"Decizia de a recunoaste independenta Kosovo deschide usa unor miscari de enclavizare"
- Evenimentul cel mai important al lunii februarie, pentru ca priveste si Romania, a fost declararea unilaterala a independentei de catre provincia Kosovo. Sa ne asteptam la vremuri grele?
- In primul rand, trebuie sa spun ca nu a fost o surpriza. A fost un eveniment previzibil. Romania isi precizase deja pozitia fata de aceasta posibilitate, in fata organismelor internationale si, ultima data, prin vocea presedintelui Basescu, in timpul vizitei lui Sarkozy. Evenimentele s-au desfasurat insa mai repede decat ne-am asteptat si, ce este mai important de stiut, fara respectarea legislatiei internationale in materie. Cu toate acestea, unii au recunoscut imediat noul stat auto-proclamat independent, altii s-au abtinut sa comenteze, iar altii, asa cum a facut Romania sau Spania, si-au declarat opozitia si intentia de a nu recunoaste noua entitate politica. Stiind ca legislatia internationala nu a fost respectata, Occidentul a precizat, cu jumatate de gura, ca acest fapt nu poate constitui un precedent, desi este evident ca precedentul exista. Este foarte greu de imaginat ca acest fapt nu va declansa o succesiune de cereri unilaterale de independenta pentru tot felul de minoritati si comunitati din intreaga Europa, ceea ce este periculos. Decizia de a recunoaste independenta Kosovo deschide usa unor sciziuni, unor separari, unor miscari de enclavizare, si asta in contextul in care, nu-i asa, pana la urma, ideea centrala a intregii Uniuni Europene este aceea de a integra, de a unifica, de a ingloba. Deci, pe de-o parte se sterg granite, se unifica moneda, legislatia, pe de-alta parte, iata, foarte multe state europene au recunoscut declaratia unilaterala de independenta a kosovarilor. Avem de-a face, asadar, cu o pozitie contradictorie, nu usor de inteles. Dupa parerea mea, este o eroare. Aceste state care se considera ne-amenintate in nici un fel de tendintele secesioniste uita importanta contextului, a stabilitatii generale a unei intregi regiuni. Este de presupus ca ceea ce s-a petrecut ar fi rezultatul unor intelegeri, al unei strategii care vizeaza anumite interese in zona, strategice, economice sau poate chiar militare. In conditiile in care a fost dovedita implicarea retelelor teroriste internationale musulmane in razboiul din Kosovo, in conditiile in care cu numai cativa ani in urma, actualul premier kosovar, care a anuntat independenta, era pe lista liderilor teroristi ai NATO, pozitia SUA si a majoritatii statelor europene nu poate fi inteleasa, in afara unor intelegeri subterane. Problema care se pune pana la urma nu este sacrificarea granitelor unui stat, ci sacrificarea unui principiu fundamental care risca sa ameninte intr-o buna zi chiar unitatea Uniunii Europene.
- Cum apreciati pozitia Romaniei in aceasta chestiune?
- Pozitia Romaniei, care a fost exprimata imediat, dar nu inainte ca presedintele Basescu sa se asigure ca UE permite tuturor statelor dreptul la o pozitie proprie, a fost una clara si normala. Romania, bazandu-se in primul rand pe normele dreptului international, nu a recunoscut independenta Kosovo. Romania si-a respectat toate angajamentele fata de parteneri, folosindu-si dreptul de a avea propria opinie in legatura cu evenimentele. Acest lucru este normal si acceptat si de UE, si de NATO care, tocmai din pricina pluralitatii de opinie, nu au adoptat pozitii oficiale in aceasta chestiune. Este o nuanta foarte importanta. Pozitia SUA, de pilda, si a Angliei, jucatori principali in NATO, a fost pro-independenta Kosovo, dar Alianta nu a formulat o pozitie explicita, tocmai din cauza ca nu toti membrii sunt de acord cu aceste pozitionari. Faptul ca Romania a avut o pozitie diferita indica maturizarea politicilor externe si gradul in care tara noastra se simte sigura pe pozitia sa de membru plin al organizatiei. In ceea ce priveste pozitia Romaniei in sine, ea a fost normala, tinand cont nu numai de existenta unor minoritati pe teritoriul sau, pentru ca si noi avem minoritati romanesti pe teritorii invecinate, dar si de stabilitatea intregii zone. O pozitie clara, bine argumentata si echilibrata.
"Evenimentul Kosovo a adus de aceeasi parte a baricadei adversari ireductibili"
- In plan intern, situatia a declansat insa o adevarata furtuna...
- Da, o furtuna amplificata de apropierea alegerilor, care i-a facut pe toti politicienii sa se intreaca in declaratii patriotice, ceea ce poate ca nu e rau, dar, din nefericire, patriotismul lor pare a fi numai de parada. Ceea ce mi se pare interesant este faptul ca evenimentul Kosovo a adus de aceeasi parte a baricadei adversari ireductibili, presedintele, premierul, guvernul si, culmea, chiar si parlamentul, cu partide de opozitie cu tot, care au adoptat o singura pozitie. Aceasta adunare pestrita s-a reunit sub culorile nationale intr-o suflare, aratandu-ne pentru o clipa cum ar fi ca in Romania, in loc sa avem nesfarsite batalii politice sterile, sa asistam la un primat al interesului national. Din nefericire, politicienii romani pot fi suspectati de folosirea acestei ocazii pentru a-si face putina imagine intr-un an electoral fierbinte. Singurul credibil a fost presedintele Basescu, a carui atitudine a fost constanta, si inainte, si dupa evenimente, pentru ca el a fost acela care s-a dus in Harghita si Covasna, acordand acestei zone importanta pe care o merita. A fost singurul politician care a acordat aceeasi atentie Harghitei, ca si Iasului sau oricarei alte zone, iar prezenta sa acolo nu face decat sa indice normalitatea, echilibrand excesele tuturor partilor. Declaratiile sale au fost ferme, clare, zona maghiara va beneficia de autonomia administrativa legala in Romania, la fel ca orice alta zona, fara nici o exceptie de la constitutionalitate, ea facand parte din Romania. Vizita presedintelui a fost inspirata si a fost semnalul ca regiunea nu este abandonata de Bucuresti in folosul unor lideri maghiari cu interese private.
"UDMR nu are nimic de oferit in afara steagurilor nationaliste"
- Kosovo a fost si o ocazie pentru UDMR de a iesi la rampa, in lumina care i se potriveste cel mai bine. Autonomia fata de Romania a "tarii secuilor" nu mai este rostita voalat, ci foarte raspicat...
- Pozitia radicala a UDMR a iesit si mai bine in evidenta acum, cand clasa politica a fost la unison de acord cu pericolul pe care il reprezinta pentru oricine o declaratie unilaterala de independenta, si asta cu atat mai mult cu cat UDMR, incremenita la putere dintotdeauna, face parte din coalitia guvernamentala. In acest context, gestul UDMR de a merge in Kosovo, la fata locului, de a se declara nu numai de acord cu separarea, dar de a cere un regim similar cu acela al provinciei Kosovo, spune totul. El a cerut separarea teritoriala a tinutului secuiesc, considerand ca este un context favorabil. Daca pana acum a fost vorba de referendumuri, de consultari, de o agitatie oarecum subterana si cu perdea, de data aceasta UDMR a dezvaluit cu claritate cartea pe care o joaca cu Romania, comitand, din toate punctele de vedere, o gafa. Contextul pe care ei l-au considerat favorabil era de fapt cel mai nefavorabil context. Toata clasa politica romaneasca s-a coalizat instantaneu in fata acestei atitudini. UDMR si-a nuantat apoi aceasta pozitie, cu versatilitatea binecunoscuta, dar pozitia sa a devenit foarte clara, pentru ca s-a plasat, in ciuda apartenentei sale la guvernare, in afara declaratiei oficiale a guvernului si a parlamentului Romaniei, ceea ce ar fi trebuit sa o oblige, moralmente, sa paraseasca imediat corabia guvernarii. Nu a facut acest lucru, pentru ca domnii de la UDMR ar sacrifica totul de dragul idealurilor, dar nu si ramanerea la putere, cu care s-au obisnuit mult prea mult. Sigur, premierul ar fi putut sa le ceara acest lucru, dar e bine ca nu a procedat asa, pentru ca astfel este o dovada in plus, daca mai era nevoie, ca in Romania este posibil pluralismul opiniei. Asadar, UDMR ramane la guvernare, desi este contra pozitiei propriului sau guvern, cu aceeasi ambiguitate, ca sa nu zic duplicitate, care i-a fost caracteristica dintotdeauna, precizand insa ca, spre deosebire de "extremistii" din celalalt partid maghiar, ei sustin autonomia teritoriala obtinuta pe "cai legale". In realitate, nu este nici o diferenta, pentru ca demersul in sine este anticonstitutional si pentru ca toata aceasta tevatura declarativa intre cele doua partide maghiare ascunde batalia surda pentru electoratul maghiar, in perspectiva alegerilor de anul acesta. De aceea, Marko Bela cere acum coborarea pragului electoral de la 5 la 3%, tocmai pentru ca intuieste pericolul de a nu mai intra in Parlament. El spera ca daca va striga mai tare decat Laszlo Tokes, sintagma "autonomie teritoriala" va avea o sansa in plus. Ca o concluzie, pozitia UDMR, aceeasi si atunci cand a fost cooptat la guvernare, a aparut mult mai evidenta, datorita contextului tensionat si a scenariilor de tip "Transilvania- urmatorul Kosovo". Nu cred, deci, ca in urma evenimentelor din Kosovo, partidele maghiare sa aiba vreun castig real in randul propriului electorat. Ei sunt aceiasi ca intotdeauna. Ceea ce s-a schimbat este doar decorul.
- Cat de real este pericolul ca, intr-adevar, Transilvania sa devina un nou Kosovo?
- In evaluarea situatiei trebuie sa inlaturam mai intai straturile conjuncturale, adica tensiunile momentului, induse de declaratii, cum ar fi aceea a Rusiei, care aprecia ca urmatoarea pe lista ar fi Romania. Nu trebuie sa uitam ca Rusia este un jucator activ in zona, cum ar zice presedintele Basescu, si ca are interese majore. In plus, are pe teritoriul sau nenumarate spatii in care s-ar putea repeta scenariul Kosovo. Pozitia Rusiei este de inteles. Ea a folosit exemplul cu Romania ca pe o parghie foarte eficienta, pentru ca Romania este in UE, in NATO, si pentru ca pozitia Romaniei a fost una clar impotriva independentei Kosovo. De asemenea, trebuie inlaturata tensiunea emotionala generata de evenimentele in sine si de scenariile vehiculate. Dincolo de toate acestea, Romania este membru al UE si al NATO, doua structuri, una economica si politica, cealalta militara, care garanteaza Romaniei un statut in afara oricarui pericol. Integritatea granitelor ne este asigurata. La rece vorbind, este an electoral, iar UDMR nu face decat sa fluture mai abitir steagul natiunii maghiare, in lipsa de orice alt proiect care sa imbunatateasca viata acelor oameni.
"O strutocamila social-democrata cu papion liberal"
- Sa trecem rapid in revista si celelalte evenimente mai importante ale acestei luni: revenirea in forta a dinozaurilor politici in PSD si profilarea unei coalitii fatise intre PNL si opozitia social democrata.
- Toate rearanjarile peisajului politic trebuie puse pe fondul apropierii alegerilor. Domnul Iliescu, artizanul readucerii pe o pozitie importanta a lui Adrian Nastase in PSD, aceea de presedinte al Consiliului National, sta probabil si in spatele acestei idei a planului pe 5 ani, cu care a venit Nastase pe scena. Acest plan de colaborare PSD/PNL "pentru continuitate la guvernare" este, de fapt, oficializarea vechii relatii de concubinaj politic intre aceste doua partide, chiar daca ea nu este stipulata inca printr-un protocol. Gratie acestui concubinaj sponsorizat din greu de domnul Patriciu a putut PNL sa ramana la guvernare, fara majoritate parlamentara, in ciuda tuturor motiunilor. Aceasta strutocamila social-democrata cu papion liberal, jenanta atat pentru electoratul PNL, cat si pentru cel de stanga, si-a dovedit puterea atunci cand a fost vorba despre debarcarea presedintelui si a continuat sa actioneze permanent in culisele guvernarii cu rezultate dramatice pentru Romania. Adica, masuri economice anti-liberale, intr-o guvernare chipurile liberala, masuri nesustenabile, care acum ameninta bugetul si balanta comerciala a Romaniei si, in general, o incoerenta si inconsecventa dramatica la nivelul politicilor economice. Ceea ce trebuie neaparat inteles este faptul ca aceasta coalitie intre partide, care in mod normal nu ar avea ce cauta impreuna, este o coalitie in care nu doctrinele politice conteaza, ci doctrinele economice. Nu mai asistam la o dictatura a proletariatului, ci la una a patronatului legat direct de mecanismele politice. Este ceea ce Basescu numea oligarhia, mogulii carora nu le pasa cum se numeste partidul, nu le pasa decat sa puna stapanire pe toate mecanismele statului, si acest lucru se poate face numai prin parghii politice. Controlul partidelor aflate la guvernare inseamna controlul asupra ministerelor, licitatiilor, constructiilor, energiei si, mai ales, asupra justitiei, aceea care ar putea sa insemne vreodata un pericol pentru aceasta oligarhie. Pe toate canalele de televiziune vedem reprezentantii acestui pentagon de partide apartinand aceluiasi cerc de interese si acelorasi radacini: PSD, PNL, UDMR, PC si PRM, unite prin mii de fire de afaceri, care se ingana una pe alta. Ei bine, aceasta structura care nu mai are nimic de-a face cu doctrinele de partid, ci numai cu afacerile, se pregateste sa ramana la putere, in perspectiva viitoarelor alegeri. Nu este important prin ce mijloace, nu este important faptul ca masurile de stanga luate de guvernarea liberala conduc la consecinte economice ce frizeaza dezastrul la scara macroeconomica, important este ca mecanismul sa functioneze, in beneficiul oligarhiei din spatele partidelor, cat se poate de mult. Ei si-au facut socotelile electorale si si-au dat seama ca o alianta PNL/PSD are o sansa, la limita, daca pun la un loc procentele. Ramane de vazut daca electoratul se va lasa pacalit de aceste manevre, mai mult sau mai putin transparente, si daca va intelege faptul ca incoerenta in guvernare poate stopa mersul inainte al tarii. In orice caz, ceea ce urmeaza anul acesta din punct de vedere electoral va fi un meci greu, cu accente tragi-comice, daca ne gandim la aceasta alianta "contra naturii" intre PNL si PSD, dar in acelasi timp dramatice, daca ne gandim la perspectivele tarii in ansamblu. Spuneam, mai devreme, ca patriotismul care a fost pus in scena odata cu secventa Kosovo e doar de opereta. Exact la acest lucru ma refeream. Atunci cand este vorba de aceste interese personale, cuantificate in cifre cu foarte multe zerouri, patriotismul devine o chestiune minora. Nimanui dintre acesti oameni nu-i pasa ce se va intampla cu tara sau cu poporul. Va dau un singur exemplu: pensiile care au fost marite. Foarte bine ca au fost marite. Numai ca acum, cand vistieria e goala, acest guvern liberal cu radacini rosii vrea sa impoziteze primele de Craciun si de Paste, bonurile de masa si nu mai stiu ce maruntisuri, pentru ca nu mai stie pe unde sa scoata camasa.