altceva decat sa confirme optiunea liderului sau, Calin Popescu-Tariceanu, pentru respingerea oricaror formule de unificare cu Pd-ul si, implicit, a oricarei posibilitati de anticipare a alegerilor. Asa cum au remarcat toti observatorii, congresul a dat impresia de pregatire formala perfecta, dupa un scenariu foarte bine pus la punct. Liderul a fost reales triumfal - fara contracandidat -, ceilalti membri ai conducerii fiind si ei multumiti, ca urmare a cresterii numarului de posturi de vicepresedinti. Pana si infrangerea celor doi apropiati ai presedintelui Pnl, Bogdan Olteanu - conducatorul Camerei Deputatilor, si Radu Stroe - ministru pentru relatia cu Parlamentul, in singura competitie a congresului, cea a vicepresedintilor partidului, a parut aranjata. In locul lor au fost promovati lideri cunoscuti pentru opozitia neta fata de Cotroceni, ca Ludovic Orban, seful organizatiei Pnl a Capitalei, Crin Antonescu, Teodor Atanasiu. Ministrul Afacerilor Externe, Mihai Razvan Ungureanu, apropiat in unele probleme controversate de pozitiile presedintelui Basescu, a pierdut, de asemenea, competitia, validand astfel parerea ca reuniunea liberala nu a avut alt scop decat confirmarea premierului Tariceanu in postul de lider absolut.
Afirmarea identitatii liberale a devenit, asadar, la acest "congres extraordinar" o chestiune de expunere a fidelitatii fata de premierul-presedinte de partid, operatiune executata cu entuziasm de delegati. Marile probleme ale strategiei Pnl-ului pentru perioada urmatoare au fost cu totul ignorate, probabil pe principiul - neliberal - ca vor fi rezolvate de conducere. Pnl-ul a ajuns, astfel, intr-o situatie oarecum falsa, pentru ca "unitatea" lui se bazeaza numai pe rolul principal jucat in administratie de premier, ce le garanteaza "fidelilor" posturile la centru si in regiunile tarii. O cadere a guvernului sau o retragere a premierului din functie ar arunca in aer "unitatea de monolit" afirmata la congres si "identitatea liberala" proaspat incropita. De altfel, d-l Tariceanu a cautat sa excluda o asemenea perspectiva descurajanta, sustinand ca isi va duce mandatul guvernamental pana la capat. L-a indemnat, e drept, la o astfel de pozitie, si alegerea ca vicepresedinti a unor "liberali de vocatie", mai detasati de aspiratiile personale ale liderului, ca Ludovic Orban, Adrian Cioroianu, Varujan Vosganian, care nu au ezitat sa vorbeasca de necesitatea reunificarii reale a miscarii liberale si de afirmarea unei identitati partinice de natura doctrinara, nu grupala.
Starea narcotica, indusa liberalilor de "rezultatele" congresului, s-a risipit insa foarte repede. Chiar in timpul desfasurarii reuniunii a explodat "bomba biletelului", noua "scrisoare pierduta", ce-l implica direct pe premier in jocul intereselor de grup. Fosta consiliera prezidentiala, Elena Udrea, a dezvaluit ca primul ministru i-a transmis in scris presedintelui Basescu rugamintea de a manipula justitia, in favoarea prietenului sau, magnatul petrolier Dinu Patriciu. Problema, in masura in care este reala, este foarte grava, pentru ca implica institutiile centrale ale statului, demonstrand cetateanului de rand ca, in Romania, democratia nu este "pentru catei", iar "sistemul ticalosit" functioneaza si fara Psd, din plin. Venind dupa alte dezvaluiri privitoare la relatia speciala Tariceanu-Patriciu, chestiunea "biletului otravit" risca sa dea o dura lovitura prestigiului Pnl, care tocmai s-a identificat cu liderul sau. Congresul n-a luat in seama problema, dar ea este mult prea grava pentru ca liberalii sa n-o bage, pana la urma, in seama. Pentru ca, la o eventuala retragere a partenerilor din coalitia guvernamentala, intreaga uzura a puterii va cadea pe spinarea partidului care l-a dat pe primul ministru. Cum s-a intamplat cu Pntcd-ul, dupa guvernarea condusa de Cdr intre 1996 si 2000. Multi dintre liberalii multumiti de functiile administrative "daruite" de guvern au inceput sa se intrebe daca nu cumva "profetia" fostului lor lider, Valeriu Stoica, privind soarta partidului nu este valabila. Mai ales ca, in ciuda asigurarilor premierului, perspectiva pierderii "borcanului cu miere" nu mai este chiar atat de nebuloasa.
Congresul extraordinar al Pnl a facut ca "batalia dintre palate" sa devina si mai transanta. "Bomba biletelului" este prima actiune postcongresista dintr-un sir ce se va accentua in viitorul imediat. In ciuda asigurarilor ca nu va rupe Alianta Da, partidul prezidential, Pd-ul, va continua sa acorde un sprijin substantial partidului liberal disident, Pld-ul. Pd-istii au apelat la aceeasi strategie de neimplicare ce le-a asigurat supravietuirea dupa esecul guvernarii Cdr. La momentul considerat de ei oportun se vor retrage. Cu cine va guverna atunci Pnl-ul? Un guvern minoritar sustinut de Psd, Pc sau Prm ar distruge pentru multa vreme, daca nu cumva definitiv, reputatia de partid democratic de dreapta a Pnl-ului. Pd-ul a inceput deja demersurile de coagulare a unui "pol de dreapta", prezidentialist, care va regrupa toate fortele de pe aceasta parte a esichierului politic. Chiar si "insignifiantul" Pntcd, ignorat pana acum de liderii Pd, a inceput sa fie bagat in seama. D-l Frunzaverde, unul dintre strategii Pd-ului, a declarat disponibilitatea partidului sau de a discuta o alianta electorala, sau chiar o federalizare, cu noua conducere a Pntcd-ului, aleasa la congresul extraordinar al acestuia. Cu Pntcd-ul discuta si Pld-ul, incercand o reconsiderare a unei posibile unitati "istorice". Ce va face, intr-o asemenea eventualitate, Pnl-ul? Euforia generata de "unitatea de monolit" demonstrata la congresul sau s-a risipit, dupa cum am constatat. Un joc "de contre" cu Pd-ul, care sa-i asigure continuitatea la putere, este contraproductiv, pentru ca ii va reduce si mai mult impactul la viitoarele alegeri. Aliantele conjuncturale cu partide net diferite doctrinar ii vor eroda si mai mult vestita identitate. Congresul extraordinar nu a analizat nici una din aceste probleme cu adevarat importante pentru Pnl. Ignorarea lor in favoarea unei supravietuiri la putere reprezinta, probabil, cea mai grava greseala a liberalilor dupa reintoarcerea la democratie a Romaniei.