Efectele cele mai spectaculoase vor fi, desigur, pentru protagoniste, PSD si PNL. Social-democratii au lansat, dupa cum se stie, motiunea pentru a iesi dintr-o situatie imposibila: participarea concomitenta la opozitie si putere. Fara voturile PSD-ului, guvernul PNL-UDMR nu ar fi supravietuit. PSD-ul a conditionat neutralitatea sa binevoitoare de adoptarea unor masuri clare de stanga, chiar populiste, cum ar fi cresterea pensiilor si salariilor, sporirea fondurilor pentru sanatate si invatamant etc. Guvernul liberal, de dreapta, le-a adoptat, desi cunostea consecintele lor pentru nivelul si ritmul cresterii economice a tarii, dar le-a trecut in contul partidelor coalizate la putere. In aceasta situatie, PSD-ul s-a trezit incurcat in propriul joc. Pe de o parte, a demonstrat ca opozitia lui la guvernul de dreapta este numai declarativa si, pe de alta parte, nu a putut impune satisfacerea intereselor membrilor sai unui guvern agonizant, dar care i-a deturnat propunerile. Alaturi de proasta inspiratie de a juca rolul principal in incercarea de rasturnare - prin referendum - a presedintelui tarii, clapa trasa de liberali (care au sustinut tot timpul ca nu se vor alia cu PSD-ul), a dus la prabusirea lui in sondaje, la caderea grava in topul preferintelor electoratului. Pierderile masive de procente au declansat reactivarea gruparilor interne, ajungandu-se la o acutizare absoluta a contradictiilor.
Singura solutie pentru fragila conducere a PSD-ului (aleasa in urma cu peste doi ani printr-un compromis intre gruparile "baroniale", conservatoare, si cele europeiste, moderne) a fost introducerea motiunii in dezbatere, prin care se vizau cel putin doua obiective. Primul, cu iz ideologic, era recastigarea electoratului de stanga prin demonstrarea ferma a opozitiei partidului fata de guvernarea de dreapta, reprezentata de liberali. Cel de al doilea, cel mai important, era refacerea unitatii "de monolit" a formatiunii, amenintata de conflictele interne. Nu intamplator, Mircea Geoana, liderul PSD, a mers pana la amenintarea cu excluderea din partid a acelor parlamentari ai acestuia, care nu vor sustine la vot motiunea. Tinta amenintarii era grupul conservator, de "baroni", din jurul lui Ion Iliescu, intemeietorul partidului si seful lui onorific. Opozitia acestuia la depunerea motiunii s-a datorat unei intuitii de "batran vulpoi" intr-ale politicii: prin ea, PSD este dus intr-o situatie limita. Acceptarea motiunii si caderea guvernului va obliga partidul - fara a-l duce la guvernare - sa opereze, in perspectiva alegerilor nationale anticipate sau la termen, o serie de restructurari interne, modernizatoare, incluzand adoptarea reala a ideologiei si programelor social-democrate europene si curatirea de profitorii lungii tranzitii romanesti, de "baronii" readunati in jurul lui I. Iliescu. Redresarea PSD-ului si mentinerea d-lui Geoana la conducere depinde de eliminarea - sau intrarea in anonimat - a unor personaje cunoscute pentru coruptie ca A. Nastase, M. Mitrea, V. Hrebenciuc, S. Mihailescu s.a.m.d. tutelate de I. Iliescu. Respingerea motiunii va insemna debarcarea lui M. Geoana si declansarea pe fata a bataliei dintre conservatori si reformatori. PSD-ul va pierde in ambele situatii (in prima putand spera, totusi, la o redresare), cum se va intampla si in cazul renuntarii de ultim moment la sustinerea motiunii in favoarea unei coalizari cu PNL-ul, actiune ce l-ar transforma intr-o anexa a acestuia, intr-un partid minor.
Pentru PNL, acceptarea sau respingerea motiunii are consecinte la fel de dramatice. Adoptarea ei va duce la caderea guvernului si, implicit, la punerea in discutie a conducerii d-lui Tariceanu. Pierderea administratiei, al carei control s-a accentuat dupa demiterea fortata a reprezentantilor PD-ului, va insemna chiar mai mult: multi liberali vor migra imediat spre PLD-ul d-lui Stolojan, partid cu multe sanse de a prinde, in urma aliantei cu PD-ul, guvernarea. Cei ramasi vor forta oricum eliminarea lui C. Popescu-Tariceanu de la conducere pentru ca, altfel, PNL-ul ar putea calca pe urmele PNTCD-ului sau s-ar regasi intre partidele neimportante din Parlament, reprezentand o potentiala "solutie imorala". Respingerea motiunii nu va face decat sa prelungeasca agonia liberalilor, dand impresia ca - asemeni sefului lor - se cramponeaza de putere, datorita unor anume interese de grup sau individuale. Impresia a fost accentuata de stupefiantele promovari in fotoliile ministeriale (dupa ruperea aliantei DA) a unor indivizi ce reprezentau clar grupari de interes (precum "celebrul" grup Fenechiu, de la Iasi). Actiunile acestora, incompetente sau aberante, dand senzatia ca inca mai trebuie inhatat ceva pe "ultima suta de metri" pentru a avea "osanza" in urma viitoarelor alegeri, au intrat deja in vizorul DNA, cabinetul Tariceanu II fiind deja recordman prin numarul de ministri in functiune invinuiti oficial de coruptie. Supravietuirea cabinetului va duce doar la amanarea solutiilor enumerate pentru caderea lui si va face ca preluarea directiei urmate de PNTCD sa fie si mai clara. Ea va accentua insa dificultatile viitoarelor cabinete guvernamentale pentru care "mostenirea" liberala va fi si mai grea.
Validarea sau respingerea motiunii va avea efecte complicate si pentru PD, castigatorul aparent al actiunii PSD-iste. Respingand o coalizare cu actualul PSD, PD-ul poate forma, cu sprijinul PLD-ului, un guvern minoritar, dar acest guvern ar trebui sa se orienteze doar spre anticiparea alegerilor, o perioada mai lunga de sase luni impunandu-i asumarea uzurii guvernamentale, uzura accentuata de incercarile necesare de redresare a consecintelor ultimelor masuri populiste liberale. O respingere a motiunii, pe care democratii o sustin pe fata, va fi de aceea aproape mai convenabila, crescand impactul electoral al partidului ce a sustinut mereu existenta unei "aliante a coruptilor" (PSD-PNL) ce trebuie distrusa pentru ca Romania sa se "normalizeze". PD-ul va trebui, asadar, sa navigheze extrem de prudent in apele politice tulburate de motiunea PSD-ista. Oricare ar fi rezultatul votarii ei, pe care liberalii din conducerea Parlamentului s-au straduit sa-l faca incert prin impunerea in acest caz a votului secret, dupa 3 octombrie a.c. situatia politica nu va mai fi aceeasi, chiar daca o clasa de politicieni expirati va face totul sa o mentina. In perspectiva votului uninominal, PD-ul va trebui insa sa-si selecteze atent candidatii pentru ca a fi "pe val" nu inseamna intotdeauna si a castiga.