Aceasta este titulatura care a adunat pe aceeasi scena trei formatii, foarte diferite ca stil, dar care-si trag seva din aceleasi radacini: muzica Balcanilor. "Balul" de pe 25 mai de la Arenele Romane a fost deschis de "rhythmn bulz-ul" celor de la Nightlosers. Ardelenii si-au facut pe deplin datoria de trupa de "incalzire", astfel ca in cateva minute tinerii din fata scenei s-au incins in invartite, hore sau dansuri pe cont propriu, fara sa se simta stingheriti de aspectul mai degraba dezolant al unei arene cu prea putini spectatori. Chiar daca organizatorii - One Event - au inceput promovarea spectacolului cu cateva luni inainte, "Balkan Sounds" a fost o prima victima a ofertei de concerte cu monstri sacri din aceasta vara. Nu mai mult de 2000 de bucuresteni au fost prezenti la concerte in seara caniculara de vineri, intr-o incinta care poate adaposti de doua, trei ori mai multi spectatori. Cei care au ales insa acest show nu au avut ce regreta, caci Gogol Bordello au oferit un concert care cu greu se poate uita. Pana la trupa new-yorkeza, scena a apartinut celor de la Shukar Collective, un proiect ce alatura Dj, maestri in ritmurile de club, si tigani ursari. O dezamagire, poate, pentru cei ce au stat si au ascultat, nu si pentru amatorii de dans, care s-au distrat in continuare. Odata cu venirea noptii a inceput sa creasca si nerabdarea. Toata lumea voia sa vada acea aparitie inflacarata ce face senzatie pe orice scena: trupa americana Gogol Bordello.
"Cu "Super Taranta" vom cuceri lumea!"
"Americana" este un fel de-a spune, caci formatia ce a pornit la drum in 1999 intr-unul din cartierele estice ale New York-ului este o selectionata mondiala, ce are in componenta: tigani, evrei, rusi, ucraineni. Iar la bas, un african. "Singurul american si totodata singurul om intreg la minte dintre toti este bateristul." Afirmatia ii apartine lui Eugene Hutz, omul numarul unu al trupei, un tigan ucrainean, care a parasit Kievul la 14 ani si a pornit, impreuna cu familia sa, intr-o lunga calatorie de sapte ani, imediat dupa dezastrul de la Cernobal. In cele din urma, familia lui Hutz s-a stabilit in Statele Unite, iar Eugene a devenit Dj intr-un club celebru printre emigrantii din Estul Europei. De un entuziasm contagios, Eugen i-a luat alaturi pe Yuri, un acordeonist din Sahalin, pe chitaristul israelian Oren si pe simpaticul violonist cu barba si pletele albe Serghei, care, timp de zece ani, a fost directorul unui teatru moscovit. Toti la un loc au infiintat o trupa beton. N-a fost un drum usor, insa talentul si patima cu care Hutz si colegii sai si-au jucat cartea le-a adus in cele din urma succesul. Albume, hituri - "Not a Crime", "Start Wearing Purple" - si concerte in intreaga lume. Se crease un nou stil: gypsy-punk. Eugene a jucat si in cateva filme, el fiind totodata eroul unui documentar care ii prezinta intoarcerea in Ucraina, in incercarea de a-si regasi rudele, pe care nu le mai vazuse de cand emigrase in America. Cel mai nou album al trupei se intituleaza "Super Taranta" si va fi lansat pe 10 iunie. "Cu acest album, Gogol Bordello va cuceri lumea", spune Eugene. "A fost scris in autocar, pe drumuri, intre concerte, insa totul pe acest disc este dus la un nivel superior fata de ce facusem pana acum. Nu vom deveni niciodata confortabili, nu ne vom complace, vom cauta mereu noi sunete, vom cauta noi cai de a transforma energia negativa in energie pozitiva, vom adauga noi stiluri si influente radacinilor noastre. Radacini care inseamna muzica taraneasca a Carpatilor Ucraineni. Unul din telurile noastre este sa aducem aceasta muzica in fata unor oameni care altfel nu ar avea acces la ea."
"Avem cu totii un strop de supranatural in noi"
Imbracat fistichiu, de parca ar fi descins dintr-o caravana tiganeasca, cu pletele prinse intr-o banda cu o zvastica taiata, Eugene Hutz a rezistat la Bucuresti o singura piesa cu camasa pe el. Apoi a azvarlit-o cat colo si a pornit un iures nebun, care a durat aproape doua ore. Cat mai aproape de public, periculos de aproape. Acesta pare a fi motto-ul mustaciosului solist vocal, care se aventureaza in concerte printre spectatorii infierbantati. Iar la Arenele Romane, publicul a fost in delir, bucurandu-se de un concert uluitor, cu elemente vizuale - doua animatoare "de cauciuc" fac parte din trupa - cu un amalgam instant de genuri muzicale si cu un Eugene Hutz ce a dat dovada de energii nebanuite. Cunoscator si totodata admirator al muzicii tiganilor romani, el a umblat si la coarda sensibila a publicului, cantand in limba noastra o piesa cu arome lautaresti. Cea de-a treia si ultima piesa a bis-ului a durat mai bine de zece minute si s-a incheiat cu impresarul trupei pe scena, intr-un colt, incercand din priviri sa-si induplece artistii sa se opreasca. Greu de crezut, dar in aceasta vara, intre 30 mai si 1 septembrie, Gogol Bordello vor repeta de 50 de ori acest show maraton, facand naveta intre scenele din Statele Unite si cele europene. Pe 25 iulie, intre New York si un mini-turneu in Scandinavia, ei vor canta la Festivalul Peninsula din apropiere de Targu Mures.
Concertul de la Arenele Romane ar putea fi privit si ca o lectie de atitudine pentru trupele si artistii romani, care se multumesc cu prea putin. Fara o voce iesita din comun sau compozitii memorabile, Hutz si ai sai au reusit sa se afirme in jungla occidentala a muzicii, care de cele mai multe ori este nemiloasa cu cei veniti din Est. Si-au respectat, si-au valorificat radacinile, particularitatile, avand mintea deschisa pentru noi influente si oferind un show dus la maximumul capacitatilor fizice. "Sunt unii care-mi spun: "Sunt epuizat doar urmarindu-va pe scena, cum reusiti sa faceti asta noapte dupa noapte?". Iar eu le raspund: Daca o faci cu tot sufletul, daca-ti urmezi visul, este mai mult decat muzica sau un comportament pe scena. Este un mod de viata, o misiune. Oamenilor trebuie sa li se aminteasca faptul ca avem cu totii un strop de supranatural in noi. Atata doar ca trebuie sa muncim ca sa-l scoatem la iveala."