Cred ca nici o legenda n-a inspirat atatia mari creatori din toate domeniile artistice, precum cea a lui Don Juan. Venita din Spania inceputului de secol 17, trecand prin Italia si Franta, raspandita in toata Europa in secolele 18 si 19 de capodoperele ce-l au ca erou pe seducatorul impenitent, povestea aventuroasa s-a transformat in mit cu multe interpretari ce transcend conflictul initial comic-moralizator. Incepand de la piesa din 1630 a calugarului Tirso de Molina, la cea a lui Moliere din 1665, a lui Goldoni din 1736 si capodopera muzicala Don Giovanni a lui Mozart din 1787, Don Juan Tenorio a devenit subiect de poeme pentru Byron, Puskin, Baudelaire, de alte multe piese de teatru semnate de Alexandre Dumas, Nicolaus Lenau, Edmond Rostand, Max Frisch, de filme realizate de Ingmar Bergman si Jim Jarmush, ca sa nu mai vorbesc de miile de pagini de interpretare a mitului din toate unghiurile, de la cel filosofic la cel psihanalitic. Si asta e doar o mica parte din "cariera artistica" de patru secole a mereu fascinantului subiect. Americanul D.C. Abrams a mizat pe aceasta inepuizabila fascinatie. Scriitor facut si nu nascut, cu experienta in viata si piata editoriala (a lucrat 10 ani in mari edituri americane, in sectorul rentabil de carti nonfictive, cu subiecte de interes larg - spiritualitate, politica, sexualitate etc.), el si-a propus, cunoscand gusturile si asteptarile publicului de azi, sa scrie un roman cu succes comercial de proportii, un best-seller international, si a reusit: lansat concomitent in 2007 in 27 de tari, s-a vandut si se vinde foarte bine caci, fara sa fie o mare realizare literara, e o lectura palpitanta, usoara si distractiva ca un film de capa si spada. Tocmai potrivita acestor seri geroase, cand nu gasiti cu telecomanda nimic pe plac. Ca un editor scrupulos, D.C. Abrams a muncit cinci ani la proiectul lui. A facut cercetari bibliografice, a cerut sfatul unor specialisti in istoria Spaniei din secolul 16, mergand pana la amanunte din viata cotidiana a nobililor si oamenilor de rand - gastronomie de epoca, tehnica luptei cu spada, "limbajul" evantaielor, practici ale Inchizitiei, comert pe mare... Toata aceasta eruditie pusa in slujba acuratetei istorice a fost completata - o marturiseste chiar el in multumirile finale - cu lectii de tehnica a naratiunii si cu calatorii la locul subiectului, Sevilla (cartea se deschide cu o gravura din 1593 a panoramei orasului), cu studierea in muzee a unor tablouri si obiecte de epoca.
Romanul porneste de la ipoteza ca Don Juan Tenorio a avut o existenta reala, ca era un hidalgo din Sevilla celei de-a doua jumatati a secolului 16, renumit pentru cuceririle lui amoroase, practicate ca un sport de performanta. Ca a fost ucis la 36 de ani. Abrams il pune sa isi povesteasca, prin conventia jurnalului apocrif, ramas in pastrarea fidelului slujitor Cristobl, intreaga existenta aventuroasa de la nastere si pana in ultima zi. Prunc abandonat la poarta unei manastiri, crescut pe ascuns de calugarite pana la 15 ani, cand prima iubire pentru o novice ia o turnura tragica, Juan se alatura apoi unei bande de briganzi, inainte de a fi luat sub aripa ocrotitoare a unui marchiz bogat, duplicitar si cinic. Acesta ii da o educatie nobiliara, ii cumpara rangul de hidalgo si se foloseste de el ca iscoada si subiect de santaj. Caci, nesatios de farmece feminine si gata oricand sa consoleze vaduve si sotii neglijate, Don Juan devine un galanteador, pe a carui lista sporesc mereu cuceririle, de la curtezane si doamne onorabile, la chiar fiica regelui Filip al II-lea. De dragul aventurii, nu ezita sa intre in situatii primejdioase, pe care le depaseste prin abilitati si sanse neverosimile, "ca-n filme". Avem in roman de toate: evadari din turnuri de inchisoare, urmariri, cavalcade, escalade, dueluri pe acoperisurile Sevillei, sarutari in clopotnite de catedrale si cate si mai cate. Abrams amesteca farmaceutic clisee diverse (surprize de telenovela, scene de roman cavaleresc, machiaverlacuri, aventuri captivante in chilii, alcovuri, sala tronului, celula de tortura a Inchizitiei, pe strazile in carnaval si in taverne cu proscrisi) cu o teza morala explicita. Facandu-l pe Don Juan sa descopere diferenta dintre pofta carnala si dragostea adevarata pentru dona Ana, fata Comandorului, romancierul pune drept corolar ideea ca un barbat sau o femeie isi pot gasi satisfactia pe viata intr-o singura legatura asumata.