Printul Charles apara Bucurestiul!

In ziua de 31 ianuarie 2008, printul Charles al Marii Britanii a tinut la Londra o prelegere memorabila cu tema "New Buildings in Old Places" (Cladiri Noi in Locuri Vechi).

De la inaltimea personalitatii sale, Printul a dat tuturor o lectie exceptionala de iubire si pretuire pentru zonele vechi ale oraselor, punandu-i la zid pe toti arhitectii care se prostitueaza, tradandu-si meseria pentru un pumn de arginti. Desi nu face trimitere explicita la Bucuresti, salvatorul Sighisoarei si al satelor sasesti din Transilvania ii arata cu degetul si pe "hurducii" si "videnii" damboviteni, lipsiti de bun simt, de cultura si onestitate profesionala. Printul le cere tuturor urbanistilor sa opreasca demolarea caselor vechi, amplasand blocurile de sticla si otel la marginea oraselor, acolo unde nu este afe ctata tesatura urbana traditionala. Reproducem un fragment din aceasta lectie de cultura si civism, cu speranta ca cei vizati vor pune ochii in pamant de rusine.
"As vrea sa impartasesc cu dumneavoastra cateva ganduri despre modul in care construim cladiri noi in locuri vechi. Mai intai, sa recunoastem ca dezvoltarea durabila inseamna constructii care sa dureze cel putin 100 de ani, nu 20 de ani cat dureaza blocurile de sticla. De aceea, merita sa refolosim si sa dam o noua viata cladirilor vechi. In acelasi timp, sa construim frumos, inspirandu-ne din traditie, chiar daca trebuie sa folosim materiale si tehnici noi. Merita sa intelegem ca o constructie noua trebuie sa respecte cladirile din jurul ei, sa se armonizeze cu design-ul si arhitectura inconjuratoare. Trasaturile distinctive locale trebuie protejate, cladirile vechi trebuie respectate nu numai pentru frumusetea lor, ci si pentru beneficiile de mediu pe care le ofera. Mi-e teama sa nu repetam greselile din anii 60 ai secolului trecut, construind turnuri care sa umbreasca orasele vechi, monumentale. Din ratiuni inacceptabile, se pare ca suntem hotarati sa vandalizam tot ceea ce a mai ramas, cladirile cu dimensiuni la scara umana si cu un caracter unic. Valoarea lor creste pe zi ce trece, si nu avem dreptul sa le desacralizam, sufocandu-le cu turnurile de sticla ale corporatiilor. Incurajand investitorii si corporatiile care construiesc in mijlocul zonelor vechi ale oraselor, nu numai ca distrugem mostenirea lasata de inaintasi, dar ucidem si gasca cu oua de aur a frumusetii acestor orase, care-i atrage atat de puternic pe turisti. Multi cred, in mod eronat, ca singurul mod de a crea eficienta in protejarea mediului este sa construiesti cladiri foarte inalte, dar, dupa parerea mea, a crea poluare vizuala nu este solutia unei mai mari eficiente. Este crucial sa spunem oamenilor, inainte de a fi prea tarziu si de a-i lasa sa fie manipulati de un marketing agresiv, ca eficienta in protectia mediului poate fi obtinuta foarte usor prin tipul traditional de constructii, de patru-cinci etaje. Turnurile ce rasar deja in centrele oraselor nu sunt doar furuncule pe fata unui mult iubit prieten vechi, orasul traditional, ci si o eczema care desfigureaza o priveliste pretioasa si dezmosteneste generatiile viitoare. Vreau sa fiu bine inteles: nu ma opun din principiu cladirilor inalte. Dorinta mea este ca ele sa fie judecate in contextul lor; altfel spus, sa fie amplasate acolo unde le este locul. Adica acolo unde distrugerea cladirilor istorice poate fi evitata. Este un risc enorm sa incercam sa facem din Londra sau Edinburgh "orase mondiale" in sens comercial, deoarece vom ajunge sa le transformam in orase ca oricare altele din lume, le vom discredita statutul si le vom dezonora (asa cum se intampla deja in Bucuresti - n.red.). Oare nu a sosit timpul sa spunem, cu cuvintele lui William Cowper, ca "inima trebuie sa-i dea o folositoare lectie capului?""