In preajma marilor Sarbatori crestine, de Craciun si de Pasti, suntem indemnati, mereu, sa iertam. Preotii spun ca asta e voia lui Dumnezeu, psihologii ca sufletul are nevoie de pace, medicii spun ca fara iertare ne imbolnavim. Cu toate astea, nici un alt sentiment nu se invata atat de greu, nu se plateste cu-atata chin, nu seamana cu o nedreptate nepedepsita. Dar fiindca vine Craciunul si trebuie sa-l primim cu suflet curat, ne-am gandit ca o ancheta despre iertare ne-ar fi tuturor de folos. Iertarea inteleasa de preoti si psihologi. Iar in numarul viitor al revistei, de dvs. Va asteptam opiniile cu interes
Opinia specialistilor
Preot IOAN POPESCU, Biserica Gradina Icoanei - Bucuresti
"Nu poti sa ierti daca nu iubesti"
- In preajma marilor sarbatori crestine suntem indemnati, de Biserica, sa iertam. De ce e asa de importanta iertarea? Ce legatura este intre ea si credinta in Dumnezeu?
- Sunt multe motive ca sa iertam. In primul rand, iertam pentru a ne gasi linistea sufleteasca. Toti avem nevoie de ea, de pace, de tihna interioara. Dar ca sa ierti, nu e suficient sa vrei sa ierti. Ca sa ierti, trebuie sa poti ierta, iar lucrul acesta se dobandeste treptat, nu se poate realiza de pe-o zi pe alta. Este un proces foarte greu, care trebuie practicat, exersat permanent. Dar cand ai reusit sa ierti, cand simti ca poti sa ierti - te cuprinde inlauntrul tau o satisfactie care nu se poate reda in cuvinte.
- Exista un abecedar al iertarii?
- Trebuie pornit totdeauna cu fapte. Te gandesti la cineva care ti-a gresit si-ncerci sa-l ierti. Te motivezi sa ierti gandind ca Dumnezeu iarta. Dumnezeu iarta prin excelenta. Daca vrei sa ai ceva comun cu Dumnezeu, invata sa ierti si poti fi asemenea Lui. Mantuitorul ne-a spus: "Fiti desavarsiti, asa cum Tatal vostru desavarsit este". La aceasta masura se poate ajunge pe doua cai complementare: iertand si iubind. Nu poti sa ierti daca nu iubesti, iar aceste doua fapte merg mana-n mana. Iubirea este o motivatie pentru a ierta.
- Sunt oameni care nu pot ierta niciodata, pentru ca nu-si pot uita suferinta. Le poate oferi Biserica ajutor?
- Invatatura Bisericii ne ofera motivatia gestului iertarii. Noi ne rugam lui Dumnezeu sa ne ierte pacatele noastre, precum si noi iertam pacatele, greselile altora. In masura in care noi iertam - ni se iarta si noua. Si cine nu doreste sa fie iertat? Apoi, a ierta inseamna a te invinge, a-ti invinge rautatea, vanitatea, iertarea poate fi considerata o victorie asupra acestor slabiciuni. Aceasta este iertarea pe care putem s-o acordam noi, ca niste crestini ce suntem. In ceea ce priveste iertarea pe care putem s-o dobandim, Biserica ne iarta pacatele neconditionat, cu conditia ca noi sa ne recunoastem pacatele. Mantuitorul a spus: "De veti ierta pe pamant, pacatele vor fi dezlegate si-n ceruri". Iar in ceruri - El dezleaga. Preotul este doar un instrument vazut, pentru ca Dumnezeu e nevazut. Nu putem noi gresi cat poate Dumnezeu sa ierte, dar asta, cu conditia sa dorim iertarea, sa ne recunoastem vina. Chiar Dumnezeu aseamana iertarea pe care ne-o acorda cu invierea din morti. Iertarea se poate obtine de la Dumnezeu, cu bratele deschise. Conditia e sa ne caim pentru pacatul facut si sa incetam in a-l mai face. Iar acest lucru se face prin Biserica, prin preoti. Tot Mantuitorul ne spune: "Cu ce masura masurati, cu aceeasi masura vi se va masura". Avem exemple chiar de la Mantuitorul insusi, care a iertat pe cruce pe cei care-l rastigneau si s-a rugat lui Dumnezeu sa nu le socoteasca pacatul acela. Mai apoi, primul martir al crestinismului, Sf. Stefan, s-a rugat pentru cei care-l ucideau cu pietre. Vreau sa precizez ca atunci cand iertam, ca sa nu incurajam neoranduiala sau dezordinea, trebuie sa iertam pe aproapele nostru ca gresit al nostru, dar nu trebuie sa iertam greseala in sine, pacatul in sine. Pe pacatos il iubesc asa cum medicul trebuie sa-l iubeasca pe pacient ca sa-l poata vindeca. In lume, de multe ori, sacrific dreptatea ca sa pot sa am pace, liniste, si sa pot sa iert. Daca e sa ne luam dupa legea talionului - "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte" -, asta va mentine vrajmasia, razbunarea, durerea. Dar crestinismul a facut un pas urias. A spus: "Intoarce si obrazul celalalt". Iar acest lucru nu-l poti face decat iertand. Asta inseamna desavarsirea. Si pentru asta poti sa renunti la dreptatea ta sau la nedreptatea care ti se face, pentru a avea liniste si pentru a avea pace. Iubind, iertand, poate sacrifici dreptatea, dar ai liniste, ai pace, esti asemenea cu Dumnezeu.
Iertarea pe care-o acordam cuiva este in acelasi timp o investitie pe care o facem, caci iertand lucram in sufletul lui si putem sa-l schimbam. Nu poti sa schimbi pe cineva decat lucrand in sufletul lui. Si nu poti lucra in sufletul lui cu dreptate decat iertandu-l.
- Exista un sfant anume sau o rugaciune anumita care inlesneste iertarea? La care sa apelam cand iertarea ni se pare prea grea?
- Nu exista o rugaciune speciala care sa inlesneasca iertarea; totii sfintii au invatat sa ierte si toate rugaciunile sunt bune ca sa ne dea putere in stradania noastra, pas cu pas. De fapt, rugaciunea noastra cea mai eficienta este cea personala, facuta cu cuvintele noastre. Cand citim o rugaciune anume, sa facem din cuvintele acelei rugaciuni chiar cuvintele noastre. Daca nu devin cuvintele noastre, inseamna ca recitam. Spune o rugaciune cu sufletul si te va ajuta in orice privinta!
- Impovararea pe care o ai pe suflet cand urasti pe cineva pentru ce ti-a facut, cand vrei sa te razbuni, sa-i platesti inapoi cu aceeasi moneda - iti modifica intr-un fel viata?
- In primul rand, ura si iertarea se exclud una pe alta. Nu poti sa ierti daca urasti. Ura este cancer. Este cumplit de vazut o rana deschisa la un cancer de piele. Asta este ura: cancer pentru suflet. Dar daca cancerul de piele nu se poate vindeca totdeauna, cancerul de suflet se vindeca total. Iar acest lucru se invata treptat, scotand ura treptat, si punand in loc iertare si iubire. Trebuie sa inveti, trebuie sa ai exercitiu, sa te lupti cu tine, dar bucuria este enorma in final, iar nivelul atins este dumnezeiesc! De altfel, aceasta e si urarea pe care vreau sa le-o fac, in final, cititorilor dvs. Va urez tuturor sa aveti Sarbatori Fericite si un An nou fericit! Cel mai frumos lucru din lume este sa faci fericit pe cineva. Iar calea de a face fericit pe cineva este sa-l iubesti si sa-l ierti. Ar fi extraordinar de frumos ca acum, de sarbatori, sa iertam, sa iubim, sa-i fericim, astfel, pe cei din jur. Fericirea inseamna pe langa daruri, cozonaci, armonie, liniste - sa fim cu Dumnezeu. Fara Dumnezeu nu exista fericire. Cand il intelegi pe Dumnezeu nu mai poti sta fara El, si-atunci nici nu mai esti singur. Sa fim fericiti cu Dumnezeu! La Multi Ani!
ROSEANA MAILAT, psiholog
"Doar cei puternici sunt capabili sa ierte"
- Multora le vine greu sa ierte. De ce?
- Pentru ca nu renunta la ideea ca li s-a facut o nedreptate care doare si trebuie pedepsita. De mici copii suntem educati in felul acesta: ca orice greseala se pedepseste. Iertarea este, de fapt, o lezare a sentimentului de dreptate.
- Atunci de ce ni se recomanda atat de insistent sa iertam?
- Persistand in starea de om jignit, ranit sau tradat, nu facem altceva decat sa ne supunem unei incordari psihice de durata, sa agravam si mai mult situatia. Daca traim in zona aceasta conflictuala, a purtarii de pica, in mod obligatoriu, vom suferi nu doar sufleteste, ci si organic.
- Cum pot ierta pe cineva care nu manifesta nici un regret?
- Daca cineva nu manifesta nici o parere de rau, trebuie sa pastrez distanta: de pilda, daca partenerul (partenera) m-a inselat, pot sa-l (s-o) iert, dar ii voi cere sa spuna clar ce intentii are pentru viitor. Si daca nu vrea sa se schimbe, trebuie sa-l fac sa inteleaga ca aceasta nu este o baza pentru convietuire. Pot sa iert, dar in acelasi timp am responsabilitatea de a ma proteja de noi ofense.
- Iertarea este expresia slabiciunii?
- Mahatma Gandhi spunea, dimpotriva, ca doar cei puternici sunt capabili sa ierte. Ca s-o poti face, ai nevoie de o anume suveranitate interioara, pentru ca devii ceva mai independent de cel care ti-a facut raul.
- Exista si lucruri pe care n-ar trebui sa le iertam?
- Nu. Cred ca neiertand, ne facem rau noua insine. In fond, pe cine pedepsim astfel? Avem impresia ca pe celalalt, dar in realitate lovim in noi. Suferinta ramane pe mai departe in noi.