Mare parte din substanta cenusie a unui politician se consuma in cautarea cailor care ii consolideaza fotoliul, chiar daca face zdrente principiile democratice.
Recent, un politician liberal felicita politia care a intervenit in forta, anihiland in fasa o adunare a anarhistilor si antimondialistilor. Politicianul spunea ca asa le trebuie, daca vor sa faca dezordine. E drept, ne putem intreba de ce sa importam anarhisti din Europa cand ne sunt suficienti cei autohtoni. Pentru ca nu exista anarhie mai mare decat cea generata de coatele si pumnii politicienilor angajati pe ultimele turnante preelectorale. Politicianul cu pricina, autor al multor asemenea panseuri, a ramas neclintit sa pazeasca raiul democratiei cu bata. Alaturi de el sta ministrul de interne, care a pastorit operatiunile politienesti din ajunul reuniunii NATO. Un alt campion al noului tip de democratie este ministrul de externe, care pretinde ca nu a aflat de greva foamei facuta de un detinut roman inchis in puscariile poloneze, decat cand era prea tarziu. Detinutul, explica ministrul, nu a trimis nici o instiintare la consulat. Nu e prima data cand ministerul de externe este acuzat de nestiinta. Cu milioane de romani plecati sa-si gaseasca norocul peste tot in Europa, problema drepturilor acestor emigranti este o componenta tot mai importanta a politicii Romaniei. Au fost nenumarate cazurile de romani agresati, furati, schiloditi sau omorati in escapadele lor transfrontaliere. Ministerul de externe a gasit mereu o hartie oficiala sub care sa se ascunda. A invocat tratate si acorduri cu titluri in doua limbi straine si a citat declaratii ale Comisiei Europene si ale filosofilor antici, pentru a explica de ce un om aflat in puscarie a disparut din radarul oficialilor romani si a devenit un apatrid vrednic de o asa nevrednica moarte. In toate aceste cazuri, daca ascultam doar versiunea oficiala, s-ar putea sa traim cu impresia ca bastonul primit in coaste de protestatari este un pas inainte pe autostrazile democratiei. De asemenea, desfiintarea singurei institutii care ar fi putut, in principiu, sa aprinda lumina in subteranele Securitatii, a fost intampinata cu aplauze si prezentata ca un pas catre democratie. Dosarele fostilor agenti si ofiteri au ramas pitite prin dulapuri de unde ies in noaptea politica sa sperie pe cate un ratacit de la calea cea dreapta.
De ani de zile, serviciile secrete se lupta sa fie ce au fost, ba mai mult decat atat. In ciuda nenumaratelor scurgeri de informatii strict secrete, in ciuda nenumaratelor probe ca serviciile secrete, asa cum au fost reconstituite in Romania postcomunista, dauneaza rau sanatatii democratice, ele continua sa fie cireasa pe tortul guvernarii, pentru toate partidele, indiferent de culoarea lor politica. Asa se face ca autoritatile competente au semnat un document care parafeaza transparenta totala a corespondentei private si convorbirilor telefonice din Romania. Politicienii care au stiut sa convoace referendumul cand le-a picat lor mai bine nu au stiut ori nu au vrut sa convoace din nou electoratul, pentru a-si spune parerea in aceasta privinta. Astfel ca acum, coroborand noul Cod Penal cu hotararea cu pricina, toata corespondenta electronica va fi monitorizata de SRI, mai putin cea a celor pe care procurorii vor sa-i cerceteze. Acestia, banuiti de trafic de droguri, de persoane sau de arme, ar urma sa fie informati inainte de declansarea interceptarii telefoanelor sau a corespondentei ca sunt pusi sub urmarire. Asa e democratic. In ceea ce-i priveste pe oamenii de rand, de ce s-ar feri? Au ceva de ascuns? Daca au, inseamna ca uneltesc impotriva democratiei si trebuie sa plateasca pentru asta.
Asa ca nu ne trebuie anarhistii lor, avem anarhia noastra!