- Cititorii revistei "Formula AS" se plang ca de la o vreme te-ai cam ascuns. Ca esti scump la vedere. Vor vesti de la tine, si - anume - cat se poate de bune...
- Multumesc pentru interes, dar prezenta mea e aceeasi ca intotdeauna. Mai degraba cred ca e vorba de o perceptie "speciala": eu apar pe scena alaturi de Silvia Launeanu si ea ma eclipseaza intotdeauna cu prezenta ei fascinanta. Privirile se pironesc asupra ei, iar eu raman mai in umbra. Ceea ce nu ma deranjeaza deloc. Mi se pare chiar firesc. De vreme ce pana si eu ma trezesc uitandu-ma la Silvia cu fascinatie! O admir teribil! Desigur, situatia asta imi da de gandit. Realizez ca trebuie sa iau masuri ca sa nu dispar completamente din "cadru" (rade). Dar, repet, asta nu e un motiv de gelozie sau de disputa intre noi doi. DE LA VEGAS este un concept de trupa indubitabil reusit. Dar mai exista o explicatie. S-ar putea ca aceasta impresie de absenta de pe piata sa fie generata si de faptul ca am muncit mult, am avut foarte multe cantari prin tara, dar si turnee in strainatate. Plus ca ne-am ocupat si de noul album, de pe care am lansat deja primul single. Deci, spre deosebire de altii, care au incheiat anul cu o vacanta, eu am incheiat 2007 prin munca. Anul 2008 incepe, deci, cu un bilant pozitiv. E vorba, in principal, despre acest nou album care marcheaza o schimbare evidenta de stil fata de precedentul. Acela a avut o amprenta celtica, in vreme ce albumul nou e inspirat din zone ceva mai indepartate. L-am gandit in stil avangardist - o fuziune personala de stiluri englezesti si americane. Primul single, "Just a minute", a prins foarte bine la public. Inclusiv pe radiouri. Sigur, nu ma imbat cu apa rece si sunt constient ca, mai cu seama atunci cand vii cu sonoritati futuriste, nu poti sa placi tuturor. Imi asum acest risc, dar normal ca imi doresc sa cuceresc cat mai multi oameni, sa-i dedulcesc si la ceva care suna "altfel" decat ceea ce se poarta acum pe piata. Asta e spiritul meu - mai salbatic, mai neimblanzit. Albumul va aparea pana in vara. Deocamdata, prioritate are promovarea primei melodii. Ceea ce implica multa munca: videoclip, un turneu de club... Din pacate, aranjamentele astea dureaza mai mult decat ar fi normal, pentru ca in Romania inca se lucreaza pe principii heirupiste, pe bajbaite. Ne miscam in degringolada, oamenii nu prea stiu cine cu ce ar trebui sa se ocupe, se mai trezesc si unii care au impresia ca se pricep la toate. Artistul e prins la mijloc, trage in jug ca robul si se zbate sa iasa din hatis cu fata curata.
- Nu te tenteaza o cariera solo? Asa, pentru ca, macar din cand in cand, sa mai iesi din sfera de gravitatie a Silviei?
- Ba ma gandesc si la asta. Dar nu ca sa ma distantez de Silvia, ci pentru ca simt ca vreau si pot sa ma exprim si altfel decat o fac in proiectul DE LA VEGAS. Asa ca, in momentul de fata, lucrez in paralel si la un material solo, pentru piata occidentala, care se numeste "Tactics". E un proiect de club, pe care-l realizez in colaborare cu mai multi DJ din Germania si din Italia. Eu asigur atat vocalul, cat si partea de compozitie. Colaborarile astea din strainatate mi-au dat si in trecut mari satisfactii. Inca din 95, am avut o piesa difuzata de BBC Londra, apoi, in 97, albumul pe care l-am scos in Germania a explodat pe piata nemteasca. Am avut mai multe vanzari in Germania, decat in Romania! Paradoxal! Asta e riscul pe care trebuie sa-l iei in calcul atunci cand mergi impotriva curentului. Nemtii cei reci au fost mai deschisi la nou decat romanii cei calzi. Ciudat, nu?
Succes pe Wall Street
- Cum se vede muzica romaneasca prin luneta occidentalilor?
- E perceputa ca un amestec ciudat. Dar nu vreau sa ma lansez in supozitii. Ceea ce stiu cu-adevarat este cum e privita muzica mea in strainatate, si despre asta pot sa ma exprim fara echivoc. Cred ca exemplul cel mai bun si cel mai recent il reprezinta experienta de anul trecut, cand am cantat pe celebrul bulevard Wall Street, din Statele Unite. Acolo s-a organizat un soi de festival de proportii, iar publicul era compus din cateva zeci de mii de oameni. Dintre acestia, numai doua-trei mii erau romani. Ei bine, dupa ce am terminat de cantat, am fost asaltati de persoane incantate de muzica noastra. Majoritatea erau americani! Am fost felicitati ("Asa muzica buna se face in Romania?" "You, guys, you rock the house" adica "Ati facut o petrecere extraordinara") si ne-au cerut sa faca poze cu noi. In urma acestui succes, am intrat in discutii cu reputata casa de discuri Polygram, pentru promovarea muzicii noastre, si pe piata americana. Acesta e si motivul pentru care noul album e in engleza sau cu variante in limba engleza.
- Nu te las sa scapi asa de usor. Daca ce spun strainii despre muzica romaneasca nu stii, spune macar care este parerea ta...
- Sistemul muzical romanesc sufera de o cramponare de modele deja impuse pe piata de altii. In Romania nu se prea inoveaza. In clipa de fata, nu exista ceva care sa ma faca sa vibrez prin noutate, nu m-a surprins nimic in sens pozitiv. Noi preluam retete, copiem pana nu mai putem. Mai mult sau mai putin fatis. Apoi problema se pune si intr-un alt fel. Muzicienii se afla, pana la urma, la cheremul oamenilor din televiziunile de profil si din radiouri. Acei oameni care decid ce muzica iese pe post. Si aici intervin pilele, simpatiile sau antipatiile, cultura muzicala sau lipsa ei, acel curaj de a miza pe ceva nou sau lipsa lui. Finalmente, alegerile acestor oameni sunt subiective. Asta e un alt motiv pentru care DE LA VEGAS a parut sa fi intrat in pauza: pur si simplu, nu am incaput pe lista de preferinte personale ale oamenilor de radio, care au painea si cutitul in mana. Si-atunci, artistului nu-i ramane decat sa gaseasca resursele interioare ca sa nu se descurajeze si sa lupte in continuare sa iasa la lumina. Nu-i ramane decat sa se ghideze dupa proverbul "Ma dai afara pe usa, intru pe fereastra". Eu, unul, continui sa sper ca va veni si acel moment cand gustul personal va fi tinut in frau de criteriul profesionalismului si al calitatii. Numai asa, piata muzicala romaneasca va reusi sa inceapa sa evolueze si sa-si creeze o identitate reala.
- Se apropie primavara, un anotimp prin excelenta optimist. Ti-e inima in armonie cu el?
- Eu sunt un om optimist. Viitorul n-ai cum sa-l privesti altfel decat cu incredere. In egala masura, sunt si o persoana cu un suflet curajos. Asta se reflecta si-n muzica mea, care, asa cum ti-am mai spus, merge impotriva curentului. Curajul e dublat de sentimentalism, iar amandoua aceste trasaturi se hranesc din viata mea de dincolo de portativ. Viata pe care mi-o doresc indestulator de plina de trairi. Dar ele nu trebuie sa fie neaparat calme si senine. Furtunile au si ele farmecul lor. Si din furtuni se nasc emotii si sentimente superbe, pe care le exprimi, fie prin gesturi, fie prin vorbe, fie prin muzica, asa cum se intampla deseori in cazul meu. Confortul sentimental e esential in viata mea. Iar acum mi-e bine. Desi mereu se mai pot face ajustari (rade).