- Daca este sa fim patrioti si optimisti ar trebui sa spunem ca summit-ul NATO a pus Romania pe harta lumii, facand-o cunoscuta si pentru buna organizare a unui eveniment international de amploare, nu numai pentru maidanezi, copiii strazii, cersetori si coruptie. Ca sa fim insa cu adevarat patrioti, trebuie sa spunem si adevarul, iar adevarul este ca, dincolo de satisfactia legitima fata de reusita organizatorica a summit-ului (ceea ce nu este putin lucru pentru noi), nu am obtinut nimic - nici macar promisiuni realiste.
Din punct de vedere strategic ar fi fost avantajos pentru Romania ca Ucraina si Georgia sa fie invitate sa se pregateasca pentru aderarea la NATO. Ar fi fost important sa fim vecini cu o tara aliata, nu cu una care oscileaza intre Est si Vest, si sa rezolvam astfel diferendele bilaterale mai rapid si mai elegant, asigurandu-le si romanilor din Ucraina o situatie mai buna. Nu era rau nici daca Macedonia ar fi primit invitatia de a incepe pregatirile de aderare, pentru ca astfel ar fi fost stabilizata o zona multietnica cu potential exploziv aflata nu departe de noi. Nu a fost insa sa fie, pentru ca grecii sunt opaci si egoisti - desi au o anumita justificare istorica pentru rezervele lor -, iar "europenii", in speta Germania si Franta, sunt sensibili la presiunile Rusiei - cum au fost si inainte de 1989 - si, la drept vorbind, putin le pasa de Estul Europei, pe care l-ar fi lasat cu drag in zona de influenta a Kremlinului, daca ar fi putut decide ei cursul istoriei. In ceea ce-i priveste pe americani, ei au facut promisiuni generoase, care ne avantajau, dar stiau bine ca nu le vor putea onora. Asa ca s-au multumit sa scoata in evidenta duplicitatea europenilor. Tot la capitolul nerealizari putem incadra si Afganistanul, deoarece majoritatea membrilor europeni ai NATO nu s-au angajat sa-si sporeasca efectivele militare din aceasta tara. In schimb, efectivele romanesti vor creste, pentru ca oferta de 700 de militari francezi a lui Nicolas Sarkozy este insuficienta. In conditiile unei dotari tehnice necorespunzatoare a fortelor romanesti, aceasta inseamna ca vom expune mai multi militari romani unor riscuri tot mai mari.
Desigur, oficialitatile ne flutura prin fata ochilor proiectul unui scut anti-racheta suplimentar, care ar acoperi si Romania. Pe langa faptul ca necesitatea unui astfel de scut este deocamdata ipotetica, sa nu uitam ca aliatii nostri europeni nu sunt foarte generosi cu propriile bugete de aparare si orice investitie de amploare se realizeaza doar daca o finanteaza americanii. Or, deocamdata, nu stim nici macar cine-i va urma lui George Bush la Casa Alba.
In sfarsit, intalnirea Basescu-Putin de la Bucuresti aduce poate o raza de speranta pentru viitor, daca, asa cum spune presedintele, cei doi vor pune bazele unui nou acord incheiat direct cu Gazprom, fara intermediari. Poate - dar pentru aceasta nu era nevoie de summit.
In sfarsit, toate acestea nu inseamna ca nu ar fi trebuit sa organizam summit-ul. Pana la urma si prestigiul international conteaza pentru moralul unei natiuni - mai ales cand in plan intern natiunea nu are prea multe motive de multumire.
2. Principalele doua forte politice si-au anuntat candidatii la Primaria Generala a Capitalei: Blaga (PD-L) si Mitrea (PSD). Doi lideri marcanti si care au reputatia de duri. De ce au fost alesi ei si nu altii si de ce e important sa fie castigata Primaria Bucurestiului?
- Din 1997, Capitala este considerata o reduta politica cu miza maxima. Pe de o parte, pentru ca asigura accesul la resurse financiare considerabile si, pe de alta parte, pentru ca s-a dovedit o trambulina politica spectaculoasa in cazul lui Victor Ciorbea si al lui Traian Basescu. Pentru ca sa valorifici insa acest potential economic si politic trebuie sa-ti si "joci" sansa inteligent, asa cum au facut cei doi. Adriean Videanu nu a stiut sa comunice si a pierdut moral, desi mandatul sau nu este lipsit de realizari si ne vom da probabil seama de acest lucru in viitor. Din pacate pentru el, pozitia de primar al Capitalei este o pozitie de vizibilitate maxima, in care perceptia publicului si imaginea conteaza mai mult decat in alte functii, cu atat mai mult cu cat adevarata putere o detin primarii de sectoare.
Mai important insa pentru partidele politice este semnalul politic pe care-l da la nivel national rezultatul obtinut la alegerile locale din Bucuresti. Partidul care "ia" Capitala din primul tur de scrutin, va fi perceput ca un partid puternic si poate spera sa influenteze rezultatele din cel de-al doilea tur de scrutin in orasele in care acesta are loc. Daca in schimb PD-L - considerat favorit - nu va reusi o victorie categorica in primul tur, atunci pozitia sa va fi perceputa a fi mai slaba decat se credea, iar alegatorii nehotarati s-ar putea orienta catre PSD.
La ora redactarii raspunsurilor nu stim inca sigur daca Miron Mitrea este cu adevarat candidatul PSD la Primaria Capitalei, ci doar o solutie avansata de o parte a conducerii partidului, pentru a depasi disputa Marian Vanghelie - Sorin Oprescu. Stim insa cu certitudine ca Vasile Blaga este candidatul PD-L la succesiunea lui Adriean Videanu. Chiar daca nu este un personaj carismatic care galvanizeaza multimile, domnul Blaga si-a castigat reputatia de om de actiune, eficient si serios. Primaria Capitalei nu este visul sau, ci doar o solutie politica impusa de partid, dar probabil o va folosi pentru a-si relansa cariera politica, ceea ce inseamna ca va incerca sa rezolve macar o parte din problemele orasului - cu conditia ca si primarii de sectoare sa faca parte din acelasi partid cu el.
Indiferent de persoana care candideaza la Primarie din partea PSD, un lucru este cert in privinta acestui partid: disolutia interna. Macinat de nesfarsite lupte interne, partidul este tinut laolalta doar de vechile complicitati in spolierea finantelor publice si de frica de DNA. Istoria arata ca, in fata unui partid dezbinat, castiga de regula partidul unit si solidar - cum se arata in public PD-L. Totusi, chiar daca in acest moment Vasile Blaga si PD-L au prima sansa in Capitala, ei nu vor castiga fara munca si fara lupta - ceea ce s-ar putea dovedi o problema pentru un partid care nu a dat dovada de prea multa initiativa in ultima vreme.