Exista o generatie de romancieri americani, afirmati pe la mijlocul secolului trecut si deveniti mari figuri ale literaturii universale, care si-au pastrat vitalitatea creatoare exceptionala pana la varste inaintate: laureatul Nobel Saul Bellow, Norman Mailer, Philip Roth, John Barth, John Updike, Tom Wolfe... Majoritatea romanelor lor au fost traduse la noi, in special dupa 1989. De acelasi calibru cu ei, Edgar Lawrence Doctorow - care are acum 77 de ani si a adaugat recent un nou roman, "Marsul", vastei sale opere romanesti - n-a prea atras - inexplicabil - editorii romani. Cel mai celebru roman al lui,"Ragtime", aparut in urma cu 33 de ani, poate fi abia acum descoperit de cititorii romani, gratie celei mai experimentate si pasionate traducatoare de literatura engleza si americana, doamna Antoaneta Ralian. (La fel ca marii scriitori de care va aminteam, si dansa continua sa lucreze enorm, ignorand neajunsurile varstei: traduce in medie 5-6 carti pe an, tot texte valoroase si dificil de echivalat, caci ii plac si o stimuleaza pariurile grele. Ca sa va dau doar un exemplu: la sfarsitul anului trecut, d-na Ralian a dat, in colectia ieftina "Cotidianul", o noua versiune din "Alice in Tara Minunilor" si "Alice in Tara din Oglinda", cu geniale echivalari ale numeroaselor jocuri de cuvinte.)
Dar sa ne intoarcem la Doctorow si splendoarea lui de roman pe care vi-l recomand azi. Ragtime-ul e un tip de muzica sincopata, alerta, cu o orchestratie bogata, la moda in perioada interbelica. Firele melodice variate se impletesc in registre care merg de la bucuria exploziva la poezia melancolica si sfasieri dureroase. E. L. Doctorow isi compune cronica new yorkeza a inceputului de secol XX pe o asemenea partitura care te antreneaza spre paroxism, sau te leagana in visatorii nostalgice si intuitii indistincte ale misterului ce iti guverneaza soarta, pentru ca apoi sa-ti accelereze iar pulsul. Muzica nu se prea poate povesti fara "a-i strivi corola", o simti nemediat. Efectul romanului "Ragtime" e asemanator cu al muzicii, doar ca e compus din istorii: vietile a trei familii, reprezentative pentru amestecul etnic al Americii. Prima, o familie de albi din mica burghezie new yorkeza, e formata din Mama, Tata, Baiatul si Fratele Mamei, fiecare visand sa evadeze din existenta lor calduta. Daca Baiatul e fascinat de Houdini, scamatorul capabil sa se elibereze din orice incatusare, iar Fratele Mamei se indragosteste nebuneste de o vampa din cercurile marilor bogatasi, Tatal are marea ambitie de a-l insoti pe exploratorul Robert Perry in Arctica si de a atinge intaia oara Polul Nord. Cea de a doua familie, emigranti evrei la prima generatie - Mameh, Tateh si Fetita - lupta cu saracia la limita supravietuirii intr-o suburbie mizera a metropolei si trece prin incercari dramatice: Mameh, care se vinde pentru a putea obtine o slujba, e parasita de sot. Acesta peregrineaza impreuna cu Fetita, traind de pe o zi pe alta, din desenele si decupajele de hartie oferite trecatorilor, pana cand, pentru a-si distra copila, inventeaza "desenele miscatoare" ce vor sta la baza filmelor de animatie si asta ii aduce bunastarea. In sfarsit, a treia familie - si singura in care membrii au nume - e formata din tinerii de culoare Sarah si Coalhouse Walker, supusi persecutiilor si discriminarii rasiale si in cele din urma ucisi. Ca in cea mai mare parte a cartilor lui Doctorow, e vorba de un roman unanimist, in care multele personaje se intersecteaza, firele destinelor lor ajung sa se lege, iar povestirea fragmentata tese o panza narativa pe care se vede panoramic intreaga societate americana de acum un secol, ba chiar si specificul "americanitatii", valabil in esenta si azi. Amestecul de istorie reala si fictiune, de adevar atestat si fabulatie, il face pe narator sa dea partituri romanesti si unor personalitati precum marii industriasi J. P. Morgan si Henry Ford, doctorii Sigmund Freud si Carl Jung, revolutionarii mexicani Zapata si Pancho Villa si inca altii - resuscitati cu virtuozitate in bogata orchestratie a "Ragtime"-ului.