Valeriu Cristea - Bagaje pentru paradis,
editia a II-a, prefata de Livius Ciocarlie,
Editura "Cartea Romaneasca"
(tel. 021/313.89.78), 334p.
Exista unele voci care refuza criticilor literari calitatea de scriitor, atribuind-o exclusiv poetilor, prozatorilor, dramaturgilor. Mi se pare o prostie. Chiar daca isi pun talentul in slujba operelor altora, criticii sunt scriitori in deplinatatea cuvantului. Eruditia, discernamantul avizat, inteligenta patrunzatoare, aliate cu expresivitatea dau texte la fel de atragatoare (si necesare) pentru amatorul de literatura, ca si creatiile despre care vorbesc, fiindca il ajuta sa-si potenteze propriile judecati de valoare, sa descopere sensuri de profunzime si subtile relationari. (Departe de mine gandul de a pleda pro domo: eu nu sunt critic literar si nu incerc aici decat sa va atrag atentia asupra unor noutati din librarii si sa va impartasesc bucurii de lectura.)
Valeriu Cristea (1937-1999) a facut parte, alaturi de Lucian Raicu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, G. Dimisianu, din exceptionala echipa de critici de la "Gazeta literara", devenita din 1968 "Romania literara", echipa care, timp de un sfert de veac, a analizat fenomenul literar "la zi", cernand valorile. In afara cronicilor saptamanale, toti au publicat carti importante de istorie literara si eseistica, ramase titluri de referinta pentru exegeza unor mari autori romani si straini sau a unor teme perene. Astfel, Valeriu Cristea ne-a daruit, pe langa studii de neocolit despre Cehov si Marin Preda, Cervantes si Ion Creanga, Caragiale si Swift, Gogol si Nichita Stanescu, despre Spatiu in literatura si inca mai cate - un monumental, din toate punctele de vedere, Dictionar al personajelor lui Dostoievski. Cele doua parti, publicate in 1983 si 1995, au fost reunite de curand intr-o editie exemplara, ingrijita de fiul lui adoptiv, Daniel Cristea-Enache, la Editura Polirom. (Nici rusii nu au asa ceva si cred ca nu va intarzia preluarea universala a Dictionarului, dat fiind interesul viu al secolului 21 pentru Dostoievski.)
Un loc special in opera lui Valeriu Cristea il ocupa cele doua superbe carti de proza confesiva, Dupa-amiaza de sambata si Bagaje pentru paradis. Daca vreti sa va apropiati de personalitatea acestui mare scriitor roman, a acestui om iesit din comun prin sensibilitate si consecventa morala, va recomand sa incepeti cu ele. Va e la indemana in librarii Bagaje pentru paradis, reeditat in toamna aceasta de Cartea Romaneasca. Scris intre 1990 si 1996, intr-o perioada trista pentru un om atat de vulnerabil ca el (caci, in anii aceia de explicabila radicalizare, optiunile si idealismele lui in raspar il indepartasera de majoritatea prietenilor din lumea literara), volumul staruie asupra momentelor luminoase din propria existenta, asupra clipelor de gratie si plinatate sufleteasca, a spatiilor faste, imaginilor si starilor exaltante sau de calma jubilare. Aceste fragmente fericite sunt "bagajele" pe care voia sa le ia cu sine in calatoria de pe urma, presimtita aproape. Dintre darurile facute de soarta in vremurile grele ce i-au fost date, cel mai de pret e iubirea impartasita pentru sotia lui, Doina. Cred ca paginile dedicate iubirii conjugale si simbiozei perfecte, fara fisura, in cuplu, timp de decenii, sunt tot ce s-a scris mai frumos la noi pe aceasta tema. Din avutia lui de amintiri nepretuite, de "bucati de spatiu - timp cimentate in concretul cel mai intim" si din care isi construieste raiul, nu lipsesc scene de iubire filiala, magia lecturilor esentiale, fraternitatea amicitiilor literare, dar si: un pumn de castane, un meci frumos de fotbal, niste pisici, sufletul incalzit o clipa de afinitatea cu un trecator de pe strada, de frumusetea unei fete zarite in metrou, de un gest fugar de afectiune, de o vorba buna... Aschiile de viata capata pondere, relief, modeland prin cumul autoportretul unui om "in acelasi timp chinuit si fericit". Care crede ca paradisul e un loc unde se aduna toti cei care, de-a lungul vietii lor pamantesti, si-au aratat unii altora o iubire cat de mica, si care vor fi rasplatiti cu vesnicia acelor calde momente de bine. Ca raiul ne e accesibil fiecaruia prin crampeiele de fericire pastrate in sufletul nemuritor.