L-am intrerupt pe viceprimarul Forika Istvan de la ritualul taiatului porcului, pentru a-l ruga sa-mi povesteasca despre sarbatorile de iarna la secui. Are un chip placut, razator, iar ochii albastri ii scanteiaza cand imi povesteste despre Craciunul lor. Ma gandesc ca retraieste bucuria din copilarie, cand sarbatorile de iarna erau cele mai minunate din intregul an. Acum are doua fetite si, la randul sau, joaca rolul pe care l-au jucat si parintii sai cand era copil. Unele obiceiuri sunt la fel cu cele ale ortodocsilor. Altele se intalnesc doar la catolici. Dar toate laolalta alcatuiesc, in satele secuiesti, o lume linistita a credintei in bine, in frumos, in respectul fata de om, luminate toate de miracolul Nasterii Mantuitorului.
Adventul, Sfantul Nicolae si Sfanta Lucia
Sarbatorile de iarna incep in ultima duminica din luna noiembrie, cand incepe Adventul, un fel de post al Craciunului, dar care tine doar patru saptamani. In ziua de Advent, in fiecare casa se impleteste o cununa din crengute de brad, impodobita cu panglici, nuci poleite si patru lumanari. In fiecare din duminicile Adventului se aprinde cate o lumanare, pentru a marca apropierea Craciunului. "Advent" e un cuvant de origine latina, care inseamna "Venirea (Domnului)". Tot in prima zi a Adventului se rupe o creanga dintr-un pom fructifer - cires, visin, prun - si se pune intr-un vas cu apa, la caldura. Pana la Craciun va inflori. Creanga e tinuta in casa pana la Boboteaza, cand e sfintita de preot, apoi e dusa in grajd si prinsa de un perete, pentru a proteja animalele din gospodarie.
Apoi vine Sfantul Nicolae (Mikulas), cand copiii isi pregatesc ghetutele pentru cadouri si le aseaza la fereastra. Cei cuminti primesc dulciuri, dar daca au mai facut cate o boacana in timpul anului, primesc si o nuielusa. In trecut, parintii rupeau o crenguta dintr-un visin sau prun, dar astazi exista de vanzare nuieluse gata pregatite, vopsite si impodobite. Sfantul Nicolae are mare importanta pentru copii. El este un fel de frate mai mic al lui Mos Craciun. Adesea, parintii aduc o ruda sau un vecin costumat in "Mos", spre bucuria copiilor.
Pe 13 decembrie este sarbatorita Sfanta Lucia. Acum, in fiecare casa se seamana grau intr-un vas cu pamant, care va incolti si va creste pana la Craciun, prevestind cat de rodnic va fi anul urmator. Tot acum, batranii fac calendarul cepei, punand sare in 12 foi de ceapa. Dupa cum acestea se inmoaie sau nu, la fel vor fi si lunile anului, mai secetoase ori mai umede.
In unele sate, batranii se apuca, in aceasta zi, sa confectioneze un scaunel de lemn. In fiecare zi, pana la Craciun, ei mesteresc cate o singura bucata. In ajunul Craciunului, scaunelul este asamblat, apoi dus in biserica. Se spune ca, in momentul in care cel ce a mestesugit scaunelul se urca in picioare pe acesta, daca va vedea spirite rele, va trebui sa arunce scaunelul in foc.
Sfanta Lucia este o sarbatoare a fetelor. Batranii povestesc ca, in trecut, fetele stiau cu cine se vor marita in anul urmator: cu baiatul care le iesea in cale pe ulita satului in ziua de Sfanta Lucia. Sau, intr-o varianta mai "sofisticata", ghicirea alesului se facea in felul urmator: fata scria pe biletele numele tuturor baietilor din anturajul ei, apoi, incepand din ziua Sfintei Lucia, arunca in foc cate un biletel, fara sa se uite ce nume e scris pe el. Iar biletelul care ramanea ultimul continea numele celui cu care fata urma sa se marite.
Craciunul, Sfantul Stefan si
Ziua Pruncilor Nevinovati
In perioada dintre Sfanta Lucia si Craciun se taie porcul. Unii il taie intre Craciun si Anul Nou. Taiatul porcului este un eveniment foarte important pentru familie. Acum se reunesc toti membrii ei, nepoti, ginere, nora, bunici, toata lumea participa. Daca in timpul anului au avut loc certuri, neintelegeri, la taiatul porcului se iarta toti, si toata lumea este prezenta obligatoriu. Ritualul incepe dimineata devreme, cu un paharel de palinca. Barbatii ies afara si se ocupa de taiat si transat, iar femeile raman inauntru, pentru a se ingriji de prepararea carnii. Apoi se face masa mare, copiii se retrag, iar adultii petrec ca la o mare sarbatoare de familie.
De Craciun, in seara ajunului, copiii merg la biserica. Slujba incepe la ora noua seara, iar copiii mici pregatesc un mic spectacol, un fel de teatru popular cu Nasterea Domnului. Intre timp, un adult ramas acasa impodobeste bradul, iar cand copiii se intorc de la biserica, gasesc bradul impodobit si li se spune ca a fost adus de un inger. Urmeaza apoi cadourile. Secuii nu au obiceiul colindatului. Cei mici mai merg la colindat, probabil sub influenta ortodocsilor. Dar in data de 26 decembrie, romano-catolicii il serbeaza pe Sfantul Stefan, si acesta e un prilej de cantece si urari. Rudele si prietenii celor ce poarta acest nume merg acasa la cei sarbatoriti si canta cantece religioase, legate de Sfantul Stefan.
Urmeaza apoi Sfantul Ioan, pe 27 decembrie, si Sfantul David sau ziua pruncilor nevinovati, pe 28 decembrie. Acum are loc "bataia" fetelor. In aceasta zi, baietii din sat se strang in grupuri, fiecare cu cate o nuia impletita in trei sau patru. Cei ce au o iubita in sat atarna o panglica in varful nuielei. Apoi pleaca pe la casele fetelor, pe care le iau la rand la bataie, simbolic, evident. Nici o fata nu scapa nebatuta. Exista un intreg ritual, tinerii cer permisiunea de a intra in casa, rostesc o poezioara, apoi "altoiesc" fata, mai bland sau mai putin bland. Unii vin de dimineata, iar daca fata este gasita in pat, e "atinsa" mai zdravan, pentru ca e lenesa. Traditia spune ca baietii au suferit destul pe vremea lui Irod, cand s-a nascut Iisus, si toti baietii pana in doi ani au fost sacrificati. De aceea, doar fetele iau bataie in aceasta zi. Traditia spune ca bataia aceasta simbolica le ajuta sa fie sanatoase si frumoase in anul care vine.
Anul Nou si Boboteaza
De la Craciun pana la Anul Nou, trebuie respectate cateva reguli, care sa asigure un an nou linistit: nu se face galagie, nu se sparg lemne, nu se face taraboi. Dar la fiecare casa trebuie sa existe lemne taiate in noaptea dintre ani. Primul om care trece pragul casei in noul an trebuie sa fie barbat. Si ca sa nu intre cu mana goala, la intrarea in casa trebuie sa existe lemne taiate, iar barbatul aduce in casa o bucata de lemn.
In seara Anului Nou, toata lumea merge la biserica. Apoi urmeaza masa de revelion in familie, de unde nu lipsesc sarmalele, produsele din porc, cozonacii si colacii (kurtos kolacs), dar unde nu se mananca sub nici o forma carne de pasare, deoarece acest animal scurma inapoi si nu este de bun augur pentru noul an. In trecut, in noaptea dintre ani, se aprindeau focuri pe dealuri. In dimineata noului an copiii merg din casa in casa cu urari de an rodnic si arunca boabe de grau sau de orez. Apoi, la ora 12, lumea se intalneste din nou la biserica, la slujba.
Sarbatorile de iarna se incheie de Boboteaza, cand preotul vine sa sfinteasca bradul si casa. Abia acum copiii au voie sa manance dulciurile din pom, pentru ca sunt sfintite. Dar ritualul sfintirii caselor are ceva aparte fata de cel romanesc: preotul merge la sfintit insotit de doua cete de copii. Cei mai mici, prescolari si scolari din primele clase, merg inainte cu vreo patru-cinci case si vestesc, sunand din clopotel, venirea preotului. Se opresc la fiecare casa si rostesc o poezioara. Ceilalti, mai marisori, il insotesc pe preot. Cu totii sunt alesi dintre cei mai merituosi copii, care au fost cei mai activi duminica la biserica.
Dupa ce preotul pleaca, copiii pot desface bradul, apoi va veni ingerul sa ia bradul si sa-l duca de unde l-a adus. Dar inainte ca pomul sa dispara, se taie din el o bucata de tulpina cu o crenguta care se curata de coaja si va servi in anul care urmeaza la previziuni meteorologice: daca crenguta se lasa in jos, urmeaza o vreme umeda, iar daca se ridica, e semn de vreme uscata. Si pe vremuri era de mare folos, pentru a sti cand era zi buna de coasa si cand nu.
Copiii, speranta pentru maine
Istvan a terminat de descris, oarecum nostalgic, sirul magic al sarbatorilor de iarna in satele secuiesti. Sta cu privirea pironita in coltul tavanului, zambind spre amintirile copilariei sale. Ma gandesc ca, asa cum se intampla peste tot, in toate comunitatile, in vremurile trecute, sarbatorile erau respectate mai mult. Ma gandesc ca traim vremuri de decadenta spirituala, de pervertire si kitsch, vremuri in care traditiile nu mai sunt respectate, ba mai mult, tinerii ajung sa se rusineze de ele si sa le ridiculizeze. Il intreb daca intr-adevar asa se intampla si la ei in sat, cu sarbatorile lor. Sunt convinsa ca era altfel cand era copil, dar raspunsul lui Istvan ma ia prin surprindere. "Da, era altfel", raspunde viceprimarul cu ochi de copil. "In vremea aceea, a comunismului, mergeam mai putin la biserica, ieseam mai putin din case, nu puteam sa ne manifestam bucuria sarbatorilor la fel ca acum. Ulitele satului nu erau asa de pline de veselie si cantec. Dupa Revolutie, s-a produs o revenire puternica la traditie, datorita bisericii. Acum, tinem sarbatorile mult mai mult decat inainte, copiii sunt pregatiti si indrumati de preot, toata comunitata participa la aceste sarbatori."
Copiii din satele secuimii merg la biserica in fiecare duminica. Preotul ii strange in jurul sau, ii indruma, ii invata, ii rasplateste. Copiii primesc note sau calificative, iar cand acumuleaza un anumit numar de puncte, sunt rasplatiti cu cadouri sau bani, sunt laudati in fata intregii comunitati, sunt luati de preot la diverse activitati ale sale, spre marea mandrie a micutilor. Iar preotul nu e singurul care se ocupa de ei. Au si o formatie de dansuri traditionale si participa la viata satului, cum n-au mai facut-o multe generatii inaintea lor. "E o generatie de copii tare buni", incheie Forika Istvan, plecand grabit spre ale lui. Il asteapta toata familia, reunita, la pregatirile de sarbatori.