Poetul a declarat ca nu a folosit pentru informatii arhivele Cnsas, dar a sugerat ca in dosarele institutiei se afla destule dovezi despre colaborationismul multor reprezentanti ai Bor cu politia politica a trecutului regim. In cei aproape optsprezece ani de la rasturnarea totalitarismului comunist, Bor a fost institutia sociala cea mai putin afectata de tarele trecutului, desi majoritatea cetatenilor stiau ca unii reprezentanti ai ei au facut "pactul cu diavolul", transformandu-se din pastori ai turmei Domnului in anexe ale actiunii "tovarasilor". Au existat, este adevarat, destule incercari de a motiva atitudinea conducerii Bor sub comunism, cele mai multe continuand tezele "istoriografiei rosii" despre compromisurile temporare facute de Biserica in scopul nobil al pastrarii valorilor morale si culturale ale poporului, dar - cu foarte putine exceptii - nu s-au dezvaluit cazuri concrete de colaborare dintre ierarhii institutiei si "bratul inarmat al Partidului", Securitatea.
Declaratia lui Mircea Dinescu a fost prilejuita de pregatirile pentru alegerea unui nou patriarh al Bor, in urma decesului fostului intaistatator, Pf Teoctist. Disparitia acestuia a incheiat o perioada de mentinere a statu-quo-ului in Biserica, deschizand calea spre redobandirea adevaratului statut al acesteia, de pastorire morala a sufletelor, de aparare a turmei fata de rautatea lumii. Iesind la rampa, Mircea Dinescu a vrut sa impiedice continuarea jocului tulbure, cu implicatii politice, al conducerii Bor, joc posibil in situatia in care membrii ei pot fi santajati cu dosarele colaborarii lor cu Securitatea. Se stie ca unii ierarhi, participanti la Sfantul Sinod, au recunoscut "pactul", iar altii sunt banuiti de acesta. Sfantul Sinod a fost mereu impotriva deschiderii de catre Cnsas a dosarelor preotilor care se transformasera in ochii si urechile Securitatii, inclusiv prin tradarea tainei spovedaniei. Daca statul comunist a initiat controlul Bor prin coruperea si santajarea conducatorilor acesteia, inclusiv prin interzicerea altor culte in favoarea ortodoxiei, redresarea Bisericii - sugereaza demersul lui Mircea Dinescu - nu se poate realiza decat prin impiedicarea inaltilor prelati colaborationisti sa o conduca in continuare. Romanii stiu ca "pestele de la cap se impute" si, in consecinta, pastrarea in fruntea Bor a unor ierarhi "patati" nu va servi defel la restaurarea autoritatii ei spirituale. Or, dupa spusele parintelui Costel Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, se pare ca Sfantul Sinod este prea putin interesat de trecutul intunecat al unora dintre membrii sai susceptibili de a fi alesi in functia suprema.
Dezvaluirea lui Mircea Dinescu a avut drept consecinta amenintarea acestuia cu darea in judecata de catre conducerea Bor. Reactia Sfantului Sinod este mult prea... lumeasca si nu face decat sa confirme pozitia poetului. A sustine ca Sfantul Sinod stie care dintre membrii sai au "conlucrat" cu Securitatea si ca a dat iertarea celor care s-au pocait nu rezolva problema. Biserica este o axa a societatii civile si aceasta nu-si poate permite sa uite, pur si simplu, greselile din trecut ale conducerii uneia din institutiile sale fundamentale. Ascunderea adevarului condamna la vietuirea pe mai departe in minciuna. Or, cum s-a mai spus, incheierea perioadei Teoctist ar putea reprezenta o imensa ocazie pentru ca Bor sa se curete de toate tarele trecutului si sa-si regaseasca intaietatea morala si vocatia ecumenica. Reactionand dur la dezvaluirile lui Mircea Dinescu, Sfantul Sinod arata ca Biserica nu este inca pregatita pentru aceasta regasire. Sacrificiul, sub comunisti, al miilor de preoti simpli, martirizati, torturati, inchisi, risca sa ramana inca fara consecinte. Si sa aiba efecte neasteptate in turma pe care Bor o pastoreste.
Mircea Dinescu a initiat un proces care, indiferent de complicitatile si "jocurile" in care sunt prinsi actualii ierarhi ai Bor, va continua. Deja in "Cotidianul" de marti, 14 august, a.c., au aparut dovezile colaborarii cu Securitatea a fostului patriarh Justin Moisescu. Despre Teoctist s-a scris destul in privinta obedientei lui fata de hotararile lui Ceausescu de demolare a bisericilor. Exista date privind implicarea si altor ierarhi ai Bor in ticalosiile comunismului. Ce palma ar primi ortodoxia romana daca, pana la urma, se va dovedi ca noul Patriarh a fost - si el - sustinator (ofiter sau colaborator) al Securitatii! Romania ar arata inca o data lumii ca este incapabila sa-si depaseasca conditia de tara corupta, dominata de grupari mafiote, legate intre ele in, celebrul de acum, "sistem ticalosit".
Situatia din Bor reflecta pana la amanunt ceea ce se intampla in ansamblul societatii romanesti. Lipsa unei lustratii necesare face aproape imposibila exorcizarea Raului. Fie si numai publicarea tuturor listelor cu securisti si colaboratori ar fi fost o cale pentru reconstruirea unei lumi mai curate si mai drepte. Politicienii romani actuali nu o vor face, probabil, niciodata, pentru ca s-ar intelege dintr-o data de ce, in anume imprejurari, dusmani (aparent) de moarte se au ca fratii; de ce mari "tunari" scapa mereu nepedepsiti, de ce munca reala si cinstita este dispretuita etc.
Sicofantii conducerii Bor s-au grabit sa condamne gestul lui Mircea Dinescu. Presa aservita si politicienii apropiati de ea s-au grabit sa titreze "Dinescu vs Bor" ca pe o enormitate. Putem spune, mai degraba, ca gesturi precum cel facut de poet sunt pentru Bor, pentru salvarea sperantei pe care Biserica o reprezinta. Romanii au nevoie de o astfel de speranta.