In Romania si chiar si in batrana Europa, lumea este stabila, un serviciu bun il tii pe viata, o locuinta dobandita va fi locuinta ta pe viata. Iar ulterior, copiii tai vor locui in ea. In America insa, cuvantul care ar descrie cel mai bine situatia este "mobilitate". Azi locuiesti in Boston, maine in California. Daca apare un job mai bun, vinzi casa si-ti iei alta. Chiar compania noua va fi uneori interesata sa iti plateasca ceva cheltuieli de relocare. Asadar, o casa o cumperi si o vinzi peste 5 ani si asta nu starneste mirarea nimanui. Dar oare la fel stau lucrurile si cu o biserica?
Un lucru trebuie spus aici: in Statele Unite, doar comunitatile mari si foarte instarite au bani sa isi cladeasca biserici mari, stil catedrala. Cele mai multe culte achizitioneaza si apoi transforma o casa obisnuita in Casa Domnului. Este si cazul bisericii Sf. Nicolae din Sunnyside, New York. Acum mai bine de 20 ani, parintele Vasile Vasilachi a pus bazele unei noi biserici romanesti in New York. Situata in cartierul cu cei mai multi romani, la o intretaiere de strazi, aproape de toata romanitatea din Queens, biserica, chiar daca nu mare, radiaza in schimb o caldura si o lumina neobisnuite. Odata ce intri, esti parca intr-o alta lume, mai buna. Imaginea parintelui Vasile Vasilache, plecat la Cer acum trei ani, este mereu prezenta si este greu posibil sa te gandesti la bisericuta aceasta fara a ti-l imagina si pe el slujind, cu fata mereu radioasa, cu graiul bland si plin de har. Si poate de aceea, disparitia sa a creat ceva confuzie in randul unor credinciosi. Ca an de an se-aduna aici din ce in ce mai multe suflete nu e un secret. Dar de aici si pana la "nevoia" de a vinde biserica aceasta si a cumpara alta mai mare e cale lunga, as zice. La noi acasa, in Romania, bisericile nu se tranzactioneaza. Chiar si cand accidente au dus la naruirea vreuneia, s-a construit o alta noua, dar pe acelasi loc. Bisericile nu sunt de vanzare. Sufletul nostru nu e de vanzare. "Port in suflet acest lacas, cu atat mai mult cu cat am avut fericirea sa fiu printre cei care au participat la sfintirea bisericii, in Decembrie 1984", mi-a spus d-na Ioana N., unul din cei mai vechi enoriasi ai bisericii Sf. Nicolae.
Timpul se pare ne-a ajutat si de aceasta data. Cei care la inceput doreau schimbare doar de dragul schimbarii parca s-au mai razgandit un pic, si incep sa se bucure si ei acum de faptul ca biserica e plina ochi, duminica de duminica. Mostenirea parintelui Vasile e sa ramanem impreuna intru credinta. Nu e important cat de mare e biserica, ci spiritul pe care il gasim in ea. Nimic nu e mai trist decat o biserica imensa, dar goala.
Hai sa pastram traditia romaneasca si sa pastram biserica pe locul pe care s-a intemeiat!
Hai sa ne reamintim cum e sa fim uniti si sa-nvatam din nou sa fim uniti!
Haideti sa-l ajutam pe noul preot paroh, parintele Andrei, sa fie alaturi de noi vreme indelungata si sa se aplece cu daruire asupra nevoilor noastre, asa cum a facut-o si Parintele Vasilachi.
Haideti sa nu ne irosim viata in discordii inutile!
Mihaela Costin - New York