Parteneriatul cu Franta si seceta de cadre din PNL

Rodica Culcer
Ce inseamna pentru Romania parteneriatul strategic cu Franta?

- Desi prezentat ca "strategic", parteneriatul franco-roman este definit destul de vag. Ni s-a spus doar ca el va fi politic si economic, va permite intensificarea cooperarii universitare si stiintifice, precum si consolidarea unor pozitii comune in materie de aparare si de securitate. Mai vag de atat nici ca se putea! Singurele elemente concrete ale vizitei, independente de parteneriat, au vizat zona productiei si distributiei de energie: Franta a fost invitata sa participe la licitatia pentru construirea noilor reactoare nucleare de la Cernavoda, iar Romania s-a angajat sa sustina asocierea companiei franceze Gaz de France la proiectul Nabucco, adica la construirea gazoductului de 3400 km care ar urma sa aduca in Europa gazele naturale din Asia Centrala si sa reduca astfel dependenta Europei de gazele rusesti. Sprijinul Romaniei a iritat Turcia, dar este clar ca ambele proiecte sunt in interesul Romaniei.
Dincolo de aceste elemente tangibile, este limpede insa ca principala semnificatie, atat a parteneriatului strategic franco-roman, cat si a vizitei presedintelui Nicolas Sarkozy la Bucuresti, este de ordin politic. Faptul ca nu s-a semnat nici un contract economic si nici nu s-a anuntat vreunul nu diminueaza dimensiunea politica, dar este un semnal de alarma pentru noi. Presa romana si internationala a accentuat retinerea marilor companii franceze fata de Romania, din cauza coruptiei endemice. Tocmai de aceea, pentru o tara cu o reputatie atat de proasta in UE ca Romania, cu un raport recent pe justitie care scoate in evidenta deficiente majore la capitolul reformei judiciare si luptei anticoruptie, asocierea, fie si pur politica, la presedintia franceza a UE - care incepe la 1 iulie 2008 - si situarea pe pozitia de partener strategic al Parisului in Europa este o gura de oxigen.
Desigur, presedintele Frantei nu face acte de generozitate, ci urmareste interesul tarii sale. Or, Franta are nevoie de aliati intr-o Uniune Europeana care nu mai este dominata de tandemul franco-german, iar Romania este destul de mare pentru a fi un aliat interesant si, in plus, impartaseste noua orientare pro-americana a presedintelui francez. Impreuna, celor doi presedinti le va fi mai usor sa promoveze o politica de securitate comuna cu cea a Statelor Unite - care la randul lor au interese strategice in zona.
Nu este cazul sa fim dezamagiti de asemenea considerente pragmatice. In politica internationala nu se fac nici cadouri si nici acte de generozitate gratuita, ci se iau decizii in functie de interese. O tara de marime medie ca Romania, care nu este insa o putere economica, nu are alta optiune decat sa-si negocieze inteligent un loc pe harta intereselor strategice ale marilor puteri - ceea ce Romania ar putea face cu succes, devenind chiar o putere regionala, daca si premierul Tariceanu ar intelege regulile jocului in politica internationala.

Impasul numirii unui ministru al Justitiei dovedeste o criza grava de cadre la PNL?

- Ce altceva poate fi remanierea guvernamentala propusa luni, 11 februarie de premierul Tariceanu, decat o dovada incontestabila a crizei de cadre competente a PNL? Principalul partid de guvernamant nu a gasit un inlocuitor la justitie decat in persoana ministrului apararii, fiind dispus sa numeasca un nou titular la MApN, cu numai sase saptamani inainte de summit-ul NATO, care este un eveniment nu numai de mare importanta politico-strategica, ci si extrem de complex si greu de organizat. Iar noul titular propus pentru MApN nu este altul decat fostul secretar general al guvernului, Radu Stroe, cel care parasea executivul cu coada intre picioare anul trecut, dupa ce presa dezvaluia implicarea sa in proiectul unui tun imobiliar in dauna statului si in folosul unor clienti politici.
Nu este greu de inteles ca in acest punct, PNL joaca un pocher primitiv, contand pe faptul ca presedintele Basescu va refuza sa-l numeasca pe Radu Stroe si va fi obligat sa accepte a doua propunere a partidului, si anume, pe Norica Nicolai, cea obsedata de obtinerea unui portofoliu ministerial. De altfel, si modul in care liderii liberali, in frunte cu Ludovic Orban, au prezentat la televiziune pozitia partidului fata de numirile celor doi ministri are ceva golanesc, de copil obraznic care da vina pe altul pentru greselile proprii. Aceeasi tentativa de a iesi din impas pe seama altcuiva - in speta a presedintelui - a dus si la diversiunea telefonului prin care, chipurile, Traian Basescu l-ar fi anuntat pe premier ca va refuza revocarea lui Teodor Melescanu din functia de ministru al apararii. Se pare ca adevarul este cu totul altul : premierul Tariceanu s-a speriat de reactiile si implicatiile internationale ale schimbarii ministrului apararii inainte de summit-ul NATO si a incercat sa declanseze artificial un scandal pentru a disimula situatia jenanta din care nu stie cum sa iasa.
Nu este de altfel primul simptom al crizei de cadre din interiorul PNL. Sa ne amintim ca, dupa izgonirea lui Gheorghe Flutur de la ministerul agriculturii, PNL nu a gasit un inlocuitor pe masura: mai intai a fost Cristian Motreanu, care nu avea nimic comun cu domeniul si a fugit repede, apoi dezastruosul Traian Decebal Remes. Abia intr-un tarziu, sub amenintarea activarii clauzei UE pe agricultura, a fost numit tehnocratul Dacian Ciolos, care insa nu facea parte din rezerva de cadre a PNL. Aceasta rezerva nici nu exista de altfel, in locul ei aflandu-se o armata de mercenari ai baronilor locali care conduc PNL. Din randurile ei au fost recrutati catastrofalii Tudor Chiuariu si Cristian Adomnitei, de pilda. Iata insa ca dupa demisia lui Chiuariu, PNL nu a mai gasit nici un alt inlocuitor, decat pe ministrul apararii, pentru care insa nu se gaseste un alt inlocuitor onorabil...
Am putea spune ca actuala criza de competenta din interiorul PNL este dovada deteriorarii unui fost mare partid, dar, in pofida aparentelor, nu ar fi o apreciere corecta: PNL din 1990 nu este si nu a fost niciodata partidul Bratienilor, iar astazi, chiar nu mai are nici o legatura cu trecutul glorios al numelui sau. Caci oare ce minte bolnava l-ar putea asocia vreodata pe Ionel Bratianu cu Relu Fenechiu?