Sfatul specialistului

Ruxandra Constantinescu
ALEXANDRA TAUTU, psiholog

"Casnicia nu este o lunga zi de duminica"

- In numarul trecut al revistei "Formula AS", am pus in discutie o noua tema de stricta actualitate sentimentala: moartea prematura a iubirii. De ce mor sentimentele inainte de termen? De ce nu mai exista iubiri ca-n romane?

- De cele mai multe ori, cand se indragostesc, oamenii cred ca asta va dura toata viata, ca iubirea este un dar nesfarsit, desi ceea ce urmeaza e mai degraba un razboi de intaietate. Vrand mereu sa-l castige, oamenii nu-si dau seama ca sentimentele se uzeaza, ca sunt inlocuite de plictiseala si indiferenta, ba chiar de ura. Unii se napustesc literalmente intr-o relatie, fara sa aiba nici cea mai mica idee despre ce inseamna in fond viata in doi si, in consecinta, sunt total nepregatiti pentru inevitabilele deceptii.

- Ce fel de deceptii?

- In prima faza, cuplul e strans unit. Cei doi parteneri se simt "unul" si se imbata de acest sentiment. Totusi, intr-o buna zi, ei vor incepe, pe rand, sa se desprinda din contopire si s-o porneasca pe un drum propriu. Independenta este o etapa necesara din evolutia unui cuplu, insa ea inspira intotdeauna teama ca vom ramane singuri, asa incat incercam sa-l "imobilizam" pe cel care incepe sa se desprinda, facem greseala sa uitam ca partenerul nu este totusi dublura noastra, ci un alt om. Daca fac din cand in cand efortul sa-l privesc pe celalalt ca pe o persoana independenta, iar nu ca pe ceva ce face parte din mine ori se afla in proprietatea mea, voi fi in stare sa-mi dau seama ca el are, eventual, alte aspiratii decat mine, dar ca ele nu se indreapta impotriva mea, nu sunt un motiv de suferinta si dezamagire.

- Asteptam, oare, de la o relatie, altceva decat s-ar cuveni?

- Ne concentram in exclusivitate asupra prezentului, a sentimentelor pe care le nutrim unul pentru celalalt - si asteptam ca ele sa ne faca fericiti pana la sfarsitul vietii. E o povara prea greu de purtat, atat pentru noi, cat si pentru partener. Asteptam mult prea mult de la dragoste.

- Ce fortifica o relatie?

- Cuplurile stabile, in care partenerii sunt multumiti unul de altul, reusesc - deliberat sau nu - sa dea un sens timpului petrecut impreuna. Gasesc un al treilea element, ce le serveste drept liant. Acest rol il pot juca o vreme (dar nu pentru totdeauna) copiii. Cei doi au nevoie de ceva spre care sa-si indrepte atentia impreuna: interese comune, tabieturi indragite, excursii, sport, activitati culturale, actiuni capabile sa sparga rutina cotidiana.

- Ce rol joaca sexualitatea?

- Apatia sexuala apare aproape totdeauna in relatiile de lunga durata. Pana la un punct, ea e normala, n-ar trebui sa ne chinuim s-o evitam. Exista atatea si atatea motive - venirea pe lume a copiilor, suprasolicitarea profesionala sau, pur si simplu, oboseala adunata peste zi, care ne fac sa adormim indata ce am pus capul pe perna. Aceasta este insa numai una din laturi, cea normala si inofensiva. Pe de alta parte, apatia sexuala poate fi si semnul ce ne previne ca in relatia noastra s-a intamplat ceva nedorit: jigniri, infidelitati, tensiuni neclarificate. In cazul acesta avem de-a face cu un simptom din care ar trebui sa deducem ca relatia noastra se afla in impas.

- Cum poate fi salvata o relatie, dupa mai multi ani de convietuire?

- Amintirile ofera o foarte buna sansa pentru ca doi oameni sa se poata reintalni. O alta posibilitate este ca ei sa petreaca impreuna mai mult timp, dar nu ca sa rasuceasca nu stiu ce probleme pe toate fetele, ci ca sa intreprinda ceva placut. In orice relatie exista un filon al sentimentelor, care de multe ori e ingropat sub zgura obisnuintelor cotidiene, dar poate fi iarasi scos la lumina.

- Scurgerea timpului nu ne uzeaza?

- Poate ca da. Cu toate acestea, inainte de a ne resemna definitiv, ar trebui sa mai facem o tentativa de onestitate emotionala. Intotdeauna ne vine usor sa ne manifestam supararea, dezamagirea, sa facem reprosuri, dar ne vine greu sa vorbim, sa spunem pe fata adevarul. Daca unul din cei doi va incepe sa se destainuie cu toata sinceritatea, exista o sansa reala de redresare. Teama ca, vorbind astfel, ai trece drept un om slab ori lipsit de demnitate e nejustificata, dimpotriva, partenerul iti va fi recunoscator. Caci aceasta sinceritate ii va permite sa se orienteze mai bine, decat o fatada impenetrabila, ce ii bareaza calea catre adevaratele tale sentimente.