- Femei in cautarea iubirii si-a unui barbat, dar speriate de ideea casatoriei. Barbati in asteptarea marii iubiri, dar numai sambata si duminica. Va confruntati, ca psiholog, cu aceasta problema?
- Cel mai des. Iar in linia intai se afla femeile. Femei tinere, atractive, cu studii si meserii de succes. Femei intre 20 si 40 de ani. Am fost uimita, la inceput, ca persoane de o asemenea calitate afirma ca totul le reuseste in viata, cu exceptia iubirii si a vietii particulare.
- Care e cauza?
- In ultimul timp a crescut foarte mult presiunea de a avea neaparat o relatie sau un mariaj fericit, plin de dragoste si succes. Perfectionismul sentimental a devenit un fel de moda in Romania, o cerinta la fel de stringenta ca aceea de a face o meserie care sa-ti aduca bani si succes, de-a avea o infatisare fizica ideala. Stiti, doar, salile de sport sunt pline de femei si barbati care muncesc din greu ca sa fie mai frumosi decat i-a facut Dumnezeu.
- O presiune din exterior?
- Nu numai. Asteptarea aceasta exista profund in noi, dar mass-media o stimuleaza in exces. Micul ecran e plin de fete frumoase, cu care nu poti sa nu te compari.
- Viata de unul singur, atat de tentanta prin promisiunea ei de libertate si independenta, nu duce in cele din urma la panica?
- Existenta de unul singur ofera o multime de avantaje. Te regasesti mai usor, iti vezi linistit de interesele tale, faci ce vrei in toate privintele. Deci, iti construiesti o personalitate independenta. Dar toate astea nu rezolva dorinta apriga, innascuta, de a-ti imparti viata cu cineva, de a avea o relatie de iubire, de a impartasi necazul si bucuria. Dorul acesta de intimitate in doi nu se obtine cu prieteni, fie ei cat de buni, si nici cu aventuri trecatoare. Ai nevoie de un partener.
- Din moment ce conditia noastra fundamentala este iubirea, de ce fug tinerii din ziua de azi de casatorie?
- Nu fug toti. Se celebreaza o multime de casatorii. Uneori, se sta la coada, la primarie, asteptand sa spui "da". Din pacate, mai mult de jumatate din casatorii se desfac sau sunt pe cale sa se desfaca. Graba este la fel de periculoasa ca ezitarea. Esecul naste panica si a doua oara o iei mai greu de la capat, desi experienta negativa ar trebui sa te ajute sa reusesti mai bine ca prima data.
- Cum va explicati transformarea asta bizara a casatoriei din vis in cosmar? Secole intregi ea a fost unul din marile idealuri ale vietii...
- Casatoriile se faceau inainte de timpuriu, cand mirele si mireasa erau foarte tineri si nu se prea gandeau ce-i asteapta. Cand se trezeau, era deja prea tarziu. Erau oameni la casa lor, cu copii, cu probleme. Chiar daca iubirea murea, institutia familiei trebuia sa reziste. In zilele noastre, prioritatea numarul unu nu mai este casatoria, ci profesia, siguranta materiala, o pozitie sociala solida, ferita de intemperii. Asta schimba viziunea asupra casatoriei. Si ea trebuie sa fie neaparat reusita, perfecta daca se poate. Un succes. Nu te mai arunci orbeste in ea. Este o decizie chibzuita, lucida, care sa nu perturbe viitorul pe care il construiesti. Mai bine suferi, asteptandu-ti perechea, decat sa risti un esec.
- Ce e de facut?
- Sa proiectam o alta imagine asupra casatoriei. Ea nu este o masinarie de implinit visele. Nici un dar cazut din cer. Este un proces in desfasurare, in care partenerii trebuie, inainte de toate, sa se cunoasca mai bine, sa se adapteze la viata in doi, care e mai complicata decat viata de unul singur, sa gaseasca zonele de intensitate sentimentala, de comunicare afectiva, de implinire erotica. Si dupa ce le gasesc, sa le acorde atentie permanent. Din nefericire, imediat ce graficul acesta inregistreaza o mica scadere, devenim iritati si nelinistiti. Iar daca se instaleaza stresul, frustrarea si cearta, le traim ca pe niste catastrofe. In loc sa vedem ce poate sa fie salvat, de unde putem porni mai departe, cum putem face ca floarea sa-si deschida iarasi petalele, noi o aruncam la gunoi. In contextul succesului nostru social si profesional, nu ne putem "permite" un esec pe plan personal.
- Psihologia ofera solutii?
- Trebuie sa acceptam, in fata, dezamagirea. Ea face parte din viata. Sa intelegem ca iubirea e mai greu de planificat decat munca. Dar ca nu putem trai fara ea. Dupa prima incercare va urma o a doua, poate chiar o a treia, pana cand il vom nimeri pe cel potrivit. In sensul acesta, amanarea casatoriei este, din punctul meu de vedere, o masura inteleapta. Mai bine sa o faci la maturitate, in cunostinta de cauza, decat sa treci prin infernul unui divort.