Ne scriu cititorii

Cititor Formula AS
"Noi, functionarii publici din Romania secolului XXI, habar n-avem de modul in care trebuie sa promovam interesele tarii in Europa"

Stimata redactie,
Scopul acestor randuri nu este acela de a vorbi despre lucruri spectaculoase, ci despre lucruri adevarate. Adevaruri pe care si eu le-am invatat in timp, si pe care multa lume nu si le inchipuie. Tema mea: administratia publica din Romania. Pentru ca toti cred ca in tara asta macar cineva are grija de interesul public. Ei bine, ca un om care lucreaza de ani de zile in sistem, va spun cu toata sinceritatea: nu este adevarat.
Ce este administratia publica, fie ea si la nivelul elevat al ministerelor? O multime de functionari publici, dintre care - cei mai multi, mai ales tineri si fara experienta - se plictisesc in birouri. Nu folosesc o metafora: in mod real, nimeni nu le incredinteaza nici o lucrare, nici o responsabilitate, luni si chiar ani la rand. Am trecut si eu prin asta. Daca incerci sa te implici, esti privit cu raceala, chiar cu desconsideratie. Cu toate astea, primim pentru ne-munca, in fiecare luna, un salariu. Si poate ca aceasta este ratiunea pentru care o buna parte dintre actualii functionari si-au cumparat acest post prin bani si relatii!
Va vorbesc din experienta, despre o realitate trista: exista mii de tineri someri, pentru care uneori este imposibil sa isi gaseasca un loc de munca legal, si alti mii de tineri, absolventi de studii superioare si masterate care, odata intrati in sistemul public, nu au posibilitatea sa puna in practica nimic din ceea ce ar fi capabili sa faca. Mai devreme sau mai tarziu, o buna parte dintre acestia pleaca sau, in cele din urma, se vor alatura incompetentei sau indolentei care ii caracterizeaza pe toti slujbasii statului.
Noi, functionarii publici din Romania secolului XXI, nu stim ce contin tonele de documente pe care le pastram in dulapuri, inainte de a fi trimise la arhivare (spre a nu mai fi gasite de catre nimeni!), habar n-avem de modul in care trebuie sa promovam interesele Romaniei in raport cu Uniunea Europeana, statele sau organizatiile internationale, ca sa nu mai mentionez ceea ce stie toata lumea: nepotismul, favoritismele, contractele atribuite ilegal, folosirea banilor publici sau a fondurilor nerambursabile in favoarea vreunui potentat al vremii, lucruri care se fac dintotdeauna si fata de care nu se vor lua niciodata nici un fel de masuri. Mai nou, a fi functionar public cu oarecare functie de conducere are si alte avantaje: este in plina dezvoltare piata de turism, pe banii ministerelor si ai administratiilor locale, se fac calatorii extrem de scumpe, in cele mai exotice destinatii. Sunt cazuri in care consilierii vreunui secretar de stat pun la cale o intalnire oarecare peste hotare, numai ca sa se duca la vreun festival sau vreun meci de fotbal. Adaugati apoi cadourile si atentiile de sarbatori, brazii de Craciun, plicurile cu bani, consiliile de administratie (3 sau 4 consilii de administratie pot sa insemne si 100 de milioane lei vechi peste salariu), ca sa va faceti cel putin o vaga idee despre modul in care se cheltuieste bugetul de stat.
Ca functionar cu multa experienta in sistemul public, consider ca nu lipsa de bani este problema tarii asteia cu atatia oameni saraci. Banii exista, insa proiectele viabile, oamenii competenti care sa lucreze la acestea, NU! Cati dintre colegii mei nu au asistat la oferte din partea unor mari companii internationale, ale caror documentatii au fost aruncate sau inchise in vreun birou, numai pentru ca nu era in interesul vreunui ministru sau secretar de stat sa le promoveze! La cate zeci de reuniuni internationale nu se duc functionarii publici, numai pentru cumparaturi si suveniruri! Va puteti inchipui ca in aceste cladiri impozante, sediile atator institutii publice, se fac ca muncesc sute si mii de functionari, pentru care nu conteaza ca au venit la serviciu la 9 sau la 10 si care, adanciti in calculatoare, citesc toata ziua presa, horoscopul si revistele de bucatarie... Iar aceasta este doar o mica parte a realitatii.
Poate ca povestind despre aceste lucruri, nu spun nimic nou. Toti stim si acceptam. Insa generatia tanara este bine sa stie. Si, de asemenea, toti oamenii care considera ca Guvernul, primaria, ministerul etc. trebuie sa faca ceva sau sa ia vreo masura. Iata, cam in felul asta ne facem noi datoria!
ANTOANETA DUMITRIU

"Va invit sa participati la cladirea unei societati sanatoase..."

Draga doamna Sanziana Pop,
Cu toata sinceritatea, va spun ca "Formula AS" este revista mea de suflet. Prin spiritul ei justitiar, redati fiecarui cititor in parte un strop de liniste, de speranta, si forta necesara de a merge mai departe pe drumul sinuos al vietii.
Va scriu despre durerea sfasietoare a unei mame, durere care poate fi impartasita doar de catre acele mame care au trecut prin asa ceva. La varsta de treizeci de ani, sa ai casa ta, un sot minunat si copii, mi se parea ceva fabulos... eram insarcinata cu al doilea copil si abia asteptam ca baietelul meu, Ionut, sa aiba un fratior. Bucuria s-a produs. Am nascut la termen, pe 7.05.2006, al doilea baietel... Andrei, dar... bucuria a fost de scurta durata. Trei zile a fost bine - sau cel putin asa parea, dupa cum mi-a spus medicul neonatolog. Apoi, puiul meu a inceput sa vomite si am fost trimisi de urgenta la Craiova, cu diagnosticul "stenoza duodenala". De atunci, a inceput cosmarul meu si al sotului meu. Dupa mai multe investigatii, medicul chirurg a hotarat sa-l opereze. S-a efectuat interventia chirurgicala, dar a doua zi dimineata, inimioara lui a incetat sa mai bata...
Ceea ce a urmat nu poate fi descris in cuvinte... lacrimi... regrete... furie... debusolare... deznadejde... gol sufletesc... Viata ne-a ingenuncheat si ne-a dat o lectie dura: sa pierzi o fiinta mult dorita si sa accepti ceea ce ti s-a intamplat. A plecat la ingeri, fara sa fie botezat. La inmormantare, am avut sansa sa avem un preot care sa-i faca o slujba... cu lacrimi in ochi. Am trait fericirea de a fi mama a doua oara, doar zece zile. Ii multumesc lui Dumnezeu ca il avem pe Ionut. Si acum, am sa va spun motivul real care m-a determinat sa va scriu: in data de 25.01.2008, la un an si opt luni de la decesul micutului, am primit un plic de la Ministerul Sanatatii Publice, cu talonul de analize pentru Andreiu (asa au scris dansii). Bineinteles, acesta era insotit si de acea scrisoare care incepe asa: "Sanatatea dumneavoastra este cea mai importanta!" si se incheie astfel: "...si va invit sa participati la cladirea unei societati sanatoase, formata din oameni sanatosi".
Domnule ministru Nicolaescu, cat de sanatoasa este societatea in care traim? Verifica cineva exactitatea datelor fiecarei persoane, inainte de a trimite taloanele de analize? De ce se nasc atatia copii cu malformatii? Care sunt cauzele? Mentionez ca nu sunt fumatoare, nu consum alcool, nu am luat nici o pastila fara sa fie prescrisa de medic. Sunt convinsa ca sunt multe mame de ingeri in Romania. Cum e posibil sa-mi trimiteti o fisa de analize pentru un copil mort? Sufletul meu, asa de indoliat, a mai sangerat inca o data. Sa dea Dumnezeu ca acea Campanie initiata de Bianca Brad sa aiba ecou si sa se schimbe ceva in binele copiilor nostri!
Redactiei acestei minunate reviste "Formula AS" ii doresc multa sanatate, putere de munca, viata lunga, si sa ne aduceti aceeasi bucurie in viata noastra de zi cu zi.
ANI MAZURCA, o mama din Drobeta Turnu Severin
(Atasez acestei scrisori si actele care confirma cele relatate de mine.)

"Sa ne iubim patriotii"

Daca sotul meu, "sclavul" Magazinului Istoric, de la primul numar (aprilie 1967), ma supara, deseori, vazandu-l toata ziua buna ziua cu "nasul in revista", de cativa ani "il supar eu" pe el cu "Formula AS"... Si ne imbinam supararile cu aceasta minunata publicatie, el savurand temele istorice si politice, eu sanatatea, moda, diferite retete si sfaturi, iar impreuna, paginile de societate, spiritualitate, arta. Si daca la inceput nu am fost de acord cu "dezmembrarea" Formulei, acum imi place "tematizarea" alcatuita de sotul meu, respectiv - dosare cu paginile de istorie si spiritualitate crestina, publicate in revista.
Rasfoind nr. 807/16 februarie curent, primul material citit este "La Rosia Montana a fost o confruntare intre David si Goliat". Ca multi alti romani normali, am simtit o satisfactie deosebita, afland despre aceasta victorie meritata, si am lacrimat de bucuria existentei unor oameni minunati, adevarati patrioti (trebuie sa reinventam acest cuvant, pe care totalitarismul comunist doar l-a acoperit cu o poleiala falsa). Toata stima si recunostinta pentru comandoul de avocati care a reusit demontarea marsavului atac al companiei canadiene, atac ce nu ar fi avut loc fara existenta catorva spioni localnici, din pacate, platiti de noi, toti, cu bani buni, pentru functiile pe care le-au compromis. Oare sedintele de depunere de juramant intr-o functie de stat sunt numai pentru festivitate si baut sampanie? Chiar: nu am vazut/auzit pana acum nici o judecata de incalcare a juramantului. Oare care este pana la urma semnificatia sa?
Al doilea material emotionant a fost al profesorului Stefan Staiculescu, despre neputinta noastra de a ne cinsti inaintasii, cel putin la fel cum au facut-o tarile adoptive. Cazul marelui Brancusi este strigator la cer. In acest sens, avem satisfactia ca, pe langa 4 carti dedicate marelui sculptor, detinem si volumul cu procesul purtat de Brancusi impotriva SUA. Acest proces, alaturat celui cu Rosia Montana, dovedeste ca luptand pentru adevar si normalitate, cu oameni devotati adevaratei justitii, se realizeaza firescul existentei, impotriva birocratiei, a rautatii si imposturii.
Va iubesc in continuare si va doresc sanatate si putere, sa ne incantati cu "Formula AS".
Cu dragoste,
TUDORA CIOATA - str. Bazarului nr. 7, Faurei, judetul Braila, cod 815100

"De ce ziaristii nu iau atitudine, atunci cand romanii sunt denigrati pe nedrept?"

Mult stimata doamna Sanziana Pop,
Ma adresez dvs. cu speranta ca veti putea face un reportaj in care sa luati apararea miilor de romani care muncesc cinstit in Italia si sunt tratati de multe ori ca niste sclavi, fara sa poata riposta, deoarece nu sunt aparati de nimeni.
Destinul a facut ca dupa 34 de ani de munca, sa ma numar si eu printre cei care au fost nevoiti sa plece in strainatate. Nu pot sa va descriu in cuvinte cata umilinta pot indura romanii nostri, pentru niste amarati de euro, ca sa-si poata intretine familia si sa razbeasca in viata. Italia, pentru multi dintre noi, a fost sansa de a putea avea un ban in plus, dar cu ce sacrificii si stres sunt adunati acesti bani, este foarte greu de spus. Stau de multe ori si ma gandesc, de ce miile de ziaristi din Romania nu iau atitudine atunci cand romanii nostri sunt denigrati pe nedrept?
Intamplarea a facut sa ma aflu in Italia, cand acel nenorocit de "rom" a omorat in strada acea femeie nevinovata. Pentru el, tot poporul roman a fost criticat de toate posturile de televiziune din Italia, dar nu au spus mai nimic de crimele pe care le fac ei, italienii, de mafia ce exista la ei, de mizeria care exista in orasele mari si de faptul ca 50% dintre italieni nu stiu sa scrie gramatical si sa vorbeasca bine limba nationala. Nu va pot spune cat am suferit cand am vazut un reportaj despre Romania, in care niste romi mergeau intr-o caruta, pe o strada plina de gropi, fara sa apara nimic din minunatele peisaje din tara noastra.
De ce ziaristii nostri nu antreneaza romanii din strainatate, ca sa poata face cunoscut tot ce este frumos si bun la noi? Toti se folosesc de inteligenta si munca romanilor pe bani putini, pentru ca la noi nu exista protectie sociala. Mai am cateva luni de chin ca sa pot achita o datorie, si imi doresc din tot sufletul sa ma intorc in tara mea. Experienta aceasta mi-a schimbat totalmente modul de gandire, de viata, si vreau sa va spun ca au fost momente cand, daca as fi avut posibilitatea sa platesc datoria despre care v-am vorbit, as fi venit pe jos, acasa, in Romania.
Imi pun nadejdea in dvs. ca o sa faceti, prin revista pe care o conduceti, ceva care sa ne reabiliteze imaginea atat de patata. Nu suntem ingeri, dar meritam mai multa stima si intelegere de la cei pentru care muncim. Si mai multa dragoste de la cei de acasa, care ar trebui sa ne apere, cand suntem calcati, pe nedrept, in picioare.
NEACSU LUCICA - comuna Racaciuni, judetul Bacau