Guvernul dominat de Pnl a ramas in functiune. Parlamentul s-a regasit in aceeasi compozitie si cu aceiasi lideri. Oricui i s-ar parea legitima intrebarea asupra rostului acestui act. Tara a aruncat pe geam aproape douazeci de milioane de euro pentru a reveni la ceea ce era inainte. Desi, inainte nu era mai bine. Efectele reale ale referendumului sunt insa profunde si se vor vedea mai tarziu. Ele sunt: intarirea autoritatii prezidentiale (sever limitata de o Constitutie imperfecta), d-l Basescu fiind, pentru a doua oara, beneficiarul votului direct. Cand 75% dintre electorii prezenti te sustin, legitimitatea este, aproape, de necontestat. Contestatarii presedintelui pe motivul prezentei la vot (sub 50%) sunt nu numai de rea credinta, ci si prosti: dupa ce au facut totul pentru a bloca accesul cetatenilor la votare (prin fixarea datei referendumului sambata si limitarea spatiului orar intre 8 si 20 in loc de 21), sustin ca absenteistii ar fi rasturnat situatia. Orice student din anul I la Sociologie le-ar putea rade in nas spentru ca, dupa legile statisticii sociale, proportia optiunilor s-ar fi pastrat si la o prezenta de 100%. Un alt efect este detasarea electoratului de partide. Psd, Prm, Pnl, Udmr si Pc nu au reusit sa adune impreuna decat 25% din optiuni. Daca ar fi fost vorba de un vot partinic, toate cele cinci grupari ar fi intrat in Parlament, dupa un ipotetic calcul matematic, la limita de 5%. Dar, procentul urias de 75% nu a fost obtinut nici de Pd, Pld si Pngcd, ci de presedintele suspendat, T. Basescu.
O dezbatere asupra efectelor votului la referendum ar putea incepe chiar de aici. Ce reprezinta pentru electorat d-l Basescu? Omul, se stie (si incidentul cu ziarista Antenei 1 o demonstreaza), are un temperament care ii joaca feste, gafeaza deseori din pripeala, este direct si frust in formulari (ceea ce nu se intampla la politicienii "cu staif", de moda veche). Dar, dincolo de caracterul sau popular - pe placul acelui "stupid people", de care vorbea Silviu Brucan - are o calitate esentiala: consecventa in sustinerea proiectelor pentru care s-a angajat in fata cetatenilor, adica: eliminarea mafiei transpartinice prin atacarea radacinilor ei "prerevolutionare", realizand condamnarea comunismului, deconspirarea Securitatii, lustratia si deparazitarea Justitiei de ingerintele politicului, ce fac din coruptie "starea naturala" a societatii romanesti. In vederea acestor scopuri, presedintele a propus votul uninominal si reducerea numarului de "alesi", pentru a responsabiliza clasa politica si pentru a accentua concurenta dintre membrii ei, si modificarea Constitutiei, pentru precizarea clara a raporturilor dintre institutiile statului. Si partidele sustin aceste propuneri, dar in interesul lor, mai ales cand sunt in opozitie. Mafia transpartinica este insa foarte multumita cu situatia actuala in care votul indirect, pe "liste", ii asigura prezenta in Parlament, iar "rotatia" la guvernare nu face decat sa confere fraiele administratiei diverselor ei componente. Zicala "corb la corb nu scoate ochii" este mai actuala ca niciodata. Iar demonstratia a fost facuta prin votul celor 322 de parlamentari, din 19 aprilie a.c. Prin propunerile sale, d-l Basescu vrea sa inlature tocmai posibilitatea existentei unei asemenea solidarizari transpartinice prin care s-ar incaleca definitiv grumazul tarii. Pentru ca, printr-un astfel de "sistem", chiar si tinerii politicieni, promovati in locul batranilor "baroni" (oligarhi), trebuie sa se supuna, daca vor sa-si realizeze "carierele". Odata implicati ("patati"), ei nu se mai pot sustrage regulilor de solidaritate si tacere mafiota.
Votul la referendum a aratat ca romanii nu mai pot fi victimele diverselor forme de propaganda partinica. El l-a readus pe d-l Basescu la Cotroceni, dar nu au schimbat, in esenta, situatia. "Partidele sistemului" nu mai pot insa, fara a se compromite definitiv, repeta situatia. Cei "322" se pot reuni iarasi, dar o noua suspendare ar provoca reactii publice devastatoare. In situatia data, aceste "grupuri de interes politic" nu pot face altceva decat sa incerce, prin masuri structurale, reducerea pagubelor. Asumarea colectiva de catre conducerile respectivelor partide a esecului usturator de la referendum nu mai este suficienta. Electoratul roman vrea pedepsirea celor ce au provocat inutila actiune, vrea - cu alte cuvinte - capete. Pisica le-a fost aratata tuturor partidelor implicate. Pnl-ul si-a pierdut 60% din sustinatori si plateste, in continuare, alianta "contra naturii" cu Psd-ul. La fel Prm-ul si Udmr-ul, care s-au trezit abandonate la vot de procente insemnate de electori "traditionali". Continuarea afisarii unei solidaritati de gasca poate duce la pierderi irecuperabile in optiunile votantilor. Propagandistii Psd, Pnl, Udmr si Prm au si lasat-o mai moale cu acuzele impotriva presedintelui, incriminand - mai degraba - strategii propriilor partide pentru modul in care si-au dus campania. Doar "difuzorii" Pc-ului continua atacurile furibunde (si usor ridicole) la adresa presedintelui. Pc-ul insa, in ciuda "antenelor" sale, nu mai are nimic de pierdut, procentul sub 1% obtinut de "Felix motanul" spunand totul.
Ce urmeaza sa se intample? Pnl-ul, care a provocat din umbra criza si care nu vrea sa abandoneze in nici un chip guvernarea, se indreapta inexorabil spre limita de 5% ce a fost "lespedea de mormant" a celuilalt "partid istoric", Pntcd-ul. Daca va pierde sprijinul obligatoriu al Psd-ului, el va trebui sa abandoneze guvernarea, indreptandu-se spre dizolvare, pentru ca excluderea de la beneficiile administratiei ii va impinge si pe baronii locali sa-l paraseasca. Oportunisti, acestia vor salta in barca Pld-ului, fie si cu pretul condamnarii retrospective a liderului Tariceanu si a grupului sau de interes. Psd-ul este silit la randu-i sa incerce, fie asumarea singulara a guvernarii (avand, cu Udmr-ul, Pc-ul si Prm-ul, majoritatea parlamentara), fie sa scape, in sfarsit, de "batranul edec" Ion Iliescu si trupa lui de activisti manevrieri, incercand o colaborare momentana cu Pd-ul si Pld-ul. Tergiversarea, acoperirea politicianista a responsabilitatilor pentru esec l-ar putea costa dur chiar de la prima proba, alegerile pentru Parlamentul Europei, din toamna. In Psd trebuie insa realizata o "revolutie structurala" pentru transformarea lui dintr-un fals intr-un adevarat partid social-democrat. Nici "grupul de la Cluj" nu este deocamdata in stare de asa ceva. O revolutie interna trebuie sa o accepte si Udmr-ul care, in ciuda electoratului disciplinat si stabil, a demonstrat - timp de saptesprezece ani - ca pana si oportunismul este o "incremenire in proiect". Cum este, de altfel, si cazul Prm-ului.
Reasezarea necesara a structurilor partinice este, alaturi de victoria zdrobitoare a lui Traian Basescu, principalul efect al referendumului din 19 mai. In fapt, ea este inceputul sfarsitului pentru "sistemul ticalosit", nasit de Ion Iliescu si ai lui, si sansa - pe care presedintele nu o va pierde - de initiere a redresarii Romaniei.