Un jurnalist in "capitala lumii"

Ion Longin Popescu
In culisele presei, la Summit-ul NATO

Pentru trei zile, Bucurestiul a devenit Capitala Lumii. Lideri si jurnalisti din 61 de state si-au dat o intalnire fara precedent, prin proportii, in istoria Aliantei Nord-Atlantice. Rezultatul se cunoaste: cea mai mare reuniune din istoria NATO a fost un succes neasteptat. Un succes datorat Presedintelui, Guvernului Romaniei, organizatorilor din umbra ai reuniunii, dar si Centrului Media, care a raspuns de transmiterea in conditii de exceptie a evenimentului. Si cum niciodata n-au mai fost la un loc, in acelasi timp, peste 3500 de jurnalisti, cameramani si tehnicieni de televiziune, sarcina acestuia n-a fost usoara deloc. Cititorii nostri au vazut la televiziune destule imagini cu acest Centru, dar prezenta directa, printre atatia oameni de presa, aflati in stresul transmisiilor minut cu minut, iti lasa amintiri de neuitat. Iata cateva dintre ele, semnate de un martor in direct al evenimentului.
Am trecut strada cu autobuzul, ca intr-o tara a liliputanilor
Odata cu inmanarea legitimatiilor de acreditare, intr-un imens cort instalat in Parcul Izvor, organizatorii au oferit fiecarui jurnalist un rucsac albastru cu efigia NATO, in care se aflau: Ghidul Summit-ului, o agenda, un manual de orientare in Palatul Parlamentului, opt elegante volume in engleza despre Romania, despre cluburile, cafenelele, barurile si restaurantele din Bucuresti, un superb album despre Bucurestiul interbelic, cateva DVD-uri cuprinzand reportaje despre NATO, un DVD cu filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", si o sticla cu un excelent vin romanesc, ca sa imblanzeasca, desigur, controlul anti-tero la sange care a urmat: pana si cureaua de la pantaloni iti este trecuta prin detectoarele de metale, iar dupa ce ai primit o eticheta ce atesta ca ai depasit filtrul, mergi direct la autobuz, sub privirile atente ale ofiterilor SPP. Dar ce sa faci in autobuz, cand curtea Casei Poporului este la 30 de metri? Sa treci strada! Este cea mai scurta calatorie ce se poate imagina cu un autobuz, ca intr-o tara a liliputanilor. Dar securitatea extrema impune acest inconvenient plin de umor. Pana la Centrul Media nu mai sunt detectoare, in schimb esti oprit la usa si verificat la ecuson.

O uzina incredibila de stiri

Ce urmeaza trebuie inscris in Cartea Recordurilor: ai ajuns in furnicarul jurnalistic al mileniului. O desfasurare ametitoare de tehnica de birou, zeci de copiatoare, mii de calculatoare si laptop-uri, cu tot atatea prize de internet, mii de telefoane de birou, cu legatura directa internationala, faxuri pe fiecare dintre cele cateva sute de birouri lungi, "plasme" uriase din zece in zece metri, in care poti urmari, prin circuit inchis, tot ce se intampla in Palatul Parlamentului, la Cercul Militar sau la Palatul CEC, unde a vorbit George Bush. O uzina incredibila de productie media pune la dispozitia flamanzilor de stiri, buletine informative noi, la fiecare cateva ore. O echipa de cateva zeci de studenti bucuresteni asigura receptia informatiilor si contactul cu jurnalistii. Centrul are doua sectii (tv-radio si presa scrisa), iar fiecare sectie se intinde pe cate un etaj, cat doua terenuri de handbal, si cu toate acestea, sub asaltul unor acreditari de ultima ora, spatiul s-a dovedit insuficient. Si asta nu e totul. Afara, in parcare, sunt 10 care de transmisiuni ale TVR si peste 20 de instalatii de transmisie in direct, unde in permanenta reporteri si operatori ai trustului "Eurovision" transmit "live", catre partenerii din toata lumea.

Macedonia crede in lacrimi

Conferintele de presa se anunta pe ecrane si prin statie. Schimbarile si intarzierile sunt la ordinea zilei. Numai Vladimir Putin a intarziat peste o ora. Scheffer, Putin, Sarkozy, Merkel sau Iuscenko sunt asteptati in marea sala "Rosetti", in timp ce liderii tarilor mai mici se intalnesc cu presa in sali ce se dovedesc uneori neincapatoare. Asa a fost la anuntarea respingerii Macedoniei. Intr-o sala de 50 de locuri, s-au inghesuit 200 de jurnalisti si cameramani. Ministrul de externe, Nikola Dimitrov, avea ochii in lacrimi. Isi vedea ruinata munca diplomatica a ultimilor ani, se gandea probabil ca va trebui sa-si dea demisia ori sa ceara scuze natiunii macedonene. Si totul, din cauza indaratniciei micii republici de a nu face compromisuri. Grecia i-a propus ca, in loc de "Republica Macedonia" sa se numeasca "Republica Macedonia de Nord" sau "Republica Muntoasa a Macedoniei". Nu s-ar mai fi opus intrarii acestei tari in NATO, prin veto-ul sau cunoscut deja de toata lumea. Sub reflectoarele presei mondiale, domnul ministru insa pare in continuare inflexibil, desi stie ca si peste o mie de ani Grecia va spune NU - iar NATO este un club solidar, conform principiului "unul pentru toti, toti pentru unul". "Domnilor, Macedonia a fost pedepsita din motive ce vin din antichitate!", striga ministrul Dimitrov, facand trimitere la motivul invocat de Grecia, anume ca Macedonia este un nume antic grecesc. "De ce sa fim respinsi pentru un nume? NATO este o alianta de tari, nu de nume!" Imediat dupa fotografiile finale, reporterii alearga isteric pe culoarele kilometrice, sa transmita stirile orei urmatoare.

Doi ministri

Pe langa declaratiile din conferintele de presa, cativa oficiali mi-au acordat scurte interviuri, exprimandu-si impresiile despre Summit si facand publice ganduri legate de Romania. Ministrul italian al Apararii, Arturo Parisi, un domn blajin si zambitor, mi-a spus: "Din punct de vedere organizatoric, Romania a fost absolut la inaltime. Un climat uman extraordinar de calduros m-a uimit si m-a bucurat. Fara asta n-ati fi reusit. Confirm ca logistica a fost de cel mai inalt grad si valoare. NATO a cautat tari cu o traditie solida in organizarea evenimentelor internationale, si Romania este una dintre ele. Vorbesc din experientele directe pe care le-am avut".
Ministrul de Externe al Georgiei, Davit Bakradze, pare un personaj flegmatic, din stirpea presedintelui Saakasvili. "Nu intamplator", spune, "pe fundalul NATO se afla Marea Neagra. Dincolo suntem noi, aici sunt prietenii romani. Doream incurajarea Romaniei si suntem fericiti ca ea nu s-a lasat prea mult asteptata. Atmosfera din Bucuresti am fi vrut sa fie fara ambiguitati din partea NATO. Fara compromisuri care sa ne excluda din scena. Lucram intens sa facem Georgia mai atractiva, asa cum a reusit Romania, in urma cu patru ani".

Un general fericit

Doi domni si o doamna, imbracati in superbe uniforme, si parand obositi de kilometrii parcursi pe culoarele Palatului, stau la taifas in Centrul Media, asezati in fotolii albe, de piele. Dupa toate aparentele, cel mai in varsta este general. Urmeaza colonelul si doamna maior. Multi fotoreporteri si cameramani in trecere ii prind in obiectiv, ca pe o aparitie insolita. Oficialii sunt destul de zgarciti cu prezenta in mijlocul oceanului de jurnalisti, dar cei trei ofiteri tocmai aflasera decizia finala a NATO de a invita tara lor, Croatia, in Alianta, si vorbeau aprins despre marele eveniment. "De azi inainte", spune cel cu grad de general, pe nume Paden, atasat militar al Croatiei in SUA, "in istoria tarii mele numele Bucuresti va fi ceva special si unic. Poate va par patetic, dar bucuria noastra e uriasa, emotiile ne sugruma respiratia. Ca militar, pot aprecia disciplina matematica a organizatorilor care au pus in opera una dintre cele mai reusite manifestari politice de nivel mondial, din ultimele decenii. Este de-a dreptul incredibil cum ati reusit dvs., romanii, sa intrati in manualul nostru de istorie contemporana, prin acest Summit perfect. Imi pare rau de un singur lucru: ca nu am doua zile la dispozitie sa vizitez pas cu pas acest palat splendid, de care sunt sigur ca se va vorbi sute de ani de aici inainte".

"Benny Hill" si fantomele sovietice

Un personaj scund si blond, cu chelie si fata zambitoare, semanand izbitor cu regretatul Benny Hill, este jurnalistul britanic Raymond Lloyd. Specialist in... summit-uri, a fost la opt pana acum, dar nici unul nu i s-a parut de grandoarea si importanta celui de la Bucuresti. Insa nu poate sa nu fie britanic pana la capat si sa nu remarce aglomeratia extraordinara, cu toate ca uriasul palat ceausist pare a nu se mai termina. "Am constatat o mare cantitate de CO2 in aerul de aici, produs de atatea fiinte de pe intreaga planeta", spune cu usoara ironie d-l Lloyd. "Ma doare capul si-i fericesc pe reporterii de televiziune care stau mai mult afara. Pe de alta parte, ma uit pe culoarele astea nesfarsite si-mi pare ca vad numai fantome sovietice, altfel nu-mi explic de ce Ucraina si Georgia au cazut victime. Noi, europenii, ne mai temem inca de aceste fantome de la Rasarit, si e pacat. Sunt uimit: in cauza nu e atat ce gandeste Rusia, cat mai degraba ce cred guvernele occidentale ca gandeste Rusia".

Marea Neagra - un "lac NATO"

Multi dintre jurnalistii cu care am vorbit au remarcat capitalul de imagine extraordinar pe care l-a acumulat Romania in doar trei zile de expunere mediatica fara precedent. Georges de Lastic din Atena, spre exemplu, ma asigura ca este pentru prima oara in istorie cand Marea Neagra are sanse sa nu mai fie un "lac rusesc", cum spunea d-l Basescu, ci un "lac NATO". El da nota maxima Romaniei pentru pozitia ei in cazurile Kosovo si Macedonia, dar si pentru organizarea Summit-ului cu nr. 59: "Bucurestiul este impresionant, aratand vechimea si puterea Romaniei. Pentru multi este evident ca aici a fost intotdeauna cea mai civilizata si frumoasa capitala a Balcanilor. De aceea, nu ma mir prea tare de succesul fara egal al organizarii acestui mare eveniment".
Impresionat de conditiile tehnice asigurate jurnalistilor, Hamada Ould Mohamed din Mauritania, participant la ultimele cinci summit-uri NATO din Istanbul, Taormina, Riga, Bruxelles si Praga, spune: "Este cea mai buna organizare dintre toate! Nu ma asteptam ca Romania, o veche prietena a tarii mele, sa fie capabila sa stea cu fruntea sus alaturi de marile puteri occidentale. Bucurestiul a fost in aceste zile Capitala Lumii".
Jurnalistul german Holger Mohle din Bonn, privind cu oarecare ironie prea multele feluri de mancare servite la dineul oferit de Camera Deputatilor, crede ca este o reactie fireasca a unei tari care doreste sa-si schimbe imaginea, pe nedrept de negativa de pana acum. "Poate cetatenii Bucurestiului, iritati de strictetea restrictiilor din aceste zile, nu-si dau seama ce se intampla. De aici, din capitala lor, pleaca la export democratie si libertate in toata lumea. In plus, in aceste zile, romanii au demonstrat putere si curaj".
Reputatul publicist Corneliu Vlad este, ca orice roman, putin sceptic. "A fost un Summit al jumatatilor de masura", spune, "deoarece nu se stie cine a castigat si cine a pierdut. As inclina sa cred ca NATO a pierdut, fiindca a permis Rusiei sa aiba drept de veto. Dupa mine, exista o singura alternativa din trei, despre care ar trebui sa se vorbeasca: 1. NATO e impotriva Rusiei; 2. NATO trebuie desfiintata; 3. NATO trebuie sa primeasca Rusia in NATO. Si inca un detaliu: m-a scandalizat discriminarea revoltatoare fata de fumatori, care au fost trimisi afara, in fata cladirii, sa-si traga doza de nicotina. Prea repede ne-am luat dupa Europa!"
Publicistul rus Viaceslav Samoskin apreciaza efortul organizatorilor, mai ales ca-i cunoaste bine pe romani, dar nu intelege disproportia dintre rezultatele "anemice" ale Summit-ului si conditiile megalomanice (in care intra si megalomanicul palat ceausist), promovate de Bruxelles. "Totul se putea rezolva foarte bine pe Messenger, cu o cheltuiala infinit mai redusa", spune Samoskin, "daca pentru acesti domni n-ar conta atat de mult imaginea".

Voronin a venit cu translatorul de... romana

Un grup insemnat de ziaristi basarabeni au luat parte la cele mai importante evenimente ale Summit-ului. De la unul dintre ei am aflat ca presedintele lor ar fi jucat un teatru ieftin, lasandu-se insotit de un... translator de limba romana, ca sa le arate mai marilor din UE ca "moldoveneasca" si romana sunt limbi diferite. Hotarat sa afirme "neutralitatea" tarisoarei sale, conform ordinului primit de la Moscova, liderul de la Chisinau a afirmat sus si tare ca Republica Moldova nu e "atlantista", ci "neutralista". In schimb, ziaristii nu s-au sinchisit de mofturile comunistului Voronin si au spus tuturor ca, dimpotriva, ei si o mare parte a populatiei sunt "atlantisti". Petre Bogatu si Valeriu Saharneanu, redactori la postul de radio "Vocea Basarabiei" si la televiziunea "TV Basarabia 1" - post national basarabean incepand cu luna mai! - au venit la Summit pentru ca sunt "romani adevarati". "E un semn ca Romania nu a uitat de Basarabia", spune Bogatu. "De aceea Bush il iubeste pe Basescu, pentru ca Basescu este cu Basarabia, tine la viitorul nostru, al celor de peste sarma ghimpata de la Prut. Cel mai mare aliat politic al fortelor unioniste de la noi este d-l Basescu, numai el vorbeste clar, limpede si accesibil. Cand ne uitam in jur, la miile de ziaristi care pronunta numele Romaniei, ni se umplu sufletele de mandrie. De 16 ani luptam si rabdam, dar vom duce Basarabia acolo unde-i e locul".

Publicitate de un miliard de euro!

Hayri Gul, redactor la cel mai important cotidian din Turcia, ZAMAN, cu un tiraj de 800.000 de exemplare, este un admirator al Romaniei. Il intreb daca nu i se pare o cheltuiala prea mare cu acest Summit. "Cele 26 de milioane de euro despre care se vorbeste ca ar fi investitia Romaniei cu aceasta ocazie", raspunde d-l Gul, "sunt un fleac in comparatie cu beneficiile tarii dvs. din reclama extraordinara ce i se face in aceste zile. Nici daca ar fi cheltuit un miliard de euro, Romania nu se lansa atat de eficient in turismul international. Am aflat ca numai din Germania ar intentiona, deja, sa viziteze Romania peste 500.000 de turisti in aceasta vara. Mi se pare ca Dumnezeu si-a intors, in sfarsit, fata si spre Romania. In alta ordine de idei, este randul Romaniei, o tara deja puternica si cu toti sacii in caruta, cum se spune, sa ajute Turcia sa se integreze in UE, tot asa cum Turcia a ajutat-o sa se integreze in NATO. Acest Summit va aduce si o inviorare a investitiilor. Din acest punct de vedere, victoria Romaniei este si a Turciei, tinand cont ca avem aici peste zece mii de firme de succes".

In Cartea Recordurilor

Ziaristii au avut micul dejun, pranzul si cina gratuite. Au participat si la doua dineuri oferite de Camera Deputatilor si de Guvern, unde Loredana Groza si Ansamblul de dansuri populare condus de Bobe Macrea, prin Fundatia "Valente Umane", au reusit sa aprinda atmosfera. Cu aceasta ocazie, prestigiosul restaurant al Clubului Diplomatilor s-a intrecut pe sine, oferind peste 80 de feluri de mancare, de la cele nationale, la cele exotice. Servind in fiecare seara peste 3000 de persoane (batand recordul in ziua a doua, cu peste 6000!), 102 ospatari au fost secondati la debarasare de 124 de elevi de la Colegiul Viilor, condusi de profesoara Steliana Nicorici. "A fost o scoala pentru toata lumea", spune Nicolae Negoita, responsabilul intregului spectacol culinar ce s-a desfasurat pe 200 de mese (bufet suedez), si in care s-au folosit peste douasprezece mii de pahare, douasprezece mii de tacamuri si tot atatea farfurii. Cum ar spune jurnalistul cazah Yerzan Ospanov, "alaturi de marele palat, in Guiness Book ar trebui sa figureze si acest dineu".

Trio armonia: Basescu, Tariceanu, Melescanu

Si politicienii nostri au "dat bine", cu ocazia Summit-ului. Personajul numarul unu in materie de imagine a fost presedintele Basescu, secondat de sotia sa, Maria, al carei comportament, plin de decenta si eleganta, merita aplaudat. Iubit de Bush si, surprinzator, respectat de Putin, presedintele tuturor romanilor a dovedit ca stie sa faca fata celor mai inalte rigori de protocol international. Ecoul declaratiilor sale facea inconjurul globului in direct, iar ziaristii de stiri se inghesuiau sa-si ia locul in fata computerelor, pentru a transmite ziarelor care asteptau "la intrarea in tipografie", cum se spune, orice noutate de la Bucuresti. Calin Popescu Tariceanu nu s-a lasat mai prejos. Exceptionala reusita organizatorica a Summit-ului se datoreaza guvernului. La conferinta de presa a iesit cu bine din toate intrebarile incomode, starnind admiratia unei ziariste, pentru costumul sau Armani gri petrol. Nu mai putin carismatic si asaltat de jurnalistii straini a fost d-l Melescanu, ministrul Apararii, un gentleman cu prestanta si "usage du monde", cum remarca cineva. A fost pentru prima oara cand nu m-am jenat ascultand un demnitar roman vorbind englezeste.

"Davaite drujiti, rebiata!"

Cel mai asteptat lider la o conferinta de presa a fost "Tarul Putin". Desi se zvonise ca nu vine in Romania, este totusi pentru prima oara, in opt ani de domnie la Moscova, cand ia parte la un summit NATO. In momentul in care, dupa un ceas si mai bine, si-a facut aparitia pe scena impunatoarei sali "Rosetti", destins si cu mana in buzunar, sala a izbucnit in aplauze. (Unii zic ca tonul ar fi pornit de la rusi, aflati in sala in numar coplesitor.) Peste cinci sute de ziaristi din toate colturile pamantului aplaudau ca la teatru pe cel numit de Reuters "un stralucit facator de stiri". In mod special si tot fara precedent, aproape toate intrebarile BBC, Reuters, Associated Press, France Press au fost puse in limba rusa, desi existau casti pentru traduceri simultane in cateva limbi. Chiar si presa romana a intrebat in ruseste cum comenteaza Putin teama unora de un nou razboi rece. Raspunsul adresat romanilor a fost genial: "Davaite drujiti, rebiata!" - ("Haideti sa ne imprietenim, baieti!"). "Daca nu sunteti prietenosi cu noi, nici noi nu vom fi cu voi", a precizat el. (In traducerea libera a jurnalistului Corneliu Vlad, d-l Putin ar fi putut sa spuna: "Daca nu beti cu noi, inseamna ca beti impotriva noastra...".) La un moment dat, Vladimir Vladimirovici Putin s-a enervat si a strigat la un jurnalist care vorbea prea incet: "Va rog sa vorbiti mai tare, cu voce de comanda!".

Bunicul lui Putin a fost bucatarul lui Stalin

Pe seama, presedintelui Putin circula multe legende. Jurnalistul Viaceslav Samoskin mi-a spus-o pe cea mai interesanta. Se spune ca stra-strabunicul lui Putin (un nume care nu figureaza in "Balsaia Enciclopedia", deci nu are nici o semnificatie in limba rusa) a fost roman din Basarabia, pe numele sau Vladimir Putina. Acest Putina a facut parte din cei 400 de soldati insarcinati cu paza lui Dimitrie Cantemir, in 1711, in timpul bataliei de la Stanilesti, impotriva turcilor. Desi Cantemir, aliat cu rusii, a fost infrant de turci, Tarul Petru cel Mare a refuzat sa-l predea inamicului. Acelasi tar l-a decorat si l-a improprietarit pe subofiterul Putina, pentru loialitatea sa. Dupa obiceiul rusesc, toti urmasii pe linie paterna ai acestuia, nascuti primii, au fost botezati Vladimir. De atunci, un sir lung de "Vladimir Vladimirovici" a urmat in arborele genealogic al presedintelui rus, insusi numele sau fiind Vladimir Vladimirovici. Se mai spune ca un alt Vladimir Vladimirovici Putina, bunicul lui Putin, a fost bucatarul favorit al lui Stalin. Concluzia conferintei sale de presa a induiosat pe multi: "Noi, rusii, ne-am retras toate trupele din Europa. Si ce am primit in schimb? O baza americana in Romania si una in Bulgaria. Dupa opt ani in care am condus Rusia spre modernizare, iata, ma las la vatra...".

(Fotografiile autorului - 10)