Isi vede indiferent de treaba, printre miile de turisti care ii calca teritoriul zi de zi, si se tolaneste cu nonsalanta pe vestigiile din inima Romei, ca un adevarat imperator. "Legiunea" sa: cateva sute de pisici vagaboande, care si-au gasit adapost intre ruinele imperiului de mult apus. De fapt, cea mai mare colonie din Roma, care numara peste 400.000 de feline, cu cozi stufoase si ochi de smarald. Cel mai important adapost al pisicilor Romei se afla la Torre Argentina si e trecut pe harta orasului drept "obiectiv turistic principal", pentru toti vizitatorii care ajung in capitala Italiei.
Desi fara stapani si de multe ori fara un acoperis stabil deasupra capului, micile feline "vagaboande" ale Romei au, de fapt, o viata de invidiat: sunt libere, dar in acelasi timp extrem de bine ingrijite, de catre celebrele gattare, femeile care umbla toata ziua prin oras, tragand dupa ele carucioare pline cu mancare pentru pisici. Isi impart de dinainte traseele si isi invata animalele pe care le au in grija la ce ore sa se stranga, pentru a-si primi portiile generoase. La Coloseum, Il Principe, motanul cel falnic, este programat pentru ora cinci dupa-amiaza. Giovanna Maria, femeia care il are in grija, desface cateva conserve pentru el si pentru alte doua pisici care il insotesc, Lola si Angela. Cei trei se poarta ca niste adevarate vedete: coboara agale pe Via Sacra si se pun tacticosi la masa, in timp ce zeci de aparate de fotografiat ii imortalizeaza din toate partile. In timpul acesta, la gattara imi deapana povestea ei: a venit la Roma tocmai din sudul tarii, din Calabria, pentru a se dedica pisicilor din oras. Are acasa sase, si in grija vreo 70, in zona Coloseumului si a Dealului Palatin. Cumpara mancare din donatii, uneori mai generoase, alteori mai saracacioase, si e suparata pe primaria orasului ca nu depune eforturi mai mari pentru protejarea pisicilor fara stapan. Asta, in conditiile in care Roma are reguli speciale pentru aceste animale, care sunt considerate oficial ca facand parte din "patrimoniul biocultural" al orasului. Legea interzice vatamarea lor, iar serviciile veterinare le monitorizeaza cu grija, deparazitandu-le si vaccinandu-le periodic. Pentru comercianti, pisicile Romei sunt chiar o sursa frumoasa de venit, ele fiind imortalizate in zeci de vederi si calendare, in situatii dintre cele mai ingenioase: atarnand pe colonade sau tolanindu-se pe degetele statuilor ridicate in memoria marilor cuceritori romani.
Il Principe isi termina cina, exact la lasatul intunericului. Se intinde satisfacut si se uita cu totala indiferenta la cei cativa zeci de porumbei care au aterizat in jurul lui, asteptand, si ei, cate ceva de-ale... ciocului. Ultimele aparate de fotografiat se inghesuie in preajma, inainte ca motanul roscat sa se strecoare printre gratiile de fier de langa Arcul lui Constantin si sa dispara printre ruinele imperiale, pe care le cunoaste mai bine ca oricine.