"D-na Nicolai, o fronda la adresa Comunitatii Europene"
- Anul 2008 pare sa fi inceput bland pe scena politica. Guvernul ne da semnale linistitoare, razboaiele declarative intre partide par sa se fi imblanzit, chiar si conflictul cronic intre premier si presedinte bate spre apatie. Au ajuns romanii la mintea cea de pe urma?
- Este o impresie. Linistea dinaintea furtunii. Conflictele mocnesc in asteptare. Urmeaza un an plin de evenimente, dintre care cele mai apropiate par sa fie alegerile locale si campania electorala in care aceasta liniste aparenta se va spulbera. Lumea politica este cu degetul pe tragaci, in asteptarea temelor de campanie si probabil ca prima dintre aceste teme care ii va fi servita va fi raportul intermediar al Comisiei Europene pe justitie. El apare in contextul in care presedintele a dat unda verde cercetarii penale a unor ministri si este de asteptat ca acest raport sa constituie punctul din care aceasta liniste aparenta sa se imprastie.
- Problema pe care o avem la justitie pare insolvabila. Dupa ministeriatul catastrofic al d-lui Chiuariu, acum cercetat penal, si numirea neacceptata de presedinte a Noricai Nicolai, situatia nu s-a lamurit. Cat de evidenta este amenintarea cu clauza de salvgardare in acest context?
- Acest raport intermediar este o prefigurare a raportului final pe justitie pe care il asteptam in iunie. El contine deja niste semnale, niste nemultumiri ale Comisiei Europene, despre care s-a aflat din anumite surse. Aceste nemultumiri vizeaza intoarcerea la nesfarsit a marilor dosare de coruptie din instante, nefinalizarea lor, dar si instabilitatea sistemului de justitie la varf. Faptul ca toate dosarele mari sunt amanate prin diverse tertipuri se vede foarte bine din perspectiva observatorilor europeni: sistemul de justitie romanesc sufera interferente grave care il fac inoperabil. Pe justitie se duce o batalie politica surda, care va deveni si mai vizibila in contextul campaniei electorale. Cea mai buna dovada sunt acuzatiile recente impotriva presedintelui, cum ca ar fi dat verde la dosarele unor ministri situati in zona politica ce-i este adversa. Si acest lucru este adevarat. Este foarte greu de explicat de ce printre "baietii destepti" care s-au incurcat in itele unor afaceri necurate nu se afla nici un membru PD. Totusi, e foarte greu de imaginat ca un presedinte atat de "vanat" pentru fiecare gest, cum este Basescu, ar putea sa influenteze in vreun fel ce dosar anume sa fie instrumentat si ce dosar sa fie lasat deoparte. Nu incape nici o indoiala ca daca ar fi facut acest lucru, printr-un telefon sau oricum altfel, acest lucru ar fi explodat imediat in presa, intr-un scandal de dimensiuni colosale. Dupa cum stiti, orice gest al presedintelui, orice semnatura pe vreo hartiuta, orice lucru oricat de marunt, inclusiv cuvinte rostite intr-un mediu privat, nu au scapat presei. Dar dincolo de presupuneri, raman faptele. Singura perioada in care justitia s-a miscat a fost cea a Monicai Macovei. De cand ea a fost zburata de la conducerea ministerului, dosarele marii coruptii, ale ministrilor, demnitarilor, ale membrilor acestei oligarhii despre care am mai vorbit, in care politica se imbina armonios cu afacerile, aceste dosare bat pasul pe loc. Demiterea Monicai Macovei de catre Tariceanu a fost eficienta, iar lupta anti-coruptie a devenit doar un slogan fluturat in fata comisarului european pe justitie. Aceasta protectie la varf a oligarhiei este sprijinita si de slabiciunea si oportunismul sistemului. Vreau sa spun aici ca anchetatorii, procurorii, judecatorii care au pe maini asemenea dosare se tem sa-si faca datoria, in ideea ca puterea politica se poate schimba si ca tabara acelora pe care astazi ii condamna maine ar putea fi la putere, iar viitorul lor profesional ar putea fi periclitat. Iata, deci, tabloul unei justitii slabe, inoperante, influentabile, supusa ingerintelor si presiunilor sistemului, incapabila sa ofere eficienta si transparenta ceruta de forurile europene, iata si motivele pentru care ne asteptam ca semnalele date de Comisia Europeana sa fie de fapt niste avertismente, ramane de vazut cat de drastice. Cert este un lucru: amenintarea cu clauza de salvgardare pe justitie ramane pentru moment o realitate posibila mai ales in contextul in care dupa un fost ministru care a facut niste gafe monumentale, inca nu a fost gasita solutia potrivita pentru acest minister aflat, nu intamplator, in atentia tuturor taberelor politice.
- Cum se vede aceasta alegere din perspectiva Comisiei Europene, pe care primul ministru incearca sa o rezolve printr-o numire ministeriala in forta: Norica Nicolai?
- Daca reprosul institutiei europene se refera la independenta si obedienta justitiei fata de puterea politica, atunci cu siguranta dna Nicolai nu este un model de independenta si nici un reper in ceea ce priveste respectul fata de pozitiile institutiilor europene. Aceasta doamna a avut o pozitie permanent ostila fata de aceste institutii europene si a intrat in conflict deschis cu comisarul european pe justitie, Franco Frattini, cu mult inainte de a fi propusa ca ministru al justitiei. Prezenta ei in fruntea ministerului ar ingreuna considerabil relatia pe care Romania o are cu Comisia Europeana, o relatie care e si asa dificila. D-na Nicolai s-a evidentiat prin pozitii in totala contradictie cu cerintele acesteia, iar nominalizarea ei de catre primul ministru Tariceanu ar putea fi numita o gafa, daca nu cumva Tariceanu a vrut sa dea prin aceasta numire un semnal ca puterea executiva de la Bucuresti nu doreste sa ia in seama cerintele Comisiei. In afara de acest lucru, apartenenta d-nei Nicolai la grupul de influenta al d-lui Dinu Patriciu, inregimentarea ei in aripa dura si conservatoare a partidului de asemeni nu o recomanda pentru un asemenea post, in care independenta fata de orice grup de interese este fundamentala. Avem astfel motive sa credem ca aceasta numire se inscrie in tendinta politicului de a controla sfera justitiei, adica exact ceea ce ne reproseaza noua institutiile europene. Dincolo de motivele privitoare la trecutul de procuror al doamnei Nicolai, acesta este motivul important pentru care consider numirea ei total nepotrivita, ba mai mult, un fel de fronda la adresa acelora care, in acest moment, lucreaza la raportul intermediar pe justitie. Aceasta pozitie nu a trecut neobservata si, in orice caz, nu genereaza un context favorabil, din nici un punct de vedere. Mandatul Noricai Nicolai, daca acesta va exista, va fi unul dificil, marcat de o relatie tensionata si deci lipsita de eficienta cu institutiile europene, iar pe plan intern, ma tem ca ea va executa ordonantele grupului caruia ii apartine, iar situatia in justitie se va perpetua. Totul se afla deci in mainile Curtii Constitutionale, care a devenit un fel de arbitru in disputele infinite dintre diversele institutii, un arbitru ce pare depasit de situatie, care se teme sa dea verdicte clare. S-a ajuns la situatii incredibile, in care intr-un paragraf se da dreptate guvernului, iar in urmatorul presedintelui, asa incat deciziile sale sunt neclare si interpretabile. Una peste alta, avem de-a face cu o debandada controlata in justitie, cu perdele de fum menite sa intarzie functionarea sistemului atunci cand e vorba despre demnitari, dar care functioneaza perfect cand e vorba sa condamne greu un gainar sau sa-l inchida pe politistul Cioaca, pentru ca a intrat in calculatorul nevestei. De cate ori ne ameninta cate un raport de tara, pare ca lucrurile se deblocheaza, dosarele greilor se pun in miscare, dar cu incetineala cuvenita. Sa nu uitam ca dosarele ministrilor erau in lucru mai de mult, nu sunt de-acum. Ramane de vazut de data aceasta ce chitibusuri juridice se vor mai gasi pentru ca dosarele sa se intoarca din nou la procurori. La fel, cand se apropie o campanie electorala, se dezgroapa idealurile anti-coruptie, pentru ca dupa ce a trecut, lucrurile sa reintre in normal. Adica in adormire.
"Tariceanu: la crise en rose"
- In timp ce in lumea politica totul se subscrie viitoarei campanii electorale, populatia se confrunta cu probleme imediate, cum ar fi prabusirea leului in raport cu moneda europeana. Unii comentatori vorbesc deja despre o criza...
- Da, o criza pe care domnul Tariceanu o neaga cu vehementa. De la inaltimea scaunului de prim-ministru avem de-a face cu o criza... roz, pentru care n-ar trebui sa ne nelinistim. Dupa parerea domniei sale, nici prabusirea cursului nu e o nenorocire, nici scumpirile in cascada ce urmeaza acestei prabusiri nu conteaza, nici problemele din energie, pe care o platim mai scump datorita intermedierilor, nimic nu afecteaza mersul triumfal inainte al economiei romanesti. Nu trebuie sa-l credem pe d-l Tariceanu, care vede "la crise en rose", dar nici nu trebuie sa adoptam viziunea catastrofica a opozitiei. Adevarul e limpede: aceasta guvernare pseudo-liberala a luat, sub presiunea PSD, niste masuri de orientare social-democrata, care au antrenat cheltuieli bugetare enorme. Cresterea peste posibilitati a pensiilor, a salariilor, deci a consumului, a antrenat un deficit comercial. Importam mai mult decat exportam, iar acest deficit a antrenat prabusirea leului si un intreg cerc vicios de consecinte economice care sunt rezultatul coabitarii unei guvernari liberale cu opozitia social-democrata. Nu se poate sa fii si de dreapta si de stanga in acelasi timp, pentru ca risti sa fii incoerent, iar ceea ce s-a castigat prin politici liberale sa se piarda prin masuri de stanga pe care economia nu le poate sustine. Compromisul politic cu PSD isi arata consecintele. Populismul electoral se plateste. Nu stim cat de grava este criza, dar contextul economic mondial nu este unul favorabil si, in orice caz, nu este unul in care sa-ti permiti sa faci asemenea imprudente. PSD afirma ca suntem in criza, cu satisfactie, dar cere in acelasi timp scaderea TVA la alimente, ceea ce ar agrava criza. In acelasi mod, cere reducerea cheltuielilor administrative, aceasta dupa ce chiar el a cerut si a obtinut 700 de milioane de euro pentru administratiile locale, prin derogare de la legea finantelor. Aceasta este demagogia, falsul politic in care se afla guvernarea si care a condus la aceasta criza. Compromisul politic, acesta este adevaratul motiv, oricat ar incerca Tariceanu, pe de-o parte, sa ne convinga de contrariu, dar si opozitia pesedista, care a fortat situatia. Campania electorala va impiedica guvernantii sa ia masurile corecte, de frica sa nu piarda electorat, iar nota de plata a acestei situatii o va plati urmatorul guvern, oricare ar fi el. Cuvantul de ordine al acestei guvernari, politic si economic, este incoerenta. Compromisul.
"Venirea Nokia in Romania este un semn bun"
- Totusi, sunt si unele semne bune. Nokia si-a mutat o fabrica la Cluj, starnind supararea nemtilor. Ce inseamna acest lucru?
- Finlandezii au venit in Romania, tocmai pentru ca nivelul impozitelor, 16% - o masura liberala - ii avantaja, pentru ca forta de munca e mai ieftina etc. Este dovada ca Romania devine interesanta pentru investitori, daca ramane pe directia aceasta a politicilor liberale. Este un semn despre directia in care ar trebui sa mearga lucrurile. Ingerintele, presiunile, compromisul politic au consecinte economice directe, dar nu numai. Imaginati-va situatia in care, intr-adevar, se angajeaza clauza de salvgardare pe justitie, si in care orice hotarare a unei instante romanesti nu mai este recunoscuta in UE. Consecintele in plan economic devin incalculabile, iar investitorii straini se vor mai gandi pana sa vina intr-o tara ca Romania. Si situatia din justitie, si cea din economie sunt rezultate din aceeasi incoerenta, din acelasi compromis politic si de interese, care plaseaza interesul tarii pe planul al doilea, iar interesul politic imediat pe primul plan. Ca sa concluzionam, venirea Nokia in Romania este un semn bun, care ne demonstreaza, in primul rand, ceea ce ar putea deveni Romania. Piata europeana este libera, capitalul si forta de munca se misca, inclusiv cea romaneasca, raspandita acum in toata Europa. Venirea unor investitori mari poate readuce acasa forta de munca romaneasca. Astfel, salariile cresc pe o baza reala, nu pe baza unor masuri artificiale, fortate de presiunea demagogica a PSD, aflat in cautare de procente electorale. In ziua in care politicienii romani vor pune pe primul loc interesul tarii si nu al lor, Romania se va dezvolta rapid. Am pierdut ani de zile in confruntari marunte, inutile si nocive. Sunt optimista, insa, pentru ca economia incepe sa functioneze pe propriile ei legi. Daca ani de zile zona politica a furnizat... material economic, prin iertari de impozite uriase, prin devalizari de banci, cum a fost Bancorexul etc, ajutand la crearea unor imperii economice, acum e invers. Plinurile au fost facute, capitaluri uriase au fost stranse intr-un fel sau altul, astfel incat acum economia tinde sa dicteze regulile jocului. Degeaba spune d-l Patriciu ca nu-l mai intereseaza politica, ceea ce face il contrazice. Este timpul in care masinaria economica a demarat, si cu ea intreaga economie a tarii, indiferent care au fost resursele acestei economii. Sistemul politic va tinde sa conserve functionarea masinariei economice si, dincolo de ezitarile dictate de interesele de conjunctura, cred ca Romania a plecat pe drumul cel bun.
- La ce ne asteptam in viitorul apropiat?
- Politic vorbind, va fi interesant de urmarit ce se va petrece cu legea votului uninominal, care va ajunge din nou in parlament. In disputa dintre presedinte si primul ministru, Curtea Constitutionala a decis ca varianta guvernului cuprinde unele aspecte ne-constitutionale. Sunt curioasa ce va decide parlamentul, pentru ca miza este enorma in ceea ce priveste aspectul pe care-l va lua jocul politic de-aici inainte. De asemenea, va fi interesant momentul in care se va sparge linistea dinaintea campaniei electorale. Nici un partid nu si-a anuntat candidatii, ceea ce inseamna ca isi dau seama de dificultatile unor asemenea alegeri. Populatia este dezinteresata, mai ales cea din marile orase, fapt confirmat la referendum, iar miza cea mare va fi tocmai acest electorat preocupat de alte probleme decat cele ale partidelor. Va fi o batalie crancena. PSD anunta ca doreste sa dovedeasca faptul ca poate sa recupereze acest electorat din marile orase, dar ramane de vazut cat de realista este ambitia sa. Oamenii nu au nici un interes pentru valurile de acuze reciproce cu care s-au obisnuit deja, si daca ar fi sa credem teoria presedintelui, ca electoratul e mai matur decat politicienii, atunci putem prevedea din nou alegeri cu un absenteism masiv. Oamenii par mai interesati de vizita copilului-minune al politicii europene la Bucuresti, presedintele Sarkozy, decat de apropierea alegerilor locale. Semn bun.