Reforme fara forme si fara fonduri

N. C. Munteanu
Fiecare ministru al invatamantului vrea sa lase urme de nesters in programa si in structura de profunzime a educatiei romanilor.

Desi de la an la an, anchetele si sondajele demonstreaza ca scoala se afla pe un curs descendent si ca elevilor din Romania le e a duca spre alte tari, sau poate ca tocmai de aceea, Ministerul educatiei functioneaza nonstop, cu motoarele incinse la rosu. Nu e reforma care sa nu fi ridicat perdele de fum pe durata unui mandat. Reformele din educatie nu fac exceptie. Astfel ca parintilor le e greu, pe an ce trece, sa se mai gandeasca la viitorul copiilor. Singura multumire este ca reforma din educatie nu presupune deocamdata si concedierea masiva a elevilor, cum a fost cazul reformei industriale.
Este posibil ca nenumaratele reforme aplicate invatamantului sa porneasca de la constatarea ca nimic nu poate inlatura sentimentul de parasire si delasare al multor copii ajunsi pe bancile scolilor. Nu e exclus ca aceasta framantare fara sfarsit a unor forme vag cunoscute, numita reforma educatiei, sa porneasca de la sentimentul ca exista o reteta a fericirii si doar prin permutari repetate putem ajunge la ea. Pe de alta parte, nu putini au sentimentul ca a existat un moment in care educatia din Romania isi gasise cea mai eficienta forma de expresie, si spun ca toate celelalte gandiri si razgandiri din domeniu sunt pierdere de vreme si aventuri didactice. E la fel de posibil ca ministrii sa-si imagineze ca, tot rasucind, taind, sudand si remodeland anul scolar si structura invatamantului, adica exercitand presiuni asupra formei, s-ar putea schimba si continutul. Ceea ce nu e valabil nici macar in cazul unei conserve si nu se aplica nici invatamantului.
Constatarea ca scoala, desi are prestigiu, este inapoiata, subfinantata si deformatoare de caractere, ar trebui sa dea de gandit celor care au un cuvant de spus in domeniul educatiei - profesori, sindicalisti, functionari din minister, consilieri ministeriali sau prezidentiali. Inapoierea sistemului de invatamant are mai putin de-a face cu saracia si tot mai mult cu deprofesionalizarea cadrelor didactice. An de an e tot mai greu ca, la examenele de titularizare pe post, sa se adune cadre didactice competente. Profesorii candidati se demonstreaza a fi unii dintre cei mai prolifici autori de perle scolare. Si apoi, cine nu are o colectie consistenta si pitoreasca de portrete de dascali din scoala? Lucrurile nu s-au schimbat, va va spune orice copil. Profesorii continua sa fie in continuare cea mai buna proba materiala ca basmele cu zmei sunt reale. Tocmai de aceea, devine tot mai clar ca reforma permanenta a educatiei este doar un joc de baloane si ca dincolo de acestea, totul este calm, imobil, etern. Nimeni dintre cei care au pixul si puterea unei semnaturi nu intentioneaza sa schimbe aceste lucruri in profunzime. Profesorii vor continua sa bage prafuitele programe scolare in creierii copiilor. Vor continua sa-si recite in clasa conspectele facute cu decenii in urma. Cata vreme nu spune nimeni stop, ora de istorie sau cea de romana vor continua sa fie lectii de propaganda nationalist-sovina, cum au fost din timpurile comuniste. Europa? Ce Europa? Care Europa? Calitatea vine, desigur, si din oameni, insa, cum s-a constatat, mii de cadre didactice pleaca la munca in strainatate, la capsuni, si e greu de crezut ca lasa in urma comori de profesionalism si discipoli calificati. Si-apoi, desi elevii sunt nauciti cu examene si teze nationale, nimeni nu controleaza vreme de decenii calitatea profesionala a profesorilor. Din cand in cand, inspectorii scolari, alte exemple de supravietuire paradoxala, le calca pragul, insa inspectiile se sfarsesc in cancelarie, la un sprit si o maslina. Cine s-ar putea supara?
Asa ca, departe de a fi stapani pe situatie, ministrii sunt doar niste musculite prinse in panza intereselor locale. De departe, se zbat si par sa miste lucrurile din loc. Dar mai degraba si-ar rupe aripioarele decat sa destrame retelele de interese. Ca, de fapt, partidul din asta traieste. Agata musculite in plasa si asteapta sa apara paianjenii.