Angela Merkel si "Programul de la Bragadiru"

Rodica Culcer
Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a fost declarata pentru a doua oara consecutiv drept cea mai puternica femeie din lume. Va solicitam o explicatie nepolitica: ce atuuri atarna in balanta acestei aprecieri? Sunt femeile mai competitive in politica decat barbatii?

• Ca orice forta autentica, probabil ca forta Angelei Merkel vine din interior si numai cei care-i sunt apropiati ii pot cunoaste resorturile. Fara indoiala insa ca un factor favorizant este o capacitate intelectuala peste medie. Numai daca poti intelege si cuprinde cu mintea toata complexitatea problemelor de care te ocupi le poti si stapani. Fizician de profesie, deci cu o minte bine antrenata in chestiuni mult mai complexe - si mai importante intr-un fel - decat politica, doamna Merkel isi domina intelectual anturajul. La acest capitol se aseamana foarte bine cu cealalta mare doamna a politicii contemporane, Margaret Thatcher, prima femeie aleasa prim-ministru in Marea Britanie. Posesoarea a doua diplome obtinute la Oxford, capabila sa munceasca toata ziua si sa se odihneasca doar 4 ore pe noapte, "doamna de fier" isi tinea la respect colaboratorii masculini mai bine decat au reusit s-o faca succesorii ei.
Nu putem duce insa mai departe comparatia dintre cele doua femei prim-ministru, pentru ca atat personalitatile lor, cat si imprejurarile politice care le-au consacrat sunt foarte diferite. Margaret Thatcher era spectaculoasa si dominanta pe scena publica. Angela Merkel este exact opusul unei femei spectaculoase, atat prin aspect, cat si prin tinuta. Desi lipsita de carisma, stie insa sa-si apere convingerile si nu se teme de nimeni. A dovedit-o din plin, cu prilejul vizitei in China din luna august, cand nu s-a sfiit sa-i infrunte pe liderii chinezi in privinta drepturilor omului si a pirateriei intelectuale. Nici un cancelar german inaintea ei nu a adoptat public o asemenea atitudine transanta. In privinta contextului politic care le-a propulsat pe eroinele noastre in fruntea guvernului, lucrurile difera din nou. Oricat de conservatori ii crede lumea, politicienii britanici sunt mai putin misogini decat cei germani. Angela Merkel a avut si are de infruntat o opozitie subterana serioasa, in primul rand din partea Uniunii Crestin-Sociale din Bavaria, condus de super-conservatorul Edmund Stoiber. Talentul si forta ei au constat tocmai in neutralizarea acestei opozitii, prin coalitia cu social-democratii si mentinerea unui echilibru in interiorul coalitiei de guvernamant, pe care nimeni nu-l credea posibil la inceputurile sale. Capacitatea de a mentine in stare de functionare o coalitie dificila i-a permis sa realizeze reforme importante si benefice pentru competitivitatea economiei germane. La capitolul reforme insa, Margaret Thatcher a realizat mult mai mult, pentru ca a avut o sustinere politica mult mai solida, nefiind nevoita sa prezideze o coalitie de guvernamant.
Statura internationala a Angelei Merkel este, desigur, incurajatoare pentru toate femeile. Totusi, o generalizare privind superioritatea femeilor in acest domeniu este riscanta. Feminitatea nu este un atu in politica. Cele doua exemple de succes citate - Angela Merkel si Margaret Thatcher - au reusit pentru ca au caractere puternice, curaj si o inteligenta peste medie, nu pur si simplu pentru ca sunt femei. De fapt, acesta este marele lor merit : de a fi demonstrat ca femeile pot avea personalitati exceptionale si de a le fi eliberat de stereotipurile care domina de milenii imaginea femeii. Calea pe care au urmat-o nu este insa una usoara si ma indoiesc ca multe femei se vor incumeta sa le urmeze.


Dupa concertul de muzica populara dedicat pensionarilor din Bucuresti in Piata Universitatii, Mircea Geoana a organizat o intalnire la Bragadiru, unde "sarbatoritii" au fost adusi cu autobuzele, pentru a asculta lista de binefaceri ce li se pregateste de catre PSD: ajutor social pentru gospodine, medicamente pe gratis, scurtarea termenului pentru noul cuantum de pensii. Ce acoperire reala exista pentru programul de la Bragadiru?

• Cum "e usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune", la fel de usor este sa faci promisiuni cand nu raspunzi tu de buget. Inca din momentul adoptarii noii legi a pensiilor, toti economistii respectabili au atras atentia asupra faptului ca bugetul nu este un sac fara fund si ca orice majorare a cheltuielilor intr-un anumit domeniu trebuie sa fie matematic insotita de o reducere a altor cheltuieli bugetare, cum ar fi cele pentru sanatate si invatamant. Ceea ce de altfel se si intampla, caci salariile cadrelor didactice si ale medicilor sunt ridicole si nu au sanse sa creasca; serviciile medicale sunt sub nivelul decentei, dupa cum demonstreaza un studiu recent publicat in EU Observer ; iar medicii migreaza in masa in Occident - toate in timp ce domnul Geoana promite cu voiosie medicamente gratuite! Semn ca bani nu prea mai sunt pentru a sustine programe sociale fanteziste este si refuzul guvernului de a acorda tichete de masa bugetarilor care nu au apucat sa le primeasca pana acum. Alt semn important este ca guvernul Tariceanu, care a preluat politica de sprijinire financiara a pensionarilor din arsenalul lui Mircea Geoana, a si inceput sa opereze majorari ale taxelor si impozitelor care vor fi suportate de populatia activa, vor eroda beneficiile obtinute prin introducerea cotei unice, vor favoriza din nou evaziunea fiscala de care incepusem sa scapam si, in final, vor crea mai multe categorii dependente de stat decat pana acum. Argumentele economice impotriva unei astfel de politici au fost deja prezentate convingator de specialisti si sustinute de performanta guvernului condus de Alianta D.A., inainte ca actualul guvern PNL-UDMR sa cada in capcana populismului. "Generozitatea" retorica a domnului Geoana are insa o explicatie strict politica. Ea este de fapt expresia disperarii unui lider incoltit, care recurge la sustinatorii traditionali ai partidului sau, in momente de criza. Dupa cum s-a vazut cu prilejul votului la motiunea de cenzura din 3 octombrie, nu i-a folosit la nimic si nu-i va folosi nici in viitor. Detinator al parghiilor bugetare, premierul Calin Popescu-Tariceanu va prelua o parte din retorica domnului Geoana si va coplesi cu daruri un electorat captiv si dispus sa fie manipulat. Ca ele vor impovara viitorul guvern, vor afecta bugetele sanatatii si invatamantului si, mai ales, vor fi platite de contribuabilii activi este o alta poveste, care nu intereseaza nici un politician inainte de alegeri.