Cititorii multumesc pentru ajutor

"Ganduri de recunostinta"



Doamna Sanziana Pop,
Deseori auzim spunandu-se in popor: "Recunostinta este o floare rara!". Rara, da, dar nu inexistenta.
Iata ca, dupa mai bine de un an de la aparitia in publicatia "Formula AS" nr. 720 (22), 5-12 iunie 2006, a articolului intitulat "Dealul cu ingeri", noi, surorile Congregatiei Inimii Neprihanite din Odorheiul Secuiesc, suntem astazi in situatia de a ne dovedi gratitudinea fata de cititorii revistei, care citind acel minunat reportaj au dorit sa-si manifeste prezenta prin scrisori, telefoane, mandate cu bani sau cu bunuri materiale. Cei mai fericiti au fost, desigur, copiii orfani ori aflati in dificultate, ingeriinostri pe care ii ingrijim cu iubire, indiferent daca sunt romani, maghiari ori rromi, sau de diferite religii: catolici, ortodocsi si protestanti. Am fost impresionate, nu de putine ori, de cei care din putinul lor, dintr-o pensie cat se poate de mica, s-au gandit, intr-o forma sau alta, sa-i hraneasca cu ceva pe "locatarii" din Casa "Sf. Iosif", trimitand o anumita suma de bani. Altii, preocupati de pregatirea intelectuala a copiiilor, au donat carti de valoare, din biblioteca lor, considerand ca cei 120 de copii au mai multa nevoie de continutul acestora. Si pentru ca toti sunt aproape elevi, mai exact 110 copii (zece sunt inca de gradinita), au existat donatori care ne-au trimis rechizite, o parte la inceputul anului scolar, altele pe parcurs. Nu de putine ori, am avut surpriza sa fim vizitate de diferite persoane, care cu revista "Formula As" in mana, voiau sa vada realitatea celor spuse si scrise in ziar, si sa gaseasca un mod de a ajuta copiii din Casa "Sf. Iosif". Pentru cei care nu au putut ramane nepasatori, avem doar ganduri de recunostinta. Din tot sufletul dorim sa le spunem ca zilnic, in rugaciunea copiilor si a surorilor, sunt prezenti si dorim sa-i convingem ca binele facut pentru cei mici nu va fi uitat niciodata. Celor mai multi care ne intreaba: "Din ce traiti?" le raspundem ca exista Dumnezeu, iar El trimite oameni binecuvantati si bani pentru a achita costurile, deloc ieftine, ale asezamantului nostru, si a le da celor incercati de intemperiile vietii o sansa.
Mii de multumiri tuturor binefacatorilor nostri si Dumnezeu sa va ajute in Noul An!
Cu recunostinta si iubire,
Surorile si copiii din Casa "Sf. Iosif", Odorheiu-Secuiesc, jud. Harghita

"Va multumim ca ati devenit mesagerul nostru"

Stimata doamna Sanziana Pop,
Intalnirea cu revista "Formula AS", pe care o consideram providentiala si o punem sub semnul destinului divin, reprezinta pentru Biserica Ortodoxa si comunitatea romaneasca din Odorheiu-Secuiesc materializarea unei sperante si a unei asteptari. A fost esential pentru noi ca ne-ati cunoscut, ca ne-ati ascultat si, mai ales, ca ati devenit mesagerul nostru, incurajandu-ne sa ne exprimam, sa ne deschidem sufletul catre ceilalti. Datorita dvs., suntem cunoscuti in tara si in strainatate, cu toate ale noastre, bune si rele. Oamenii au aflat despre noi si sunt dispusi sa ne ajute, din putinul buzunarului si din preaplinul sufletului. Toate acestea sunt de la dvs. si pentru ele va multumim, in numele comunitatii romanesti si al Bisericii Ortodoxe. Speram ca prin donatiile primite prin intermediul revistei "Formula AS", in anul viitor sa deschidem portile lacasului nostru catre credinciosi.
Cu dragoste in Hristos,
Preot PAVEL PUIU MIHAIL


"Fara bunavointa dvs., eu as fi murit"
(Scrisoarea "In urma unui tratament gresit aplicat de medicul
de familie, mi-a explodat piciorul", F. AS nr. 763)

Buna ziua,
Sunt Ciocan Ovidiu-Cezar, carea apelat cu disperare la ajutorul dvs., pe care cu generozitate i l-ati dat si pentru care acum din suflet va multumesc. Fara bunavointa dvs., eu as fi murit. Am facut un transplant de muschi care a reusit. Din nefericire, dupa o saptamana de la operatie, am facut o embolie pulmonara, infarct pulmonar, apa la plamani si numeroase tromboze la picioare. Toate acestea mi-au afectat si inima. Am stat in coma o luna si jumatate, la terapie intensiva. Aceasta lunga imobilizare la pat a avut consecinte negative asupra mobilitatii picioarelor si mi-a slabit tot organismul, astfel recuperarea mea merge incet si costa mult. Nu se stie cat la suta ma voi recupera si daca mama va mai trai sa ma vada bine. Dramelor noastre i se adauga aceea a tatalui meu, care, departe de noi, isi striga disperarea intre patru pereti si munceste 14-16 ore pe zi ca sa ne poata intretine la recuperare in Germania. Cat timp va putea sa munceasca atat si cat va mai rezista la atata suferinta sufleteasca? Il iubesc si nu as vrea sa-l pierd prea curand. Acesta este calvarul meu si al familiei mele.
Cu mii de multumiri,
CIOCAN OVIDIU CEZAR - e-mail: cezar.ciocan@yahoo.com
Valenii de Munte, B-dul Nicolae Iorga nr. 67, bl. B12, ap. 8, jud. Prahova, cod 106400