Focul viu de la "polul frigului romanesc"
Biserica veche, in haine noi
Ultima deplasare a revistei "Formula AS" in anul 2007 a fost in Harghita si in Covasna. Fiindca frigul napraznic de-acolo nu ingheata numai pamantul, ci si nadejdea de liniste sufleteasca a romanilor ardeleni, am vrut sa le fim o clipa alaturi, sa le ascultam bucuriile si tristetile si sa le dorim "La multi ani!". Si sa colindam am fi vrut, dar in Ardealul dintre Mures si Olt, colindele s-au pierdut
Pr. Puiu Pavel
"In Harghita si in Covasna, stindardul bisericii
se confunda cu cel al neamului,
caci daca spui ortodox spui roman"
Parintele Puiu Pavel este preot ortodox la Odorheiul Secuiesc, oras cunoscut drept centrul nationalismului radical maghiar din Romania. A ajuns acolo printr-o intamplare, in urma cu sapte ani, iar acum se simte ca pestele in apa. Moldovean de obarsie, preotit din anul 1997, are de partea sa entuziasmul tineretii, caci abia a implinit 33 de ani, si lipsa de complexe fata de minoritatea maghiara si catolica, aflata la Odorhei in majoritate covarsitoare. Si a reu
ntent(2) / Rectangle(1) / Rectangle 300x250(7) -->
sit sa obtina respectul romanilor si maghiarilor deopotriva. L-am intalnit in pragul marilor sarbatori de iarna, cand Harghita se transforma in polul frigului romanesc.
- Parinte, cum s-a adaptat moldoveanul de la Adjud care sunteti, obisnuit cu trairea incandescenta a ortodoxiei si cu statutul de majoritar, intr-un oras in care este minoritar din punct de vedere etnic si religios?
- La inceput mi-a fost foarte greu. Si-mi puneam intrebarea cat voi rezista. Au fost zile in care, va spun fara jena, am trait numai cu paine si apa. Dar cel mai rau era ca nu simteam nici un sprijin, nici din partea credinciosilor, nici din partea statului. Eram ca in exil. M-am rupt de un ritm de viata si am intrat in altul, dar acum chiar imi place aici, mi-am facut prieteni si incerc sa las ceva in urma mea.
- De ce nu i-ati simtit aproape pe credinciosi?
- Eu am slujit intai in Moldova, unde preotul este cu adevarat "omul lui Dumnezeu", stalpul comunitatii, sfetnicul apropiat, indrumatorul, prietenul; preotul e foarte respectat si degraba ajutat de catre enoriasi. Aici, preotul este privit ca un functionar public, fata de care poti sa ai respect, dar nu te apropie nimic. Ortodocsii din aceasta parte a tarii considera ca preotia e o meserie, or, nu e meserie, ci vocatie. Intre preot si credinciosi ar trebui sa existe comuniune de credinta, de dragoste intru Domnul. Sa fiu bine inteles, nu-mi critic enoriasii, ci doar constat ca sunt altfel decat cei cu care eram obisnuit in Moldova.
- Difera si trairea religioasa?
- Da, diferenta dintre Moldova si Ardeal - poate nu tot Ardealul, dar cu siguranta acest bazin al Odorheiului - este foarte mare la nivel de credinta, de traire religioasa, de comportament in biserica si de obiceiuri. Cand am slujit prima data la o inmormantare, aici am fost debusolat. Oamenii sunt mult mai reci, mai rezervati, nu se fac atatea pomeni... Este un cult al mortilor mai sarac. Obiceiurile de inmormantare sunt mai putine... N-as vrea sa intru prea mult in detalii, pentru ca s-ar putea interpreta ca am eu nevoie de prosoapele credinciosilor, si nu e cazul. Sa va dau un exemplu: in sambetele mortilor din postul Pastelui, in biserica ortodoxa se face liturghie obligatoriu si se pomenesc mortii. Ei, aici, pana mai de curand, citeam doar numele mortilor din neamul meu si cel al preotesei, caci oamenii nu veneau cu pomelnice. Nu erau obisnuiti cu asta. Le-am spus: fratilor, nu am nevoie sa aduceti coliva si vin la biserica, dar trebuie sa-mi dati pomelnice, sa-i pomenim pe cei morti, sa ne rugam pentru odihna sufletelor lor. Cum se stie, moldoveanul e mai bland, mai pios, mai sentimental... Cand slujesc de Craciun aici nu e bucuria aceea mare, care iradiaza pe chipurile si in gesturile oamenilor. E o sarbatoare inchistata, parca fara viata, ca un mort frumos... Nu simt acea participare usor exaltata din Moldova, acea bucurie cu lacrimi, desi in marile sarbatori si mai ales de Pasti si de Craciun e biserica plina. Nu am acelasi sentiment de slujire ca in Moldova. Acum, le caut circumstante atenuante credinciosilor mei: poate ca ei se poarta asa din pricina contextului politic si social...
- Din cate stiu, aici s-au stabilit multi moldoveni, unii inca din secolele trecute, altii recenti, veniti cu serviciul, cum de nu cunosc astfel de lucruri?
- Daca nu esti foarte bine infipt in traditia ta, daca nu ai putere sa-ti afirmi identitatea, te dai dupa cei mai multi, ca sa nu se vada ca esti altfel. Si-apoi, sa recunoastem, mai in gluma, mai in serios, ca obiceiurile catolice legate de Biserica sunt si mai comode din punct de vedere financiar. In Moldova, o inmormantare te costa o avere, nu pentru ca trebuie sa platesti preotul, ci pentru a respecta obiceiurile si a face pomenile cuvenite. Aici, eu slujesc pentru sufletul mortului la trei, sapte, noua, patruzeci de zile, dar nu mai vine nimeni din partea familiei. Crestinii ortodocsi din Odorhei nu sunt obisnuiti nici macar sa organizeze hramul bisericii. Eu si preoteasa, ajutati de cate o familie, doua, facem toate pregatirile de hram, care este "Schimbarea la fata". Nu-i fortez la nimic. Nu am nici o taxa pe nimic. Daca vrea sa dea cineva pentru biserica, bine, daca nu, nu. Asa mi-i apropii si ii invat cele trebuincioase sufletului si poate ca unii dintre ei se vor salva printr-o viata crestina cum se cuvine.
"Ma doare sufletul cand vad ca maghiarii
sunt traditionalisti, iar noi ne pierdem valorile"
- Ce faceti sfintia voastra pentru a le deschide inimile si a le descatusa bucuria?
- Cred ca foarte important este exemplul personal. Daca ei vad cum traieste preotul, incet, incet revin la matca. Incerc sa le transmit ce simt si sa le spun ce mare bucurie este sa-l ai pe Hristos cu tine in fiecare moment, dar mai ales atunci cand e mare sarbatoare.
Cei patru voievozi de pe frontispiciul bisericii
Hristos iti ia tristetea cu mana, daca ii constientizezi prezenta. Trebuie sa nu-l uitam pe Dumnezeu nici in afara momentelor de sarbatoare. De exemplu, eu incep fiecare an calendaristic slujind Sfanta Liturghie. In fiecare An Nou, la 12 noaptea, cand se ciocnesc paharele in Romania, eu dau binecuvantare pentru Liturghie. Daca nu incepi cu Dumnezeu, atunci cu cine? Si de la an la an, mi se bucura inima, pentru ca in primul an am fost numai noi, doi preoti, sotiile si copiii nostri, in al doilea ni s-au adaugat cativa enoriasi, apoi au venit din ce in ce mai multi oameni care au preferat sa participe la Sfanta Liturghie in loc sa manance si sa bea. Anul trecut, am avut in biserica vreo 50 de persoane. Pentru mine, e ca si cum ar fi catedrala patriarhala plina, ca si cum ar fi aici puhoiul de pelerini de la Sfanta Parascheva din Iasi. Aici e greu pentru ortodoxie, iar sa vii la biserica intr-o noapte in care mai toata lumea petrece nu e putin lucru.
- Romanii de aici si-au pastrat traditia, obiceiurile? Se mai colinda romaneste si ortodox la Odorheiul Secuiesc?
- Multe obiceiuri s-au pierdut, dar se mai colinda, chiar daca timid. Acum vreo sase ani, am alcatuit un grup de fete, astazi studente, alaturi de care umblu, in reverenda, si colindam pe la casele romanilor, ca sa mentinem traditia. Ma doare sufletul cand vad ca maghiarii sunt traditionalisti convinsi, iar noi ne amestecam traditiile, le pierdem, uitam valorile noastre... Prin colind, prin lacrima pe care o cant la Pasti, cand inconjur biserica cu lumanarea in mana, prin acestea a dainuit poporul roman... Biserica a tinut steagul romanesc, iar poporul roman s-a adapat la izvoarele duhovnicesti pentru a strabate istoria.
- Cati enoriasi aveti?
- In Odorhei, din cei vreo 35.000 de cetateni, o mie sunt etnici romani si ortodocsi. Dar cred ca traitori ai credintei sunt vreo 350. Ii cunosc pe toti, ca le intru in casa, ma implic in viata lor, le stiu copiii si problemele, ma lupt pentru drepturile lor. Desi nu e in "fisa postului" meu, sa zic asa, ma preocupa toate chestiunile legate de viata romanilor din zona. Pentru ca nu ne ajuta nimeni, si Bucurestiul pare indiferent fata de noi, merg eu pe la ministere, pe la autoritatile romane si maghiare si incerc sa obtin respectarea drepturilor noastre culturale, identitare...
- Va indeamna la asta rolul pe care si l-a asumat Biserica Ortodoxa, mai ales in Ardeal, de pastratoare a identitatii nationale?
- Am convingerea ca in neamul si in credinta in care te-ai nascut vei fi judecat de Dumnezeu. Daca te vei lepada de ele, vei da socoteala. Asa cred si asta le spun si credinciosilor. Iar prin toate actiunile mele, pastorale, de slujire, sociale, de educatie, incerc sa transmit aceasta convingere a mea, cu toata hotararea. Avem datoria de a ne pastra credinta bunilor si strabunilor nostri, de a ramane ceea ce suntem, romani, de a nu ne taia sau de a nu lasa sa ne fie taiate radacinile. E un mare efort pentru a tine sus stindardul Bisericii, care aici, in Harghita si in Covasna, se confunda cu cel al neamului, caci daca spui ortodox, spui roman, si daca zici catolic, zici maghiar.
"In mintea si sufletul maghiarilor exista
credinta ca preotul ortodox are putere de rugaciune"
- Stiu ca au venit in Odorhei mai multi demnitari romani, nu v-au ajutat?
- Au fost pe aici si presedintele Traian Basescu, si parlamentari, si lideri de partide, care ar putea schimba viata noastra, dar cum au venit, asa au plecat. Am ramas doar cu promisiunile. Eu nu sunt un revolutionar si departe de mine gandul de a face tulburare, eu propovaduiesc pacea, dar asa cum sunt respectate drepturile minoritarilor maghiari in Romania larga, asa vreau sa fie respectate si cele ale romanilor minoritari de la Odorhei. N-am nimic cu maghiarii, ba, dintre ei multi imi sunt prieteni, iar in biserica asta si in fata mea isi pleaca genunchiul si romanul ortodox, si maghiarul reformat sau catolic.
- Vin la biserica ortodoxa reformatii si catolicii?
- Da, vin sa ne rugam pentru linistea lor sufleteasca, pentru prosperitate, pentru tulburari in vis, pentru orice, fiindca e stiut ca noi avem leac prin rugaciune. In mintea si sufletul maghiarilor exista credinta ca preotul ortodox are putere de rugaciune. Eu nu contest puterea de rugaciune a preotilor catolici, dar oamenii cred ca slujitorii ortodocsi izbandesc acolo unde nu pot cei catolicii. Eu am slujit si inmormantari la catolici. Au venit la mine familiile si mi-au cerut sa inmormantez maghiari catolici suta la suta. Si i-am inmormantat. Dar le-am zis: fratilor, eu vi-l inmormantez, dar ii fac slujba ortodoxa. Si au fost de acord. Si am slujit intr-un sat, la inmormintare erau numai catolici maghiari, iar unii nici nu intelegeau limba romana. Dar le-a placut, au fost foarte impresionati de slujba ortodoxa; nu mai vazusera asa ceva.
Parintele Puiu si visul sau aproape implinit
- Cea mai mare bucurie as fi avut-o daca puteam sluji de Craciun in acest sfant lacas, dar nu a fost posibil. Nadajduiesc sa slujesc in biserica aceasta macar la Bunavestire. As fi fericit sa se intample asa.
- De cati bani mai aveti nevoie?
- Nu de foarte multi, de vreo cateva sute de milioane de lei vechi, dar nu are cine sa ne ajute. Financiar suntem depasiti. Ce-am facut pana acum este din banutul vaduvei, cum se spune; din "barba saracului cad faramituri".
- Vad ca pe frontispiciul bisericii ati pictat patru voievozi. Care e semnificatia?
- Am vrut sa dau un simbol de unitate, in jurul bisericii. L-am pictat pe Mihai Viteazul, pentru ca un capitan al oastei sale a fost ctitorul sfantului lacas. Apoi, pe Stefan cel Mare si Sfant - caci am vrut sa fie reprezentata si provincia mea de obarsie, si cum se putea mai bine decat printr-un domn sfant? Pe urma: Mircea Cel Batran, unul dintre cei mai credinciosi domni, pilda pentru noi toti. Probabil ca va fi canonizat in timp. Si, in final, dar nu cel din urma: Sfantul Constantin Brancoveanu - un exemplu despre cum trebuie sa ne pastram credinta chiar cu pretul vietii.
- Radicalii maghiari nu sunt stanjeniti de aceste figuri proeminente ale istoriei noastre, pe o biserica romaneasca?
- S-au suparat unii, desi nu cred ca ei contesta sfintenia vreunuia dintre acesti domni. Le este teama de incarcatura nationalista a acestor portrete de mari voievozi crestini. Dar eu le-am spus ca nu de impactul patriotic trebuie sa fie preocupati, ci de puterea divina, sfintitoare, care s-a manifestat in voievozii iubitori de Dumnezeu.
(Fotografiile autorului)
