Catalin Stefanescu

Ines Hristea
"Romania e o super-tara. Deocamdata raman ancorat in port".

La o ora tarzie, cand omul muncii ar vrea sa se mute in lumea viselor, Catalin Stefanescu il tine treaz. Nu-ti vine sa crezi ce vezi si ce-auzi in emisiunea lui. Nu tu crima, nu tu injuratura, nici macar dezacorduri gramaticale. Cum sa dormi cu atata normalitate? Crestezi in grinda ca mai exista minuni pe micul ecran. Si inca garantate 100%

La fel de plictisitori ca o banca elvetiana

- In peisajul sufocat de vulgaritate si violenta al televiziunilor private la propriu si la figurat, din Romania, emisiunea ta este o terapie cu oxigen: normalitate, bun-gust, buna cuviinta. Faptul ca traiesti in Ardeal are vreo relevanta in sensul aasta? De-acolo vine civilitatea?
- Nu cred. Romanii seamana extraordinar de tare dintr-o parte in alta a tarii, si uneori, diferenta consta numai in faptul ca unii vorbesc mai zgomotos si altii sunt ceva mai molcomi. Dar moravurile romanesti sunt aceleasi peste tot. Mi-ar placea sa apar Clujul si sa spun ca e o diferenta neta intre el si Bucuresti, dar ma tem ca nu e asa. Ma tem ca functioneaza mai tare legenda decat realitatea. In ceea ce priveste emisiunea, nu stiu exact ce sa-ti raspund. Daca e ceva deosebit in programul asta al nostru, asta judeca lumea care se uita la el. Mie mi-e foarte greu sa vorbesc despre el, fiindca mi se pare ca-l golesc de continut. Nu ca acest continut ar fi vreo insula misterioasa. Ca nu e. E un program de cultura publica. Incercam sa generam, daca se poate, un pic mai mult gust, un pic mai multa dorinta pentru orice fenomen cultural. Daca vrei, e o emisiune de popularizare a culturii. Care s-a nascut dintr-o forma de reactie la emisiunile care pun problema fenomenului cultural, nu neaparat elitist - ca nu e nimic rau in a fi elitist - , ci restrictiv. Sunt emisiuni in care se vorbeste despre fenomenul cultural ca si cand la fenomenul asta n-ar avea acces decat lumea initiata. Or, noi credem ca tot ceea ce se cheama cultura e un fenomen extrem de generos, la care trebuie si are acces, in mod normal, mult mai multa lume decat ne spune noua cate-un guru provenit din cine stie ce teritoriu cultural. Ceea ce ne straduim noi este sa scoatem in fata niste facatori de cultura si sa-i facem pe oameni sa inteleaga ca e bine sa consumi act artistic.
- Cum se face selectia invitatilor? Oaspetii tai sunt oameni care provin din zone foarte diferite.
- La inceputul anului asta, al optulea de cand facem "Garantat 100%", am zis c-o sa fim la fel de plictisitori ca o banca elvetiana. De asta, ceea ce incercam e sa fim cat mai diferiti de la o editie la alta. Incercam sa ne adresam unui public cat mai larg. S-a facut la un moment dat un studiu din care a reiesit ca beneficiam de un aport serios de participare a unei categorii tinere de public. Asta ne-a facut foarte, foarte bine. Imediat dupa ce am aflat chestia asta, am invitat multa pustime la emisiune. Dupa doar cateva luni, s-a constatat ca pierdusem tocmai pustimea telespectatoare. Deci, mereu avem de lucru. Tot timpul ne gandim cum sa potrivim emisiunea mai bine. Pentru ca audienta de la "Garantat 100%" se prezinta uneori bine, uneori prost, iar alteori chiar foarte prost.
- Ai gasit explicatia pentru momentele de "foarte prost"?
- Singura explicatie e ca ai facut tu foarte prost lucrurile. N-are absolut nici o legatura cu invitatul.
- Ce ai sa-ti reprosezi cand obtineti astfel de rezultate?
- O groaza de lucruri. De la crasa superficialitate, pana la lipsa de inspiratie. Si poate chiar si prostie. Se poate ca uneori sa nu judeci corect momentul. Am facut, de pilda, emisiuni la care noi am tinut foarte tare, dar care au avut o audienta foarte proasta. Dupa cum am avut emisiuni pe care nu mizam deloc si care au avut un impact foarte, foarte bun. In domeniul asta, nu cred in "nu cerceta aceste legi". Dimpotriva. Dar cred ca exista si o anumita forma de gratuitate. Cred ca trebuie sa existe si o doza substantiala de relativitate in ceea ce facem. Singura interdictie din toata tarasenia asta este ca atunci cand una dintre emisiuni n-a avut audienta, sa nu spunem: "A! Din astea nu mai facem!". Ba nu! Cred ca din alea mai trebuie facute, pana o sa iasa bine.

De la o vreme, se intampla "ceva" la Cluj

- In vreme ce toata lumea se trage spre Capitala, tu faci, mai departe, naveta Cluj-Bucuresti. Efortul asta trebuie sa aiba o explicatie...
- Naveta asta cred ca e un privilegiu. Traitul asta intre doua lumi, chiar cred ca e un privilegiu. In Ardeal exista un spirit comunitar ceva mai dezvoltat si mai asezat. Mai ales ca acolo exista o forma consistenta si traditionala de multiculturalism, ceea ce cred ca ajuta substantial acest spirit comunitar. Pe de alta parte, cred ca toata lumea trebuie sa priceapa ca orice capitala de pe pamant e un loc salbatic. Deci si Bucurestiul. Dincolo de faptul ca dimensiunile sunt diferite, si ca tot ceea ce la Bucuresti e frumos, devine foarte frumos, si ceea ce e urat devine foarte urat, aspectul asta salbatic se datoreaza faptului ca aici sunt foarte multi cetateni. In orasele mai mici, regulile sunt mai precise, lumea se stie ceva mai bine, straturile sunt ceva mai bine asezate. E firesc ca intr-o capitala lucrurile sa fie in miscare. Pentru ca oamenii sunt foarte diferiti, iar acest centru polarizeaza, vrand-nevrand, toate grupurile sociale. In ce ma priveste, eu traiesc aceeasi senzatie pe care o au oamenii care pleaca pentru mai mult timp in strainatate si reusesc sa se detaseze, intr-un fel, de existenta lor romaneasca. Calatoriile astea te ajuta sa te vezi altfel, intre lumile astea doua, si sa vezi altfel si lumile astea doua una fata de cealalta. Inainte de revolutie, era o solutie sa pleci din Bucuresti si sa te refugiezi intr-un oras ca Timisoara, Iasi sau Cluj. Au fost si artisti care au migrat spre Bucuresti. In Cluj, in mod special, cred ca a fost o vreme cand oamenii si-au ales niste autoritati locale care au avut un efect extrem de negativ asupra orasului. Clujul s-a provincializat foarte mult, s-a inchistat foarte tare. Un timp, a avut un aer usor retardat. Lucru care nu se mai intampla acum. Fara sa fac o apologie a noilor autoritati locale. Dar, la un moment dat, comunitatea a luat o decizie inteleapta, si pe cat injuram atmosfera din Cluj pana acum un an, pe atat o predic la ora asta. In Cluj se petrec lucruri foarte bune de cateva luni incoace. Orasul se deschide exploziv. De la fenomenul artistic pana la cel de supermarket, de la mancatul pe strada, la curatenia de pe strazile respective. Despre fenomenul cultural propriu-zis n-as vrea sa dau prea multe detalii, fiindca ma tem sa nu comit vreo injustitie. Stau destul de putin in Cluj, deci nu ma mai pot situa pe o pozitie de cunoscator. Pot insa sa-ti vorbesc despre carciumi si despre prietenii mei din Cluj.
- Cluj... Bucuresti... Valcea... Pana la urma, unde e "acasa" pentru tine, Catalin?
- La Cluj. Sunt nascut la Ramnicu Valcea, am crescut la Govora si am mers la facultate in Cluj. Parintii mei au avut un pedigree foarte amestecat. Mama s-a nascut la Chisinau, a venit aici in timpul razboiului, in refugiu. Tata a luptat pe frontul sovietic, apoi si pe celalalt. Amandoi au dus niste existente foarte aventuroase si zbuciumate, dar, intr-un final, s-au adunat la Ramnicu Valcea. Pe mine m-au facut la o varsta foarte avansata. Mai in gluma, mai in serios, am fost rezultatul unui gest contraceptiv ratat. (rade)
- Deci, de unde te revendici?
- De la Alabama. Asa ii spunem zonei cuprinse intre Govora si Ramnicu Valcea. Dupa melodia "Sweet Home Alabama". Acolo merg impreuna cu prieteni dragi de-aici, din Bucuresti, si ne dedulcim la senzatiile pe care ti le da locul ala. Sunt peisaje mirifice si niste personaje fabuloase. Dar nu vreau sa dezvalui prea multe, ca sa nu risipesc misterul acelui spatiu.

"Cred in bine, in adevar si frumos"

- O intrebare de final: iti place primavara?
- Cred ca e o intrebare psihologica (rade). Da, imi place. Eu sunt primavaratic prin constructie. Imi plac inceputurile. Primavara sunt vesel. Dar in emisiuni, sunt vesel si bine dispus tot timpul, indiferent de anotimp. Cred ca asta tine de faptul ca eu si colegii mei credem in ceva ce a devenit chiar rusinos sa fie marturisit. Dar, asta e! Eu si ei credem in bine, in adevar si in frumos. Incercam sa conservam o forma de respect fata de meseria noastra. Si privim cu reverenta oportunitatea pe care o avem de a experimenta pe banii contribuabililor. Sigur, cu masura. Dar in televiziunile comerciale astfel de experimente sunt de neconceput.
- Ai rostit de mai multe ori pe parcursul interviului cuvantul "masura". E masura unul din principiile tale de viata?
- Da. Celalalt principiu al meu fiind lipsa de masura. In exact aceeasi masura. (rade) Si mai cred ca pentru a obtine rezultate diferite trebuie sa te comporti diferit. Am convingerea ca nu trebuie sa mori si sa te ingropi intr-un proiect.
- In concluzie, sa inteleg ca te simti bine la 38 de ani, realizator de emisiuni Tv si traitor in Romania?
- Eu sunt unul dintre aia care vor sa plece in strainatate de foarte multa vreme. Dar dincolo de carligele personale care te pot tine pe loc - comoditatea, lasitatea, frica de necunoscut, teama la modul general, poate chiar si teama de competitie -, cred ca la ora asta Romania e o tara foarte "cool". Romania e o super-tara. Asa ca, deocamdata, raman ancorat in port.