Agentia de Plati si Interventie in Agricultura a tras linie sub socotelile cerute de comisia europeana. Toamna trecuta, europenii criticau mersul treburilor in agricultura si cereau sa fie numarate din nou hectarele pentru care producatorii ar trebui sa primeasca subventii europene. Exista suspiciunea ca numaratoarea s-a facut in stilul brevetat de Pristanda. Cu atat mai mult cu cat, desi au bagat mana in borcanul finantarilor europene, birocratii din fruntea statului nu au investit in monitorizarea suprafetelor din satelit cum ar fi trebuit pentru o numaratoare corecta si nici nu au pus ordine in registrul cadastral unic, operatiuni care ne-ar fi scutit de rusinea de a fi aratati din nou cu degetul de la tribuna comisiei europene. Demnitarii de la Bucuresti au miscat putin doar stimulati de perspectiva aderarii la UE a viiturilor de lapte, miere si euro care ar fi urmat sa inunde subsolul Bancii nationale si al economiei negre de partid si de stat. Asa ca s-au prefacut, de ochii lumii, ca muncesc. Au spart niste sticle cu sampanie pline cu bere, au inaugurat institutii pe hartie si pe Internet, ca-i mai ieftin. S-au inchis in birouri, in loc sa mearga pe teren, acolo unde se inregistreaza de cateva cincinale recorduri negative la hectar, si au preferat jocurile pe calculator de-a marii reformatori ai agriculturii. In rest, intre o seceta si o inundatie, agricultura inregistreaza cote de avarie, iar evidenta terenurilor este intr-o brambureala nimicitoare. In cele din urma, dupa ce au numarat pe degete si pe abac suprafata agricola a Romaniei, au descoperit ca fusese raportat un milion de hectare in plus. In loc de 9 milioane, autoritatile de la Bucuresti au raportat 10 milioane. Terenurile erau atat de obraznic umflate ca au existat unele judete a caror suprafata totala e mai mica decat cea pentru care pretindeau finantare agricola. Prinsi cu mata in sac, au incercat sa dea vina pe incurcaturile din teren si pe minciunile spuse de taranii care au cerut subventii. Diferenta ar fi produsa nu de robotii care ingrasa organigrama ministeriala, ci de o eroare umana. Mai precis o gainarie. Numaratoarea hectarelor a trebuit reluata si cei care au mintit vor da indarat banii primiti suplimentar. Cine isi imagineaza ca situatia terenurilor agricole in Romania va fi limpezita pana la viitorul raport de monitorizare postaderare este naiv. Agricultura nu e doar victima erorilor umane, ci si a celor istorice, iar daca in cererile de finatare europeana apar un milion de hectare in plus, tot atatea lipsesc pentru a acoperi cererile de retrocedare.
O alta institutie fantoma care se preface ca face, e vorba de Autoritatea pentru restituirea proprietatilor, sustine ca sunt revendicate aproape un milion si jumatate de hectare de teren agricol si vreo doua milioane de hectare de padure. Tribunalele sunt inundate de sute de mii de cereri de restituire. Jumatate dintre dosare sunt cereri pentru restituirea terenurilor pe vechile amplasamente. Ar fi vorba, asadar, de renegocierea unor restituiri deja facute. Celelalte dosare insa, vreo 300 de mii la numar, se refera la restituirea unor terenuri care pana acum nu fusesera luate in calcul. E vorba despre vreo 800 de mii de hectare. Dupa cum stau lucrurile, dosarele nu au nici o sansa sa fie aprobate. Procesele au un final cunoscut. Oricat incearca autoritatile sa identifice terenurile cu pricina, nu reusesc. Terenurile agricole romanesti sunt extensibile in functie de interese si finantari. Iar rapoartele oficiale si revendicarile din tribunale au o marja de eroare de un milion de hectare. Sa fi disparut milionul care nu iese la socoteala in lada de zestre a logodnicilor putred de bogati ai partidelor care s-au succedat la putere? Nu se stie. Este cert ca pe langa catastrofele de zi cu zi care musca din productia la hectar, agricultura romaneasca trebuie sa se pazeasca de lenevia autoritatilor si de muscatura mai lacoma si mai veninoasa a mafiei retrocedarilor.