Batalia pentru Bucuresti

Toma Roman
Daca alegerile locale vor avea loc la termen si daca nu vor fi suprapuse celor generale, cea mai mare batalie politica se va da pentru Bucuresti.

Cu o zecime din populatia tarii, capitala ar putea fi - de aceasta data - cel mai important test pentru impactul partidelor la electorat. Pana la aceste alegeri se afirma ca Bucurestiul este un caz atipic pentru Romania. Primarii capitalei au fost de dreapta de la primele alegeri normale din epoca postcomunista. Chiar si atunci cand mostenitorii defunctului PCR s-au reintors la guvernare, speculand greselile si abuzurile administratiei de dreapta (CDR-PD-UDMR), bucurestenii nu au cedat decat partial promisiunilor stangii. Capitala a fost rampa de lansare a unor personalitati ce au fost chemate (sau alese) in cele mai inalte demnitati ale statului. Traian Basescu a devenit presedintele Romaniei, iar, mai inainte, Victor Ciorbea a fost chemat de la conducerea primariei la cea a guvernului. E drept insa ca dreapta (in realitate, opozitie la mafia PSD-ista) a stiut, la fiecare consultare electorala, sa blocheze candidatura primarilor sai compromisi in timpul mandatului, cum a fost cazul liberalului Crin Halaicu. Un singur primar general in functiune a fost reales: Traian Basescu, devenit ulterior presedintele Romaniei. Testul bucurestean a fost extrem de important pentru ca primarul s-a ales intotdeauna direct, prin vot uninominal, asemeni presedintelui tarii. Sa castigi in fata a 10% din ansamblul populatiei este un puternic semnal pentru viitor, chiar daca - in genere - electoratul capitalei este mai informat decat cel din tara.
Localele din acest an au capatat o miza foarte mare. Pe de o parte, decalajul de informare intre capitala si restul tarii s-a redus foarte mult. Cetatenii romani din afara capitalei nu mai sunt o turma informa, cu reflexele induse conditionat in comunism. Generatiile s-au schimbat, romanii s-au raspandit prin lume si pana si masa de manevra a cetatenilor asistati de stat (pensionarii) - legati mental de protectia sociala promisa mereu de stanga - s-au desteptat, realizand ca masurile decise in momentul electoral nu prea au legatura cu realitatea de pe teren. Guvernul liberal, de exemplu, a marit - la presiunea partidului de care a depins mentinerea sa, PSD-ul - pensiile, desi - in situatia in care bugetul tarii se bazeaza in principal pe intrarile realizate prin munca celor din strainatate - era previzibila declansarea spiralei inflationiste a preturilor. In acest context, semnalul dat de Bucuresti va avea un impact extraordinar. Bucurestiul nu va mai fi atipic in raport cu restul tarii si partidul ce va castiga capitala poate spera sa castige si Romania. Pe de alta parte, din perspectiva uninominalului, castigarea Bucurestiului va obliga partidele sa gandeasca mai mult la tipul de candidat pe care-l propun la generale, capitala reprezentand - iarasi - esantionul-pilot al intregului electorat. Analistii vor observa ca imaginea candidatului va deveni esentiala si ca banii sau notorietatea ieftina nu ajung. Si, in sfarsit, o victorie in Bucuresti va fi, pentru toate partidele implicate, momentul de start pentru definirea (sau redefinirea) strategiilor pentru generale.
In batalia pentru Bucuresti sunt implicate in special trei mari partide: PD-L-ul, PSD-ul si PNL-ul. Pentru partidul de origine al presedintelui Basescu, PD-L-ul, castigarea celei mai importante primarii este esentiala. Dincolo de semnalul pentru tara, alesul bucurestenilor pentru urmatorii patru ani poate deveni, daca mandatul ii va fi validat in timp, candidatul cel mai sigur la succesiunea presedintelui Basescu, atunci cand mandatele lui se vor incheia. Evident, daca d-l Basescu va obtine si al doilea mandat prezidential. PD-L-ul are de ales pentru Bucuresti intre trei nume grele: Videanu, Negoita si Blaga, oamenii sai cu cel mai mare impact pe moment. Primarul in functiune, d-l A. Videanu, a fost un administrator mult prea discret pentru o capitala in explozie imobiliara si a transportului urban. In loc sa explice public dificultatile avute cu primariile de sector sau blocajele din Consiliul General, el a preferat o asumare eroica a multor probleme ale marelui oras. Defectele de imagine ar putea fi costisitoare in fata unui electorat putin dispus sa judece la rece si nuantat actiunile celui in mainile caruia si-a incredintat destinul. D-l Negoita nu aspira, se pare, din motive personale, la o iesire din perimetrul sectorului pe care l-a administrat foarte bine. Cel care ramane potential candidatul cu cele mai mari sanse este d-l Blaga. Fostul ministru de interne si actualul secretar general al PD-L este piesa cea mai grea de care partidul dispune momentan. D-l Blaga a administrat extrem de eficient MIRA, iar imaginea sa publica este extrem de solida. Vasile Blaga este singurul posibil candidat PD-L care poate infrange orice adversar din PSD sau PNL. Daca-l va nominaliza, PD-L-ul ii va impune un sacrificiu, pentru ca secretarul sau general poate fi o locomotiva si pentru generale.
De cealalta parte, PSD-ul si PNL-ul sunt intr-o situatie delicata. Alianta lor, tot mai vizibila, risca sa le traga in jos pe amandoua. PSD-ul are si el trei potentiali candidati: d-nii Vanghelie, Oprescu si Ponta. Insolitul primar al sectorului V se bazeaza pe formulele populiste ce i-au facut gloria in ultimii ani, dar uita ca ansamblul capitalei este diferit de conditiile speciale ale sectorului pe care il administreaza. Pentru d-l Oprescu, blocat de prea multe ori de propriul partid, o infrangere ar insemna sfarsitul carierei. Iar d-l Ponta, care a capatat deja multe din trasaturile baroniale proprii PSD-ului, mai are inca multe de invatat pentru administrarea unui domeniu pentru care aplombul nu este suficient. Daca PSD-ul ar lucra pe fata cu PNL-ul, renuntand la alianta unui tur secund, oportunista si surprinzatoare, candidatul cel mai sigur ar fi... L. Orban. Ministrul PNL-ist are si experienta, are si decizie. Daca defectele de imagine vor fi reparate pana la alegeri, d-l Orban ar putea avea sanse atat la primarie, cat si la sefia propriului partid. O infrangere i-ar bloca insa, aproape complet, viitorul.
Batalia Bucurestiului se va juca, asadar, in trei. Surprizele din partea altor partide sunt excluse. Problema este insa in ce masura aliatii din Parlament (PNL-ul, PSD-ul si UDMR-ul) vor avea dispozitia unui joc cinstit, eliminand suprapunerea celor doua electiuni (locale si generale), pentru a se prezenta direct in fata unicului lor judecator: electoratul.