• Spiritualitate

Scrisoare catre Dumnezeu

a te joci, de care trebuie sa-ti fie putin teama, care te putea pedepsi, de care trebuie sa asculti si sa-i implinesti vrerea. Nu stiam prea bine cum - "vezi ca te bate Dumnezeu" - auzeam. Asa am crezut si am crescut. Si anii au trecut asa cum e randuit. Mi-ai daruit o viata lunga, ca sa te pot vedea in tot ce ai faurit. Si, Doamne, ce minunata e creatia ta: natura, vietuitoarele, mintea omeneasca, toate imi vorbesc de tine; iar mai tarziu, atunci cand m-ai lovit, te-am inteles si n-am indraznit sa ma razvratesc si sa te intreb "De ce?". Nu m-ai pedepsit niciodata prea aspru sau pe nedrept si m-ai lasat sa gust din toate bucuriile vietii. Pentru asta si pentru tot, iti sunt recunoscatoare, oh, cat de recunoscatoare, ca m-ai ferit de ispite aflate la tot pasul, de semenii mei cei nemilosi, ca mi-ai aratat mai mult partea frumoasa a lumii si a vietii, ca m-ai crutat de suferintele dorintelor si ambitiilor desarte si greu de indeplinit, ca m-ai facut sa ma simt multumita si fericita cu ce mi-ai daruit, cate un pic, si cu masura din toate. Acum, cand in fata nu mi se mai deschide decat un singur drum - cel al eternitatii - ma intreb: prin ce am meritat soarta pe care mi-ai harazit-o? Iti sunt profund recunoscatoare ca mi-am pastrat mintea limpede si credinta in tine, ca pot sa ingenunchez ca sa-ti multumesc pentru ca nu m-ai parasit la greu si mi-ai fost mereu aproape si ca mana mea poate sa te salute cu semnul crucii. Si da, mai este ceva, o ultima rugaminte: as dori, in numele copilului nestiutor care am fost, ca atunci cand drumul meu se va sfarsi si voi pasi in lumina, sa te vad asa cum arati cu adevarat si cum vei fi de-a pururi, acum, si-n veci vecilor. Amin.
VICTORIA IAGODICI - bl. 10, sc. B, ap. 24, Micro 5, Buzau, cod 120093

"Iti multumesc ca m-ai ajutat sa ating cerul"

De cate ori lumina imi bate in fereastra si inteleg ca imi mai daruiesti o zi de viata, gandul meu porneste, Doamne, spre tine, incarcat de bucurie si multumiri. Iti multumesc pentru tot. Pentru dimineata in care mi-ai deschis poarta catre viata si pentru iubirea celor care mi-au fost in preajma, caci din iubirea lor mi-am incarcat universul meu de copil cu lumina. Iti multumesc pentru toate diminetile mele, caci gasesc in toate puterea de a merge mai departe, oricat de lungi ar fi noptile de dinaintea lor.
Iti multumesc pentru ca dincolo de rasul sau de plansul meu am gasit puterea de a-mi masura timpul in vise implinite.
Iti multumesc pentru sprijinul pe care l-am primit in clipe de cumpana ori la examenele vietii. Pentru rabdarea cu care m-ai invatat sa ma ridic deasupra greselilor mele, a indoielilor mele sau a lucrurilor neinsemnate...
Iti multumesc, caci dupa o vreme in care credeam ca n-am sa mai ies la liman, mi-ai amintit ca nici o asteptare nu este zadarnica si nici o suferinta fara rost. M-ai ajutat sa dau la o parte norii ca sa ating cerul... Sa ma bucur de normalitate, de fericiri marunte, de vacante visate, de copaci infloriti... Si sa ma bucur ca sunt, ca vad, ca merg, ca aud, ca simt...
Iti multumesc pentru floarea din ghiveciul meu mic de pe pervaz, ce-mi coloreaza diminetile. Si pentru pasarile ce poposesc la geamul meu, in ragazul dintre doua zboruri. Si pentru bucuria copilareasca cu care imi umplu buzunarele de scoici atunci cand ajung pe malul marii...
Iti multumesc ca la capatul atator cautari mi-am gasit drumul si rostul. Si, mai presus de toate, iti multumesc pentru lumina care imi umple casa si clipa si sufletul si care poarta un nume... Diana. Prin ea m-ai reinvatat sa iubesc si sa iert, sa am timp, rabdare, curaj, sa pot, sa stiu, sa construiesc... Mi-a trebuit timp ca sa patrund intelesul vorbelor: "Raspunsurile pe care ni le da Dumnezeu sunt mult mai intelepte decat rugamintile noastre". Mi-a trebuit timp ca sa inteleg ca lui Dumnezeu trebuie sa-i multumim si pentru ceea ce nu ne-a dat. Fiindca, in Intelepciunea Lui, ne-a ferit de multe lucruri rele...
Si pentru ca va simt mai aproape de cer, va rog pe voi, cei ce tipariti aceasta scrisoare, sa i-o trimiteti lui Dumnezeu. Stiu ca pe cararile voastre, scrisorile nu se ratacesc.
MARILENA BARSAN - Constanta, e-mail: marilena_barsan@yahoo.com



"Ai mila si indurare de tara noastra"

Sunt sfintele sarbatori ale Craciunului si Anului Nou, iar eu simt nevoia, o Doamne mare si bun, sa-Ti scriu o scrisoare in care sa-mi deschid inima in fata Ta. Sa-Ti spun toate grijile care ma framanta si sa te rog fierbinte sa ma ajuti si de data aceasta, si sa nu ma lasi, desi Tu stii mai bine ca mine de ce mi-e teama si spre ce nazuiesc.
Tu stii, Doamne, ca sunt o umila slujitoare a Ta pe pamant, nici pe departe atat de credincioasa pe cat as vrea eu, pe cat ai vrea Tu, dar credinta a fost si a ramas arma mea de-a lungul vietii si ea m-a aparat in toate momentele grele.
Doamne, Atotputernice, Tu stii ca vreau cu umilinta sa te rog sa ai mila si indurare de tara noastra, Romania, si sa nu o lasi sa se destrame din cauza uneltirilor pe fata sau pe ascuns ale unor oameni rai, fara suflet. Doamne, ocroteste-i pe romani!
De asemenea, te rog cu lacrimi si umilinta sa ocrotesti toate nevinovatele Tale fapturi necuvantatoare, aflate fara aparare in fata cruzimii oamenilor, bolilor si a foamei.
Te mai rog fierbinte, Doamne, sa ierti pacatele baiatului meu Mihaita, pe care l-ai chemat la Tine acum 15 ani. Ai mila de el, Doamne si cheama-l la picioarele Tale, nu-l lasa sa se chinuie in intunericul Iadului.
Iar noua, celor ramasi aici, pe pamant, ai mila, Doamne, si alina-ne durerea ce ne sfasie inima si ne inconvoaie trupul, da-ne liniste sufleteasca si sanatate, ca sa putem sa ne ducem mai departe viata in credinta, intru slava Ta.
Ocroteste, Doamne, si iarta toate fapturile Tale cuvantatoare, care se afla fara aparare in fata rautatilor si greutatilor vietii si care Ti-au gresit in mai mare sau mai mica masura.
Printre ele ma numar si eu, si de aceea vreau sa-Ti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine si familia mea, in momentele cele mai grele ale vietii, si mai ales vreau sa-Ti multumesc pentru cel mai minunat dar pe care mi l-ai facut mie, umila Ta supusa: VIATA!
LICA VIORICA LUMINITA - str. Colinei nr. 41, Ploiesti, jud. Prahova, cod 100351

"Nu ma lasi niciodata sa port o povara
mai grea decat as putea duce"

Doamne,
Mereu mi-ai zis ca pot sa-ti vorbesc oricand si oriunde si glasul meu va fi ascultat. Desi nu merit, intotdeauna imi asculti cuvintele, rugaciunile si pe toate cele de folos mie mi le indeplinesti.
Am ales si azi sa-ti trimit gandurile mele, pentru a-ti multumi ca esti cu mine in fiecare ceas si in orice clipa. Cuvintele sunt totusi prea sarace pentru a exprima pacea si lumina care mi-au cuprins sufletul, de cand ti-am deschis poarta inimii mele si Te-am lasat sa intri. Te-am vazut stand acolo, in pragul fiintei mele, asteptand smerit si veghind.
Stiai ca voi trece prin multe. Le-ai ingaduit pe toate, pentru ca eu sa inteleg. Si, in cea mai crunta deznadejde, am realizat ca Tu esti Calea, Adevarul si Viata. Din acel moment, ai devenit oaspetele meu drag, Domnul si Stapanul meu. Mi-ai dat putere sa merg mai departe, m-ai invatat si continui sa ma inveti cum sa tin drumul drept. Mai presus de toate, insa, mi-ai daruit Iubirea, ca adevar al vietii mele, ca religie si ca o cale de a accede la Tine.
Am realizat ca noi, toti, ne zbatem in ura, in ignoranta, in intuneric, pana Te cunoastem si ne apropiem de Tine. Iti multumesc ca esti Calauza vietii mele si ca nu ma lasi Doamne, niciodata, sa port o povara mai grea decat as putea duce. Stiu acum ca esti mereu cu mine si ca niciodata nu voi mai simti singuratatea sau tristetea.
Iti multumesc si pentru ca mi-ai ingaduit sa intalnesc si alti oameni care Te-au descoperit si Te-au primit, pe Tine si pe Maica Sfanta, in ieslea sufletului lor.
Tie ne inchinam in numele Sfintei Treimi, tie iti aducem in fiecare zi, dupa putere, darurile sfinte: aur, smirna si tamaie, asa cum se cuvine Imparatului sufletelor noastre, Imparatului tuturor.
Iar daca mai gresim, iarta-ne si nu Te departa de la noi, pacatosii, prietenii Tai!
Din suflet,
IRINA MICU - B-dul Alexandru cel Bun nr. 3F, bl. E2, sc. D, et. 5, Iasi, cod 700633