Dupa 17 ani de la nefericita "castigare a pariului cu agricultura", Romania este inca umilita de spectrul subdezvoltarii agricole. Desi ar trebui sa fie un domeniu strategic national, coordonat de viziuni si programe pe termen lung, capitolul agricol a ajuns unul dintre motivele principale de galceava cu Uniunea Europeana. De la un an la altul, tot ce a fost bun, situat la un nivel stiintific european, a fost distrus sistematic. Mai nociv decat in industrie, virusul care s-a infiltrat in agricultura a reusit sa anihileze exact ceea ce era mai bine structurat si ar fi putut deveni concurenta pentru "establishment"-ul corporatist transnational. Desi, in esenta, caderea productiei agricole este rezultatul otravit al incompetentei politicienilor de la Bucuresti, o nuanta nu poate fi neglijata: de fapt, agricultura romaneasca a fost falimentata deliberat, ca si industria, pentru a putea fi trecuta pe nimic in proprietatea strainilor si a unor afaceristi autohtoni de partid si de stat. S-au privatizat marile exploatatii gen Insula Mare a Brailei, a luat amploare tagma speculantilor de terenuri, s-a intarit cohorta importatorilor care au lovit in moalele capului orice incercare timida de redresare a productiei nationale. S-a organizat, prin decizie politica, vanzarea de tara in modul cel mai dureros cu putinta, netezindu-se astfel terenul pentru ofensiva companiilor multinationale. Acestea sunt acum aici. Dicteaza, impun, controleaza, fac regulile. Semintele autohtone dispar, terenuri agricole fertile devin cartiere de vile, micii gospodari se sting si, odata cu ei, identitatea romaneasca, iar mancarea sanatoasa devine o amintire. Ca intr-un film de groaza, organismele modificate genetic (OMG) iau in stapanire tot ce e verde in campiile patriei. De notat ca, in toti acesti ani, Ministerul Agriculturii n-a stat, cum ar spune un mare scriitor, nici o clipa de veghe in... lanul de secara, desi are o multime de specialisti de prima mana. Acaparata de politicieni, aceasta institutie a statului n-a vegheat de fapt nimic, nici macar n-a jucat rolul muscoiului asezat pe jugul boilor la arat. O analiza a situatiei dramatice din acest domeniu face d-l Ion Antohe, cercetator principal, sef de laborator la Institulul National de Cercetare si Dezvoltare Agricola din Fundulea.
"Din peste 6000 ha in anii '90, institutul din Fundulea
va mai putea conta in scurt timp pe numai 1600 ha"
- Putini romani stiu ca la Fundulea, un institut de stat obtine seminte de cereale pentru uzul intregii tari. Cum a supravietuit aceasta insula autohtona, in oceanul globalizarii care "trage din toate pozitiile" asupra noastra?
- Au fost si oameni inspirati si patrioti in guvernarile postdecembriste. Ei au dat institutului anvergura de "institut national", subordonat Academiei de Stiinte Agricole. Din pacate, doar pe hartie, caci in realitate, Fundulea a pierdut mii de hectare. Din peste 6000 ha in anii '90, institutul va mai putea conta in scurt timp pe numai 1600 ha (!), in conditiile in care pamantul e al statului si n-a fost revendicat de fostii mosieri. In schimb, in statiunile noastre din tara, suprafete mari au fost revendicate. Astfel, din cele peste 84.000 ha detinute de institut si filialele sale zonale, am ramas in prezent cu mai putin de 31.000 ha, si vom mai pierde cel putin o treime si din aceasta suprafata. In loc sa ofere bani sau actiuni urmasilor fostilor proprietari, statul a dat inapoi pamantul, punand in pericol un domeniu strategic: productia de seminte si cercetarea agricola. O alta cale de distrugere a patrimoniului agricol destinat cercetarii este confiscarea pamantului de catre prefecturi (adica de catre stat), sub pretextul retrocedarii lui catre proprietarii pe ale caror terenuri exista cladiri publice sau lucrari de irigatii sau care nu-si mai regasesc suprafetele initiale, ca si cand ar fi intrat in pamant. In realitate, asa cum s-a intamplat la Teleorman, suprafetele luate din fondul funciar al statiunilor ajung pe mana unor deputati care le-au pus, pe milioane de euro, la dispozitia dezvoltatorilor privati de cartiere de vile si blocuri de lux.
- Cu alte cuvinte, Ministerul Agriculturii, care ar trebui sa se bata pentru pamantul destinat cercetarii, asista neutru la instrainarea acestuia...
- Este de necrezut! Se pierde o baza materiala uriasa, si nu inteleg de ce ministerul nu lupta mai sustinut pentru a-si apara averea. Nici un minister al agriculturii din lume nu se leapada de cel mai direct instrument propriu din domeniul de care raspunde. La noi, dimpotriva, statul, prin ministerul de resort, si-a retras interesul pentru dezvoltarea sectorului de care raspunde, lasandu-l la indemana hidrei de acaparare funciara fara frontiere. A inceput, pe fundalul unei astfel de slabiciuni cronice, batalia multinationalelor pentru cucerirea spatiului romanesc. Companiile straine n-au uitat ca Romania a fost candva granarul Europei si s-au temut ca ar putea deveni din nou ceea ce a fost, ba poate chiar mai mult decat a fost. Ca urmare, au pus in joc tot arsenalul imaginabil. Confruntate initial cu o oarecare rezistenta, companiile s-au vazut nevoite sa inoveze, sa-si indulceasca glasul, acceptand ca taranii sa produca seminte locale, numai sa produca pentru ele. Mai mult, le-au dat semintele de inceput si ingrasamintele "in asteptare", adica sa plateasca dupa recoltare - inlesnire pe care un institut de stat ca Fundulea nu si-o poate permite. A fost instituita astfel o concurenta neloiala, fara ca vreun organism al statului sa intervina. Pe de alta parte, statul, la presiunea multinationalelor, a demarat privatizarea tuturor unitatilor industriale destinate agriculturii, ceea ce a condus la prabusirea lor in cvasitotalitate.
- Poate chimicalele straine sunt mai bune decat cele produse de fabricile comuniste...
- Nu e adevarat. Imediat dupa Revolutie, au venit pedologii germani si au constatat ca nivelul de poluare a solului cu azotati era de cateva zeci de ori mai scazut in Romania, decat in Uniunea Europeana. Inca din anii '80, speriat de consecintele posibile ale excesului de astfel de substante, Ceausescu a impus scaderea cantitatii de ingrasaminte chimice administrate in sol.
"Pamantul a fost acaparat
de straini la un pret ridicol"
- Caderea agriculturii s-a produs, totusi, in timp. Ati putea face schita acestei caderi de-a lungul ultimilor 18 ani?
- Cele dintai semne fatale au fost desfiintarea cooperativelor agricole, distrugerea sistemelor de irigatii si distrugerea sistemului de statiuni didactice, unde studentii faceau practica. Au urmat slabirea la maximum a statiunilor de cercetare, in paralel cu intarzierea constituirii unei piete a pamantului. Consecinta: spolierea bietului taran de amaratele sale de hectare, pe un pret de nimic. Incurajarea crearii latifundiilor a dus la acapararea pamantului de catre straini, la un pret ridicol de mic. Statul roman nu s-a gandit nici o clipa, prin ministrii sai politicieni, sa protejeze talpa tarii. La polul opus se situeaza Franta. Statul francez si-a protejat fondul funciar. Desi aparent piata pamantului e libera, in realitate exista atatea oprelisti directe si indirecte, incat un hectar de teren arabil ajunge sa coste 2,5 de milioane de euro! Si solul francez nu e nici pe departe atat de fertil precum cel al Romaniei! Cine e nebun sa cumpere la pretul asta? Doar cineva care stie sa scoata aur din nisip ar putea cumpara. Asa a ramas pamantul francez francezilor si asa a ajuns pamantul romanesc in proprietatea strainilor care au, in orice caz, alt interes decat cel al statului roman. Aici nu e multa filosofie de facut. Faptele-s fapte. Consecintele dramei pamantului romanesc sunt incalculabile pe termen lung.
- Daca Institutul Fundulea ramane cu numai 1600 de hectare din 6000, unde va mai produce semintele de care are nevoie tara?
- Nu le va mai produce. Nu exista interesul guvernantilor sa le produca. Doar n-o sa stingherim companiile straine prin concurenta noastra periculoasa, nu-i asa? Acestea stiu ca noi am creat, de-a lungul ultimilor 50 de ani, peste 600 de hibrizi si soiuri ameliorate de cereale, furaje si plante tehnice, asa ca se tem de noi. Daca statul ne-ar inchide maine portile definitiv, companiile straine ar fi fericite. Ce urmaresc ele este monopolul. Fermierul sa nu mai aiba nici urma de independenta, sa fie sclavul lor de pe plantatii, sa ramana cu doar trei-patru soiuri mari si late pe toate cele 8,5 milioane de hectare arabile ale Romaniei.
"Porumbul nostru e mai bun
la gust decat tot ce exista pe piata"
- Cum raspundeti tendintei de generalizare a culturilor de porumb si soia modificate genetic?
- Hibrizii si soiurile noastre de porumb sunt mai valoroase decat cele modificate genetic. Fiecare planta are o serie de gene aflate "in adormire", asa cum creierul uman are resurse uriase nefolosite in viata de zi cu zi. Inspirati din cercetarile germane, am reusit si noi, cu bani putini, in conditii as zice eroice, sa activam acea gena adormita care poate proteja porumbul de actiunea distrugatoare a unor ierbicide, asa cum face gena straina din porumbul OMG. Deci, fara sa ne jucam de-a Dumnezeu, fara sa punem in pericol sanatatea oamenilor si fara sa poluam mediul, noi am adus pe piata solutia miracol de a lasa lanurile sa fie stropite cu ierbicidele cele mai virulente, fara sa ne temem ca porumbul va fi afectat odata cu buruienile. Cine crede in noi? Strainii. Africa de Sud si alte tari din continentul negru au dorit neaparat hibrizi de porumb romanesti; cateva tari din Asia s-au obisnuit cu porumbul nostru, il doresc, il prefera. De ce? Pentru ca e mai bun la gust decat tot ce exista pe piata. Din pacate, statul roman nu face nimic pentru promovarea si comercializarea semintelor produse la Fundulea, iar noi singuri nu ne putem descurca, e o alta meserie la care nu ne pricepem. De la Ministerul Agriculturii ni s-a spus ca nu sunt bani pentru dezvoltarea acestui proiect, desi orice mica investitie ar fi fost recuperata insutit in scurt timp. Au intrat altii, mai iuti de picior, pe o piata uriasa, unde eram doriti cu prioritate.
- Care sunt, din punctul de vedere al agronomului cercetator, consecintele cultivarii porumbului si soiei de tip OMG?
- Aceasta goana dupa solutii formidabile - bio-tehnologiile, modificarile genetice - duce la ingustarea bazei genetice a porumbului. Si asa am ingustat aceasta baza prin cercetarile clasice, mergand pe ideea de a promova productia masiva - va amintiti de raportarile incredibile ale productiilor uriase din C.A.P.-uri. Dar OMG ingusteaza si mai mult, ajungand sa cultivam aceleasi doua-trei soiuri de porumb de la Atlantic la Urali - visul de aur al companiilor multinationale. In plus, gena introdusa in OMG asigura o protectie numai pe verticala. De unde stim ca nu dam de rusinea patita de savantul sovietic Lukianenko? Saracul om, dupa ce a umplut Europa cu soiul de grau "Aurora", care suferise anumite modificari genetice si, in consecinta, aparent nu mai facea rugina, a descoperit un lan de grau plin tocmai de rugina de care incercase sa-l protejeze. I-a plesnit inima acolo, pe loc, printre spicele bolnave.
"Semanati soiuri romanesti,
aveti incredere in stiinta de la Fundulea!"
- Prin ce sunt superiori hibrizii de porumb creati de Fundulea hibrizilor adusi de companiile multinationale?
- Prin rezistenta la seceta. Cine a semanat hibrizi straini a pierdut vara trecuta. Cine a semanat hibrizii nostri a castigat. Porumbul nostru a fost creat sa reziste la arsita, la o seceta uscata, continentala, pe cand porumbul lor n-a fost pregatit pentru asa ceva. E si acesta un argument pentru a-i indemna pe fermieri: semanati soiuri romanesti, aveti incredere in stiinta de la Fundulea!
- Este Romania pregatita legislativ sa se protejeze, precum Austria si Ungaria, de monopolul amenintator al companiilor ce promoveaza organismele modificate genetic?
- Legea romaneasca anti-monopol nu poate sa impiedice multinationalele sa-si intinda tentaculele peste tara. Acestea mizeaza pe slabiciunea financiara a mediului agricol romanesc si incearca sa patrunda cu forta. Este suparator ca procedeaza in acest fel. Pe de alta parte, daca acum, la Ministerul Agriculturii, avem mai multa audienta si este inteles mai bine pericolul OMG, ce folos ca peste cateva luni ministrul Ciolos, un specialist veritabil, va pleca, cedand locul cine stie carui politruc? S-o luam iarasi de la capat? Asa se intampla de 18 ani, si vedem unde am ajuns. Dupa mine, ar fi trebuit prevazut in Constitutie ca ministerele tehnice, cum este Ministerul Agriculturii, sa fie conduse de cei mai buni specialisti alesi de Academie, nu de oameni de partid. Cel putin la noi, la Agricultura, au ajuns ministri oameni pe care n-aveai de ce sa-i impusti, erau nevinovati, saracii... Prin ei, ministerul a pierdut foarte multe dintre legaturile sale cu teritoriul.
- In acest context sumbru ce va face Institutul din Fundulea? Va dati batuti, trageti obloanele cercetarii omanesti?
- Salvarea vine de la UE. Fundulea, ca laborator national, va dainui gratie subventiilor acordate de Guvernul de la Bruxelles. La randul lui, statul roman nu vrea sa iasa sifonat si va participa cu un buget mai mare. Sunt deja semne concrete in acest sens. Pe de alta parte s-au deschis nu numai granitele pentru turisti, s-au deschis si granitele cercetarii. Aceasta se va desfasura in echipa, cu parteneri din toate tarile agricole ale Europei Unite.
D-lui ION ANTOHE ii puteti scrie la e-mail: fundulea@ricic.ro