Intre partile implicate nu mai exista cale de intelegere. Presedintelui i se opune o mafie transpartinica, reprezentata concret de cei 322 de parlamentari ce au decis, in ciuda unui aviz negativ al Curtii Constitutionale, suspendarea si trimiterea lui la referendum. Alaturi de d-l Basescu sunt, dupa toate sondajele, majoritatea absoluta a electoratului romanesc si intelectualitatea civica veritabila. Mafia transpartinica este produsul oligarhiei romanesti, rezultata din transformarea (prin naparlire), dupa "evenimentele din 1989", a fostei caste a activistilor Pcr si a "baietilor destepti" din Securitate, in mari oameni de afaceri. Raspanditi in toate partidele dupa regulile conspirativitatii comuniste, ei au instaurat, impreuna cu diversi "tovarasi de drum", celebrul "sistem" ce le permite, sub o aparenta de democratie, continuarea afacerilor de la o legislatura la alta, incalecarea definitiva a tarii. Oligarhia nu este rezultatul spiritului intreprinzator, al muncii oneste pentru dominarea pietei, ci al raptului, al coruptiei, al politizarii Justitiei. Dupa saptesprezece ani de functionare netulburata (cu exceptiile dezvaluite de presa libera si ramase fara urmari), "sistemul" parea definitiv instalat. "Baietii" se roteau la guvernare, dupa batalii doctrinare si programatice de mare efect, ocupand treptat pozitiile dominante in toate sectoarele vietii sociale. Cand, in sfarsit, d-l Basescu, el insusi provenit din "sistem", s-a decis sa il atace, a fost aproape tarziu. "Sistemul" stapaneste mediile de impact, domina administratia, dispune de fonduri imense, pe care nu ezita sa le foloseasca pentru a corupe (cu "mici si bere") electoratul derutat sau ezitant.
Reactia brutala, de solidarizare pe fata, a reprezentantilor "sistemului" arata ca acesta nu se mai astepta la vreo contestare. In "scenariul" prescris de el, fiecare actor avea "partitura" bine fixata. Daca d-l Basescu s-ar fi multumit sa si-o joace in limitele stabilite, ar fi avut o "domnie linistita". D-l Basescu nu a respectat insa indicatiile de regie. Milioanele de romani, frustrati de lipsa de orizont, de imposibilitatea competitiei oneste pe piata valorilor, de "feudalizarea" ansamblului social, l-au "obligat" sa inceapa o lupta de acum aproape inegala. "Sistemul" si-a construit o armura legislativa (pe baza unei constitutii deliberat ambigue), si-a plasat "pionii" in toate esaloanele decizionale ale administratiei, a capturat - practic - toate resursele. D-l Basescu s-a aruncat intr-o lupta in care toate mijloacele sunt de partea adversarilor si in care toate loviturile sunt permise. Un "cavaler al justitiei si adevarului" - cum a incercat sa fie Emil Constantinescu - ar fi fost extrem de repede infrant si "parcat" la pensie. D-l Basescu a stiut la ce trebuie sa se astepte si n-a ezitat, raspunzand - uneori - cu aceleasi mijloace. "Sistemul", conceput diabolic dupa 1989, sub patronajul lui Ion Iliescu, nu poate fi blocat cu mijloace "respectuoase".
D-l Basescu are, in primul rand, meritul de a fi obligat caracatita sa-si dezvaluie dimensiunile. Cei 322 de parlamentari din partide aparent ireconciliabile nu reprezinta decat varful vizibil al icebergului. Batalia referendumului a indicat clar cine sunt comanditarii lor, papusarii din spatele scenei. Electoratul a sesizat, dintr-odata, nu numai inconsistenta argumentatiei "constitutionaliste" a marionetelor ce au votat suspendarea, ci si interesele, deloc patriotice si productive, ale celor ce-i manevreaza. In nici o tara civilizata si democratica, "grupurile de interes" nu guverneaza doar pentru ele, nu isi impun "justitia privata" restului societatii. Grobianismul (gen "Felix motanul"), populismul grosier (gen Geoana-Vanghelie) aveau premisa imposibilitatii unor replici legale ale presedintelui ales prin vot direct in fata parlamentarilor, alesi anonim pe liste. Ce a speriat "sistemul" nu au fost, de fapt, manifestarile la limita Constitutiei in vigoare ale d-lui Basescu, ci procesele initiate legal de el, de condamnare a comunismului, de deconspirare a Securitatii, de depolitizare a Justitiei, ce ar fi dezvaluit uriasul lant de complicitati si santaje reciproce produs de inexistenta lustratiei, de imposibilitatea - in conditiile date - exorcizarii societatii romanesti.
Pentru oligarhie si reprezentantii ei politici, "recursul la popor" e de domeniul trecutului. "Talpa tarii" nu mai este cea din primii ani de postcomunism. Romanii care muncesc in strainatate, tinerii care sesizeaza lipsa de sansa si obraznicia ciocoiasca a elitei oligarhice, intreprinzatorii onesti, blocati de birocratia pradalnica si stufoasa, pensionarii mintiti de aparenta unui stat-donator nu mai pot fi inselati. Previziunile sondajelor indica un masiv Nu la propunerea de demitere initiata de "dictatura de gasca" (cum inspirat a numit Andrei Plesu reunirea transpartinica a reprezentarii parlamentare a oligarhiei). Atacurile isterice impotriva presedintelui-suspendat au capatat accente comice, daca nu grotesti. "Basescu a distrus economia", spune un tanar liberal, de parca presedintele mai poate comanda o economie privatizata. "Basescu vrea sa devina dictator, ca Lukasenko din Belarus", afirma rituos Mircea Geoana, uitand ca in Ue (din care Romania face - totusi - parte) dictatura este imposibila. O fanfara dezacordata le insoteste imprecatiile.
Previziunile rezultatelor referendumului au redus, discret, corul detractorilor presedintelui, doar la cativa tenori. "Greii" politici ai "sistemului" s-au retras intr-o penumbra nelinistita. D-l Iliescu, de exemplu, stie ca polarizarea pe care, din iluzia omnipotentei, au impus-o cei 322, nu va ramane fara urmari. "Prostanacul" a fost lasat (in cuplu cu Vanghelie) sa se agite ridicol, urmand insa ca, dupa referendum, sa dea socoteala pentru procentajul de 15-17% la care a dus Psd-ul. Si in alte partide se pregatesc spectaculoase - si necesare pentru credibilitate - schimbari. Numai ca referendumul va avea, obligatoriu, si alte efecte. Chiar "principiul simetriei", evocat de Geoana et. comp., pentru a schimba regulile jocului in chiar desfasurarea acestuia (pentru modificarea "legii referendumului") ar trebui sa duca la demisia celor 322 si dizolvarea Parlamentului. Evident, cei in cauza nu o vor face, dar vor indica inca o data cetatenilor ce reprezinta si pe cine. Batalia "schimbarii la fata" a Romaniei abia va incepe.