- Istoric, cercetator la Arhivele Nationale din Cluj-Napoca -
Magyar Nagylexikon, enciclopedia in 19 volume aparuta la Budapesta, sterge toate drepturile istorice ale romanilor din Transilvania
Dupa aderarea la UE, intre Romania si Ungaria ar fi fost de asteptat sa se manifeste o anumita convergenta de interese nationale, iar ranile trecutului sa fie, daca nu vindecate, macar pansate si dezinfectate de microbii iredentismului si ai revizionismului. Logica moderna a istoriei spune ca paginile din trecut, asupra carora exista inca interpretari diferite, ar trebui aduse la o masa comuna de studiu, la care sa ia parte istoricii romani si unguri. In loc sa procedeze asa, Academia Ungara de Stiinte, patronata de insusi fostul presedinte ungar Arpad Goncz, a lansat pe piata o Enciclopedie de lux, Magyar Nagylexikon, in 19 volume, care - cel putin in capitolele dedicate Transilvaniei - nu este decat o opera de propaganda revizionista, bazata pe omisiuni si neadevaruri istorice si, totodata, un program care se regaseste cu fidelitate absoluta in politica UDMR. Refrenele sunt bine stiute, ele fiind reluate metodic de istoricii unguri, incepand cu ideea nastrusnica a faptului ca romanii sunt niste invadatori tarzii in Ardeal, care au coplesit asezarile, maghiare initial, de pe Somes, Olt, Mures, Tisa, Crisuri si Tarnave. Atunci cand liderii UDMR sustin in Parlamentul Romaniei independenta provinciei Kosovo, ei apasa pe butoanele masinii de vot, cu binecuvantare stiintifica: Nu, nu, niciodata! (adica nu vom accepta niciodata pierderea Transilvaniei). Istoricul Vasile Lechintan, prestigios cercetator stiintific la Arhivele Nationale din Cluj, bun cunoscator al limbii maghiare, a studiat volumele Enciclopediei in discutie, descoperind in ele baza ideologica a politicii autonomiste, iredentiste si revizioniste duse de liderii maghiari din Romania.
Romania nu are nici o realizare serioasa, de anvergura, in domeniul enciclopedic
- Aparitia, in conditii grafice de exceptie, a unei noi enciclopedii maghiare, cu multe articole dedicate Transilvaniei, pare sa-i lase indiferenti pe istoricii romani. Exista vreun raspuns pe masura?
- In privinta dictionarelor, a istoriilor si enciclopediilor, care prin forta lucrurilor intra direct in marile biblioteci ale lumii, nu s-a facut mare lucru. Daca analizam epoca moderna, din 1993 pana astazi, cand ungurii au elaborat Marea Enciclopedie in discutie, in conditii de lux si in 19 volume, a aparut si un Dictionar Enciclopedic Roman, in 5 volume, cu o modesta prezentare grafica, cu poze alb-negru, amarate. Practic, Romania nu are nici o realizare serioasa, de anvergura, in domeniul enciclopedic, in rand cu marile natiuni civilizate ale Europei. Daca ne gandim ca nici Dictionarul limbii romane, inceput de Sextil Puscariu in 1913, nu este finalizat pana in prezent, dupa aproape 100 de ani, pe cand lingvistii si istoricii maghiari din Romania, sub coordonarea, contributia si initiativa lui Szabo T. Attila, au scos, din 1986 pana in prezent, 12 volume dintr-un Dictionar al lexicului arhaic maghiar din Transilvania (in total peste 16.000 de pagini), ne facem o imagine ingrijoratoare a situatiei in care ne aflam.
- Cum se raporteaza noua enciclopedie maghiara la romani?
- Cu o permanenta si insistenta plangere si, bineinteles, cu o culpabilizare indirecta, referitoare la Transilvania, cea locuita odinioara peste tot de maghiari si ocupata apoi de romani, care au imigrat pe nevazute, cu transhumanta lor specifica, din sudul Dunarii, incepand din sec. al XIV-lea, pana in sec. al XVIII-lea. Din capitolul Romanii, aflam, de pilda, ca spatiul lor de etnogeneza este zona Nicopole-Sofia-Skopje, de unde au emigrat mai tarziu in nordul Dunarii. Romanii sunt prezentati, asadar, in sirul migratorilor, dupa goti, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, iar dupa ei, pecenegii si cumanii. Cu o insistenta iesita din comun, se adauga la fiecare localitate din Transilvania, ca pana la 1918, a apartinut Ungariei, formulare complet falsa. Fara a intra in detalii istorice, aceasta insistenta nu este decat o exaltare nationalista, care nu concorda cu spiritul academic si aduce deservicii institutiei Academiei Maghiare de stiinte.
- Cum sunt prezentate asezarile romanesti din Transilvania?
- Autorii marelui lexicon maghiar precizeaza, in cazul a numeroase sate ardelene, ca au fost locuite de maghiari, care au disparut, fie loviti de ciuma, fie ucisi de tatari, de turci, de ostile lui Basta etc., satul respectiv fiind ulterior colonizat cu romani. Cel putin ciudat este faptul ca aproape in nici un sat, romanii n-au patit ca ungurii, sa-i nimiceasca ciuma, sa-i ucida Basta, sa-i omoare tatarii sau turcii...
Autorii Enciclopediei Maghiare urmaresc anularea oricarei legitimitati romanesti in Ardeal
- Vorbim, totusi, de o enciclopedie stiintifica, raspandita in toata lumea. Ce urmaresc, de fapt, autorii, prin teoriile lor antiromanesti?
- Anularea oricarei legitimitati romanesti in Ardeal. Eliminarea romanilor din Transilvania in perioada veche. Daca pana si nevinovata denumire pur romaneasca a satului Basarabasa, in 1437, din Tara Zarandului, a fost explicata ca fiind, probabil, intemeiata de cumani!
- Cum este infatisata istoria propriu-zisa a maghiarimii din Transilvania?
- Declar cu toata responsabilitatea ca Academia Ungara de Stiinte nu-si asuma adevarata istorie a Ungariei. De pilda, cercetand articolul referitor la localitatea Camarasu, judetul Cluj, careia i-am facut personal o monografie, am constatat, cu stupoare, ca lipseste consemnarea cumplitei atrocitati petrecute acolo, contra zecilor de evrei, femei, copii si batrani, din toamna anului 1944. Am verificat apoi articolele referitoare la Sarmasu si Sarmasel, localitati din actualul judet Mures, unde evreii au fost ucisi de soldatii unguri pe dealul din Camarasu, la incitarea grofilor din jur, dar nici aici nu se consemneaza acest fapt. La fel se intampla si in articolul Treznea, in care se consemneaza, printre altele, ca aici se gasesc urme din epoca fierului, dar nu se spune nici un cuvant despre masacrul produs de unguri asupra a zeci de romani, in toamna anului 1940, cand au fost ucisi bestial copii, femei, batrani nevinovati. La articolul Ip, se precizeaza, ce-i drept, ca in urma unui incident (precizare falsa, intrucat totul a fost premeditat), o unitate a armatei ungare a ucis mai multi romani (de fapt, peste 100 de romani: copii, femei, batrani). Mai mult, la articolul Al doilea dictat de la Viena, nu se mentioneaza tragedia romanilor din zona ocupata de Ungaria, in 1940-1944, si nici participarea ungara la holocaustul evreilor, de la ministrii care au organizat ghetourile evreiesti si au patronat represaliile contra evreilor si romanilor, pana la monstrii descrisi in marturiile date in fata Tribunalului Poporului din Cluj, din 1946, cum au fost Krasznai Laszlo si alti criminali, ramasi nepedepsiti. O asumare responsabila a adevaratei istorii a Ungariei nu culpabilizeaza pe milioanele de maghiari cinstiti din Ungaria si Transilvania, creatori de cultura si civilizatie, ci ar fi un act de pietate si de dreptate fata de memoria sutelor de mii de victime, romani, evrei, tigani etc.
- Cum este prezentata Transilvania?
- Transilvania este tratata intr-un articol separat, si nu integrata istoriei si spatiului romanesc, cu precizarea ca se afla in Romania. Nu se incrimineaza aici nici statutul romanilor de natiune tolerata, nici faptul ca am fost exclusi de la bunurile publice, de la accesul la cultura si de la viata politica, fapt care are repercusiuni grave si astazi. Dupa autorii unguri, romanii, pastori, s-au asezat in bazinul Hategului, in Banatul Severinului si in Maramures, in secolul al XIV-lea. Nu se spune nici un cuvant despre enormele suferinte provocate romanilor de constitutiile medievale ale Ungariei si Transilvaniei, nu se pomeneste de incendierile, jafurile si crimele facute de secui si de insurgentii maghiari in timpul Revolutiei de la 1848-1849, de cele din timpul Dictatului de la Viena, 1940-1944; de nenorocirile provocate romanilor de guvernarea ungara a Transilvaniei din perioada 1867-1918, de maghiarizarile unui numar insemnat de romani in secuime si in Ungaria de dupa 1918, a unui numar insemnat de sasi si germani etc.
Academia ungara trebuie sa-si asume adevarata istorie
- Cum este prezentat Tinutul Secuiesc si autonomia lui teritoriala?
- Se spune ca scaunele secuiesti au beneficiat de o anumita autonomie, dar nu teritoriala si nici etnica. Secuii n-au avut niciodata comiti (prefecti) secui, parlament secuiesc, alte structuri politice statale. Au avut, ca si azi, o autonomie locala in cadrul scaunelor (Mures, Odorhei, Ciuc, Trei Scaune), dar niciodata autonomie fata de statul ungar si, respectiv, habsburgic. Daca astazi ar obtine o autonomie teritoriala pe criterii etnice, fata de statul roman, ar da o lovitura nesperata in intreaga lor istorie, fiindca Ungaria si Austria nu le-au permis niciodata autonomie teritoriala. Pe de alta parte, Enciclopedia ignora convietuirea multiseculara dintre romani si secui, existenta bisericilor ortodoxe si greco-catolice in Secuime, faptul ca secuii stiau si limba romana in secolele trecute, imprumutand o multime de cuvinte romanesti in propria limba etc. Nu se spune un cuvant despre dregatorii romani pusi de regii unguri in Secuime. Spre exemplu, voievodul roman Balc din Maramures a fost comite al secuilor. Tot comite a fost si Ioan de Hunedoara, inainte de a deveni rege al Ungariei, precum si boierul Stefan Mailat din Fagaras. Un mult respectat, intre secui, presedinte al Tribunalului din Odorhei a fost judecatorul Ioan Florian. Atunci Ungaria punea dregatori romani sau sasi, nu accepta autonomia secuilor, o considera periculoasa pentru stat.
- Sa intelegem ca noua Enciclopedie Maghiara aparuta la Budapesta este, in fond, un program revizionist?
- Toata lucrarea este facuta pentru a sterge orice drepturi istorice ale romanilor asupra Transilvaniei stravechi si vechi. Totul apare purificat de romani. Aproape ca nu exista localitate despre care sa nu se spuna ca la inceput a fost locuita de maghiari, iar dupa ce a dat iama ciuma sau generalul Basta, a fost colonizata de romani. Sunt folosite fara jena falsificari de statistici demografice, incepand cu faimosul recensamant din 1910, cand tiganii si evreii au fost inregistrati ca maghiari. Lumea academica ungara contemporana, baricadata intre omisiuni si plansete, in chiar cadrul generos al Uniunii Europene, face ca dialogul surzilor sa continue, cu pretul obtinerii iluzorii a unei autonomii pe criterii etnice in Transilvania. Cred ca pentru o apropiere cu adevarat sincera intre romani si maghiari, intr-o Europa cooperanta, deschisa spre adevar, sinceritate, umanism, reconciliere cu trecutul, Academia Ungara de stiinte trebuie sa-si asume adevarata istorie a Ungariei, fara fantasme, fara manevre, si sa recunoasca marile adevaruri omise in Enciclopedie.