Exista mai putine cazuri de pornografie infantila decat in tarile occidentale, spuneau recent politistii la un seminar international. In Marea Britanie sunt reclamate anual peste cinci sute de cazuri de racolari de copii prin Internet. In Romania, unde de calculator si de Internet se apropie doar un sfert din populatie, racolarile de minori se fac la vedere, pe strada, in parcuri, la iesirea din scoala. Nu se stie exact cate cazuri sunt. Ar fi vorba, in general, despre copii din familii dezmembrate. Copiii strazii traiesc intr-un univers paralel. Scoala, politia, organizatiile (guvernamentale sau nu) primesc bani si increderea publica degeaba si se mira apoi ca sunt criticate de toti. Oricum ar fi, situatia nu s-a schimbat fundamental fata de acum un deceniu. Copiii strazii bat, in continuare, salile de asteptare ale garilor, statiile de masina, parcurile, pasajele comerciale, pe scurt strazile si, adeseori, isi castiga existenta din prostitutie. Nu are cine sesiza politia, iar cand o face e, de obicei, prea tarziu.
Informatia ca pornografia prin Internet ar fi nesemnificativa in Romania suna bine. Cam cum sunau declaratiile politiei referitoare la comertul si consumul de droguri pe care, chipurile, le-ar tine sub control, pana sa aflam ca, doar in Bucuresti, numarul dependentilor de droguri e de 30 de mii. Deci, faptul ca politia nu stie cum stam cu pornografia infantila nu inseamna ca fenomenul nu exista. Cum nu stie, de pilda, nici de amploarea violentei impotriva copiilor, desi, lucru stiut, are proportii de masa. Razboiul cu pornografia, ca si cel cu violenta impotriva copiilor ori cea domestica sau lupta fara sfarsit cu traficantii de droguri sunt doar trei dintre razboaiele pierdute ale societatii actuale. Lista este mai lunga. Pierdut e si razboiul cu coruptii, de cand justitia se face la televizor si profitorii timpurilor noi sunt exonerati de raspunderile penale pe banda rulanta. Pierdut e si razboiul demografic de cand guvernul s-a incurcat in bani si programe de sprijin financiar, incurcatura din care tinerele mame s-au ales cu o alocatie lunara ceva mai mare decat salariul minim pe economie. Pierdute sunt si razboaiele cu programa scolara. Copiii continua sa urmeze o programa imbacsita si invechita, ca pe vremea impuscatilor.
Toata lumea poarta aceste razboaie. Unele dintre ele sunt o sursa continua de conflict, cum e, de pilda, ameliorarea sistemului de educatie sau lupta antidrog. Alarmant este insa ca ele nu se mai poarta prin culise, ci la vedere, pe strada, in plina zi. Poate ca nu auzim tipetele victimelor. Totusi pornografia este expusa la nivelul ochilor, si pentru copii, pe toate tarabele. Vanzatorii nu vand tutun minorilor, dar agata la vedere reviste deocheate, eventual deschise la paginile cu expunere maxima. Emisiunile de stiri televizate s-au transformat in canale colectoare ale mizeriei cotidiene. Acolo ai parte de pornografie si de violenta la ore de maxima audienta. Dealerii de droguri se plimba la vedere, pe arterele principale din cartiere. Din masini de lux te claxoneaza sa te faca atent la oferta lor comerciala. De multe ori tranzactiile se fac la vedere, iar pe consumatorii de droguri ii gasesti ghemuiti sub scara blocului.
Razboaiele pe care ar trebui sa le poarte politicienii, guvernul, opinia publica, de fapt fiecare dintre noi, sunt de fatada. Pierdute prin neprezentare. Sau de lene. Putini indraznesc sa intervina intre doi soti care-si cara pumni in cap. Putini i-ar denunta pe comerciantii de droguri, sustinand ca, de fapt, aceste tranzactii si victimele lor colaterale nu sunt treaba lor. Cica drogul este o optiune personala. Spaga e sport national. De asemenea, gainariile facute pe banii si cu bunurile firmei la care esti slujbas. Marea problema e nu ca pierdem niste razboaie, ci faptul ca ele totusi sunt castigate de cineva. Si chiar daca nu vrem sa stim care sunt castigatorii, in scurta vreme ei si victoriile lor ar putea face istoria.