In cazul meu, nenorocirea a venit ca-ntr-o joaca. In anul 2003, am observat ca unii negi (semne din nastere, alunite cum li se mai spune), pe care ii aveam de multa vreme, au inceput sa-si schimbe culoarea, sa se umfle si sa sangereze. Am fost la dermatolog si am fost trimis imediat pentru analize amanuntite si operatie. Am amanat, pentru ca pe mine, de fapt, nu ma durea nimic. Cam dupa o luna, m-am prezentat, totusi, la medicul specialist care mi-a pus diagnosticul de melanom malign, o forma de cancer foarte agresiva, poate cea mai agresiva dintre cancerele de piele, pentru care nu prea exista metode clasice de tratament. Aici vreau sa fac o paranteza si sa spun ca este foarte important ca bolnavul sa-si cunoasca de la inceput diagnosticul. E bine sa i se spuna omului exact ce are. Nu i se poate ascunde nimanui ca momentul despartirii de aceasta lume i s-a apropiat. Sigur, aici intervine talentul doctorului care trebuie sa stie cum sa faca acest lucru, nu brutal, dar totusi ferm, in termeni clari, pe intelesul bolnavului. Tot datoria doctorului este aceea de a-i prezenta absolut toate variantele de tratament existente la momentul respectiv. Impreuna, medicul si pacientul trebuie sa aleaga cea mai potrivita metoda, mai ales cand este vorba despre boli grave, cum este cancerul. In ce ma priveste, m-am internat imediat la clinica "Casa Austria", o clinica noua, aici in Timisoara, si am fost operat in luna septembrie a anului 2003. Eram hotarat sa fac tot ce imi sta in putere pentru a ma vindeca. Voiam cu toata taria sa mai traiesc, mi se parea ca inca sunt prea tanar ca sa mor, nu voiam sa cedez cu nici un chip sau nu voiam sa ma resemnez. Familia a fost alaturi de mine. Sora mea, cadru medical, m-a ajutat cu un tratament cu interferon, tratament care a durat un an si jumatate. Cu toate acestea, negii au reaparut si am facut o a doua operatie, in aprilie, 2004. Am facut si radioterapie, dar medicii mi-au spus ca la melanom aceasta metoda de tratament nu prea da rezultate, de aceea mi s-a facut o doza de 4 ori mai mare. In acest timp ma simteam foarte rau, ajunsesem sa nici nu ma mai pot indoi de la mijloc. (Boala mea era localizata in zona lombara). Si-atunci am hotarat sa refuz chimioterapia, pe care doctorul mi-o recomanda, stiind cat este de nociva, si sa incep un tratament naturist. Asa am ajuns la dr. Jupaneantu, cu care am inceput imediat un regim de detoxifiere a organismului, cu seva de salcie si de mesteacan. Cred ca am baut trei copaci, adica am baut atata seva cata le-ar trebui lor sa traiasca. Dar la inceputul anului 2005, la Spitalul Judetean, in urma unei ecografii, mi s-a spus ca am metastaze pe ficat. Asta a cazut ca un fulger. Sigur ca in fata acestei intorsaturi a lucrurilor, am simtit ca eram oarecum deja condamnat, ca nu mai aveam ce face. Dar cateodata nici nu-ti vine sa crezi cand iti spune doctorul de ce boala suferi, vrei sa te convingi ca e adevarat si te duci la un alt doctor. Ei bine, la o saptamana dupa ecografie, am facut o tomografie. Surpriza: nicaieri nu se vedeau metastaze pe ficatul meu! Asadar, fusese o alarma falsa, ori un ecograf vechi, ori un medic neatent. Ceea ce aparea pe ficatul meu erau, de fapt, niste pete de grasime. M-am simtit ca un condamnat care mai avea o sansa. Iar ea a venit. O verisoara de-a mea citise in "Formula AS" despre clinica doctorului Laza de la Breaza. Am telefonat acolo, dar era ocupata pana peste cateva luni. Cu greu, cu greu, dr. Laza a gasit un loc pentru mine, in locul unui bolnav care a renuntat la internare. Am stat acolo doua saptamani, in primele 10 zile am baut numai sucuri proaspat stoarse din legume si fructe. Dupa prima internare, mi-am facut analizele si ele erau simtitor mai bune decat inainte de internare. Cam la o jumatate de an, am fost din nou internat la clinica de la Breaza, pentru a doua serie de tratamente. Ma simteam deja mult mai bine. As vrea sa spun aici ca este foarte important, in cazul bolilor grele, ca medicul sa se ocupe nu numai de trupul bolnavului, ci si de sufletul lui. Acest lucru se intampla in clinica dr. Laza si, indiferent de ce religie esti, simti ca te linistesti si ca prinzi puteri noi, numai si la gandul ca exista niste oameni care se roaga pentru vindecarea ta, inainte de a te trata. Asistentul care te ingrijeste se roaga pentru tine inaintea fiecarei proceduri de tratament. Asta nu este ceva care trece asa, fara urmari. Chiar si fara sa fii religios, simti un ajutor in fiecare rugaciune. In prezent ma simt bine, dar experienta bolii m-a schimbat foarte mult. Am invatat sa traiesc mult mai deschis, sa ma bucur mai mult de fiecare zi. Si ca sa imi mentin un tonus bun, o stare de spirit optimista, am invatat sa cultiv in gradina pe care o am legume, fructe si flori, adica tot ceea ce-mi trebuie pentru prepararea hranei, dar si pentru linistirea sufletului. Mi-am adus si un arbust de catina, am ierburi medicinale pe care le ingrijesc, n-am timp sa ma plictisesc sau sa ma gandesc la lucruri urate. Sunt in gradina de dimineata si pana noaptea, lucrez si ma bucur de tot ce vad. Tot ceea ce-mi trebuie pentru hrana am in gradina mea. As vrea sa le spun si celor bolnavi, care citesc acest articol, sa nu se teama de diagnosticele grave. Vindecarea sta in mintea fiecaruia si in dorinta de a trai. Dar mai trebuie sa crezi si in doctorul pe care l-ai ales si in tratamentul pe care ti-l da. Eu am crezut in dr. Doru Laza. Am crezut in ce mi-a spus si am facut ce mi-a spus, pentru ca am vrut sa traiesc.
Caz consemnat de
OTILIA TEPOSU