Colega noastra Silvia Kerim a adunat intr-un volum frumos din toate punctele de vedere interviurile ei cu personalitati din lumea spectacolului - actori, regizori, cineasti, cantareti, balerini. Majoritatea acestor convorbiri au aparut in timp chiar in revista pe care o aveti acum sub ochi. Dar alaturate intr-o carte-album, ele se completeaza si alcatuiesc impreuna - text si ilustratii - un capitol de istorie culturala romaneasca povestit si consemnat de o parte din chiar cei care au facut-o. Caci Silvia Kerim nu e un simplu jurnalist care indeplineste o obligatie redactionala. Ea a participat dinauntru, cu pasiune, de-a lungul unei cariere in Radio, Cinematografie, prin colaborarea cu teatrele si Televiziunea, la evenimente, a trait in lumea artistica, a fost si este prietena cu celebritatile intervievate. De aceea nu numai ca stie sa le provoace confesiuni, sa-i faca, in virtutea amintirilor comune, sa se dezvaluie omeneste, dincolo de imaginea publica, dar se vede clar ca discutia cu ea este pentru interlocutori o placere, ca uita de reportofon si comunica simpatetic. Initiatoarea dialogurilor nu ezita sa aduca, in comentarii sau in schimbul de amintiri, elemente autobiografice, sentimente, nostalgii, colorand afectiv paginile. Placut este ca aceste sentimente sunt toate benefice: admiratie, tandrete, iubire, recunostinta, bucuria izbanzilor artistice, iar vibratiile pozitive sunt contagioase, caci i se raspunde cu aceeasi caldura. Exista prejudecata ca vedetele sunt vanitoase, capricioase, susceptibile si intrigante, si ca lumea artistica e un viespar. Vedetele Silviei Kerim contrazic prejudecata, din spusele lor nu razbate nimic toxic, poate si pentru ca sunt intoarse programatic spre un trecut din care otravurile s-au decantat si a ramas doar parfumul. Iar parfumul acesta proaspat vine dinspre copilarie, parinti, scoala, descoperirea vocatiei, mentori... Multi dintre partenerii de dialog, ajunsi la o varsta cand inevitabil traiesti mai mult in trecut, te iau cu ei intr-o calatorie in timp. Pentru Colea Rautu, Dina Cocea, Ion Vova, Ion Lucian, Tia Peltz, Mia Braia, acest timp curge inapoi spre epoca interbelica, pentru altii inseamna anii `50-`60-`70, astfel incat avem un tablou subiectiv al intregului secol trecut. Deja istorie pentru un tanar de azi, cu nume mari intrate in legenda, dar si cu marturii revelatoare de viata cotidiana. Frapant mi s-a parut un numitor comun: de la cei mai varstnici la cei mai tineri, bucuresteni sau provinciali, proveniti din medii sociale diverse, toti artistii isi amintesc de filmele si piesele de teatru vazute la varste fragede si pastreaza vie, dupa zeci de ani, emotia traita atunci. (Acum, cand copiii isi petrec timpul la televizor sau calculator, ar trebui amintit parintilor cat e de hranitoare pentru spirit, cat de adanc se fixeaza in constiinta copiilor bucuria impartasita cu ceilalti dintr-o sala de spectacol.) Incitati de interesul, niciodata indiscret, al Silviei Kerim, majoritatea "personajelor" cartii povestesc intamplari memorabile din viata lor privata, si unii o fac cu atata har, incat povestea devine o pagina antologica de literatura. De exemplu, Mircea Albulescu, amintind despre frumoasa lui mama, povesteste ca in familia ei de origine de la Dumbraveni, vorbea ungureste, dar, odata casatorita la Bucuresti, a vorbit in casa, de dragul sotului si fiului, numai romaneste. "Era in ultimul sau penultimul ei an de viata. Parea foarte tulburata in acel timp. Simtisem - de la o vreme - ca vrea sa-mi spuna ceva. Asa ca, intr-o zi, i-am propus sa facem, doar noi doi, o plimbare cu masina. S-a bucurat foarte tare. Si, deodata, nici nu pornisem bine, mama a inceput sa-mi spuna ce-i statea pe inima. Numai ca vorbea ungureste. In acele clipe ea nu si-a dat seama ca nu pricep o iota din ce-mi spunea. Si a plecat cu taina asta in mormant." Cartea abunda in asemenea intamplari emotionante, pe care va las placerea de a le descoperi.
Nu pot incheia fara sa laud conditiile regesti, de album de arta, in care a aparut "Amintirea ca un parfum...": format mare, coperte cartonate, hartie si tipar de cea mai buna calitate, ca si reproducerea numeroaselor fotografii inedite ce insotesc textul. Nu auzisem pana acum de editura pitesteana "Carminis", dar profesionalismul cu care Carmen Iordachescu si echipa ei au ingrijit aceasta editie de lux ma face sa cred ca editoarea e la fel de pasionata de munca ei ca si autoarea.