"Goana timpului nu iarta"
- Ne e dor de tine, draga Rodica. Am vrea sa te urmarim pe micul ecran intr-un nou serial de cursa lunga, ca cel difuzat pe postul "Acasa". N-a fost obositor sa filmezi aproape 200 de episoade din aceasta saga de familie si iubire?
- Obositor? Dimpotriva, a fost stimulator. M-am simtit minunat inconjurata de colegi de teatru foarte apreciati, dar si de tineri aflati la primii lor pasi pe micul ecran. Cu totii eram la fel de pasionati pentru ce faceam. Regizorul Iura Luncasu, cu care am filmat in "Lacrimi de iubire" si "O iubire ca`n filme" e un profesionist rapid, eficace, energic si energizant. El ne-a antrenat pe toti - tineri ori mai putin tineri, in acest maraton al generatiilor. Eu, una, as repeta bucuroasa o asemenea experienta. Mai ales ca in ambele povestiri jucam rolul cel mai drag inimii mele: cel de mama. Il joc si in teatru, de data asta alaturi de fiica mea, Ilinca. E vorba despre piesa "Desteptarea primaverii", un text minunat, care a mai fost montat cu ani in urma, intr-o distributie cu proaspeti absolventi de teatru, pe-atunci, nume devenite intre timp clasice, ca Mihai Constantin, Stefan Banica Junior, Manuela Ciucur. O noua promotie de actori isi da astazi examenul de diploma cu aceasta piesa si sper sa aiba acelasi noroc. Sunt colegii de actorie ai Ilincai, si ei m-au invitat sa joc alaturi de ei. Dar, fire mandra, dornica sa se afirme fara sprijin matern, Ilinca a tinut sa-mi precizeze: "Mama, noi pe scena suntem doar partenere. Numai acasa ne reluam relatia de familie". Eu o aprob si ii respect declaratia de independenta. Si eu la varsta Ilincai mi-am urmat chemarea spre teatru, desi parintii mei si-ar fi dorit altceva. Mi-am infaptuit visul si nu m-am bazat decat pe fortele mele. Acum, si visul fiicei mele incepe sa se realizeze: a debutat intr-o piesa frumoasa si indragita de public, "Mamouret", cu o excelenta distributie, in frunte cu minunata Tamara Buciuceanu. Echipa de la Teatrul de Comedie a primit-o cu caldura si incredere pe Ilinca, pentru calitatile ei, si nu pentru ca e fiica lui Dinu Manolache si a Rodicai Negrea. A fost sustinuta de colegi si este incurajata, asa cum am fost si eu cand am avut noroc sa debutez la Teatrul Mic, alaturi de inegalabilele Olga Tudorache si Leopoldina Balanuta. Increderea lor mi-a dat curaj sa pot infrunta provocarile artistice grele care au urmat. Pentru Ilinca, greul abia incepe. Ii urez si ei sansa acestor intalniri fericite cu mari profesori si mari parteneri de scena. Deja a fost distribuita de un mare regizor si dascal, Iani Cojar, alaturi de fostul ei profesor din facultate, Mihai Constantin, intr-o adaptare dupa proza lui Dostoievski, montata la Teatrul Bulandra. Asta e hora vietii si confruntarea generatiilor, in goana timpului ce nu iarta!