Batalia pentru justitie

Rodica Culcer
- Tocmai cand cetateanul roman spera ca anul 2008 sa aduca mai multa concordie in viata politica interna, razboiul dintre presedinte si primul ministru a fost reluat. De ce starneste atata inversunare numirea noului ministru al justitiei?

- In primul rand, nu stiu de unde ar fi putut veni sperantele de concordie, de vreme ce nici unul din conflictele anului 2007 nu a fost practic stins, iar pozitiile celor doua tabere s-au radicalizat. Pentru a intelege corect insa inversunarea cu care atat presedintele, cat si premierul, abordeaza numirea Noricai Nicolai la conducerea ministerului justitiei, va trebui sa renuntam sa privim razboiul care macina viata publica din Romania drept unul strict personal, intre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu - cum ne indeamna majoritatea mass-media - ci sa-l tratam ca pe un conflict generat de interese fundamental diferite. Va trebui apoi sa recunoastem importanta primordiala a justitiei in viata politica din tara noastra si sa intelegem revolutia covarsitoare pe care Monica Macovei, sprijinita de Traian Basescu, a infaptuit-o prin intermediul DNA: este pentru prima oara cand politicieni de marca aflati la putere sunt urmariti penal pentru fapte de coruptie sau pentru abuz in serviciu. De aceea a trebuit sa fie izgonita din guvern doamna Macovei, pe care guvernul britanic a si numit-o, pe banii sai, consilier al guvernului Macedoniei in problema luptei anti-coruptie. Astfel se verifica perfect si zicala potrivit careia nimeni nu este profet in tara lui. Ne amintim, de asemenea, ca Monica Macovei refuza cu incapatanare sa dea aviz de legalitate hotararilor de guvern dubioase care aprobau, de pilda, transferuri de terenuri in beneficiul unor companii private, asa cum s-a intamplat, printre altele, cu terenul Postei Romane din Calea Victoriei. Averile cele mari in Romania nu s-au facut prin talent si munca asidua, ci prin coruptie si speculatii patronate de guvern si parlament.
Ceea ce nu a vrut sa avizeze Monica Macovei a avizat fara sa clipeasca succesorul ei, Tudor Chiuariu, si guvernul a putut in sfarsit sa-si vada de afaceri. Mai ramasese insa o reduta necucerita, si anume DNA, care a intocmit dosare penale pentru semnatarii hotararilor de guvern ilegale si pentru demnitarii care au comis acte de coruptie. Nu intamplator, prima tinta a actiunii demolatoare lansate de Tudor Chiuariu a fost seful sectiei a II-a a DNA, procurorul Doru Tulus, cel care coordona instrumentarea unor importante dosare care vizau politicieni de vaza. Cand tentativa de mazilire a domnului Tulus a esuat, s-a incercat desfiintarea DNA prin contopirea cu DIICOT in baza unei ordonante de urgenta. Descoperit la timp de presa, planul nu a mai putut fi pus in aplicare pentru ca a intervenit Comisia europeana. Aceasta nu inseamna insa ca el a fost abandonat.
Adevarul dureros este ca guvernul Tariceanu, exponent al unei clase politice avide de imbogatire prin aservirea politicului si a administratiei de stat fata de interesele sale personale, nu-si poate permite statul de drept, iar fara stat de drept nu exista, practic, nici democratie, nici prosperitate pentru intreaga societate. Guvernul Tariceanu nu-si poate permite statul de drept pentru ca acesta l-ar nimici, pe el si pe aliatii sai politici din PSD, PC si UDMR. Lista de actuali si fosti ministri pentru care seful statului a avizat, miercuri 16 ianuarie, inceperea urmaririi penale este edificatoare in acest sens, cuprinzand atat liberali, cat si social-democrati si conservatori. Nu prea ramane mare lucru daca scoti din guvern ministrii urmariti penal pentru coruptie si chiar nu mai ramane nimic daca-l elimini si pe Ludovic Orban, care ar fi trebuit sa plece singur, dar nu a facut-o, si daca ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian, va fi si el cercetat penal in dosarul Posta Romana, cum se zvoneste. Iata de ce fac cu totii front comun impotriva tuturor celor care sustin statul de drept; iata de ce principalii adversari politici ai celor 322 sunt Monica Macovei si Traian Basescu; iata de ce aceste doua personalitati politice trebuie sa fie discreditate si insultate pe toate canalele media care se afla la dispozitia puterii.
Lupta pentru controlul asupra justitiei prin controlul asupra procurorilor este de fapt o lupta pentru supravietuire pentru actuala putere PNL-PSD-PC-UDMR - caci toti se afla la putere prin subordonatul lor, Calin Popescu Tariceanu. Asa se explica inversunarea cu care au facut cu totii zid in jurul Noricai Nicolai. Senatorul PNL este, intr-adevar, cea mai potrivita persoana pentru a conduce ofensiva anti-DNA si pentru a apara interesele politicienilor si oamenilor de afaceri controversati. Apropiata a lui Ovidiu Tender, prin afacerile sotului sau, si de Dinu Patriciu, ar fi ministrul ideal care i-ar putea ajuta pe cei doi si pe altii ca ei sa scape de rigorile legii. De altfel, Norica Nicolai a dovedit prin modul in care a votat in Parlament ca nu este preocupata de combaterea coruptiei si de reformarea justitiei, iar prin nonsalanta cu care si-a lasat nepoata sa se joace cu cartela de vot in timpul unei sedinte plenare a demonstrat cat de putin valoreaza pentru ea aceasta institutie fundamentala a democratiei. Prin tot comportamentul ei ne-a convins ca este perfect adecvata cerintelor secrete ale fisei postului de ministru al justitiei in guvernul Tariceanu 2 si ca intelege ca principala ei sarcina de serviciu este restabilirea controlului politic asupra justitiei si blocarea luptei impotriva coruptiei. Iata resortul, tainic si nu prea, al inversunarii cu care se poarta lupta pentru ministerul justitiei. Nu stim daca presedintele Basescu este animat de elanuri democratice sau justitiare in demersurile sale sau daca se foloseste de aceasta lupta pentru a-si demola adversarii politici, dar nu avem nici un temei sa-i facem un proces de intentie. Pana la urma nici nu ne intereseaza un eventual mobil ascuns al presedintelui, ci doar rezultatele actiunilor sale. Deocamdata, Traian Basescu este singura sursa de sprijin politic al luptei pentru instaurarea statului de drept, ceea ce este important, dar, din pacate, nu si decisiv.