- Domnule Bodochi, ati devenit cunoscut in calitate de actor glorios al teatrului romanesc - mai intai la Cluj, apoi la Bucuresti. Ati facut roluri memorabile in filme, iar acum, de ceva vreme, ati acceptat partituri in mai multe seriale de televiziune - un gen foarte popular in Romania. Totusi, nu cumva e o cota prea mica pentru imaginea dvs.? Un compromis profesional?
- Orice actor de teatru vrea sa mai faca si film, televiziune, emisiuni de televiziune, unde sa apara chiar si in calitate de moderator. Profesional, e o variatie binevenita, iar in planul realitatii, mediatic e ceva necesar. Se stie foarte bine ca doar din teatru nu poti trai decat greu. Mai ales cand ai obligatii, cand ai in intretinere mame, copii si asa mai departe. Si-atunci, daca mi s-a ivit aceasta oportunitate de a juca in seriale de televiziune, am zis ca trebuie sa ma folosesc de ea. Dar televiziune eu am facut inca de cand am venit in Bucuresti. Din 98 si pana in prezent, eu am tot lucrat in televiziuni. La Acasa TV, la Prima TV si-apoi la TVR Cultural, unde moderez "Revolta Clasicilor", o emisiune care imi place foarte mult. Inainte am prezentat "Honoris Causa" si "Zodia Kitsch", pe care am preluat-o de la regretatul Adrian Pintea. Am ramas credincios postului TVR Cultural si pentru a-mi ocroti imaginea. Avand in vedere ca in alte televiziuni fac niste lucruri pentru care lumea ma poate taxa, m-am gandit ca activitatea de la TVR Cultural e ca un scut de protectie. Atunci cand cineva imi reproseaza ca joc in telenovele - desi eu n-am jucat decat intr-o singura telenovela - raspund imediat: "Daca nu-ti plac telenovelele, de ce nu te uiti la TVR Cultural? Lucrez acolo de 5 ani!". Pe de alta parte, chiar si in acea unica telenovela in care am jucat, "Vocea inimii", unde am facut un personaj negativ, eu am considerat ca am un rol ofertant. Chiar si un personaj negativ are partea lui de lumina. Am incercat sa creionez un personaj credibil. Asta e pericolul in telenovele: sa creezi personaje care sa nu fie credibile. Eu m-am ferit de pacatul asta. Si mai exista un aspect important. Televiziunea te face cunoscut, iti aduce un plus de imagine. Ati vazut ca mari actori - domnul Dinica, domnul Moraru, doamna Florina Cercel si atatia altii - joaca in telenovele. Si acolo sunt foarte buni, iar lumea se uita cu drag la ei. Si, nu in ultimul rand, sa ne gandim ca exista un public numeros, publicul consumator de telenovele, care nu cred ca trebuie neglijat. Iar acest public daca te vede intr-un serial de televiziune, poate ca va deveni interesat de tine si ca actor de teatru, si-si va rupe din banii lui putini, ca sa vina sa te vada jucand pe scena. Eu am patit asta. In concluzie nu cred ca jucand in telenovele am facut un act de prostitutie artistica. Eu m-am straduit sa-mi fac treaba cat mai bine, iar conditiile in care se lucreaza sunt profesioniste.
- Pe langa beneficii materiale si de imagine, se pare ca serialele v-au adus si noi admiratoare, noi adepte ale sarmului dvs....
- Eu nu stiu cat sunt de seducator sau de sarmant. Am mai citit pe ici, pe colo si ca sunt un barbat fatal! Sincer, sunt constient ca arat intr-un fel anume si intotdeauna am tinut la forma mea fizica. Am grija sa nu ma ingras, merg la sala, incerc sa ma mentin in limite agreabile. Dar asta, dintr-o igiena a trupului si a mintii. Pentru ca sunt actor, eu asta vand: o imagine. Sigur ca vand si ce se simte, dar intai omul te vede si abia apoi ajunge si la ceea ce se simte. Asa ca am incercat sa-mi pastrez aspectul fizic, pentru ca mi-e de mare ajutor in meseria mea. In nici un caz, ca sa fac cuceriri in randul publicului feminin. Intr-adevar, exista doamne si domnisoare care imi scriu, imi trimit mesaje sau imi lanseaza invitatii. Insa eu niciodata n-am dat curs acelor invitatii. Pe de alta parte, mi se pare firesc ca artistii sa aiba admiratoare. Si admiratori. Ca doar de-asta facem meseria de actor, nu ca sa nu ne placa nimeni!
"Teatrul are in el ceva magic"
- Dintre cele doua alternative, aceea de actor de teatru si aceea de actor in seriale TV, care va e mai confortabila, mai aproape de suflet?
- Teatrul are in el ceva magic, ceva divin. Nu vreau sa fiu melodramatic, dar, sincer, teatrul e viata mea. Eu fara teatru n-as putea trai. Mi s-ar parea nefiresc. Pentru c-as putea foarte bine sa renunt la teatru si sa traiesc doar din televiziune. As avea mult mai mult timp si as face foarte multi bani. Insa mi-e imposibil sa renunt la teatru. Televiziunile le pastrez ca pe un suport publicitar si material. Dar atat. Fac cu credinta ceea ce fac in televiziune, dar teatrul ramane ceva cu totul si cu totul special. Teatrul e sufletul meu. Pentru ca, seara de seara, ai parte de o experienta unica: aceea a contactului direct cu publicul. Nu e lucru usor. Dar cand ai prins placerea asta, nu te mai poti priva de ea. E foarte greu sa uiti aceasta experienta. Ea iti intra in sange. Si nu as putea intalni in alta parte, decat in teatru, texte majore si personaje complexe, care sa-mi readuca aceasta uriasa bucurie sufleteasca.
"Nadajduiesc ca lumea sa nu se mai bata-n clont, ci in fapte"
- Sa incheiem cu o intrebare legata de viitor: catre ce se indreapta sperantele dvs.?
- Majoritatea proiectelor le am in teatru. Sunt niste proiecte foarte interesante si incitante. Voi incepe sa lucrez rolul Salieri, dintr-o adaptare a lui "Amadeus", de Peter Scheffer, pusa in scena la Opera Nationala de Marcel Top, un tanar regizor de teatru foarte talentat. Mai am un scenariu, dupa mai multe piese de Shakespeare - "Visare..." - facut tot de Marcel Top, si care va fi montat la Teatrul National. Al treilea proiect ma aduce la ARCUB, alaturi de Olga Tudorache. E vorba de "Portretul Doamnei T", in regia Lianei Ceterchi. Al patrulea proiect este o propunere pe care vrem sa o facem Teatrului National, in sectiunea "Usi Deschise": "Quartet", a lui Heiner Muller. Proiect care e pus in scena de Mircea Anca. Si-apoi, ma mai gandesc la un proiect indraznet cu Circul de Stat "Globus": un musical dupa "Imblanzirea Scorpiei", de Shakespeare. Tot in primavara aceasta, voi incepe sa prezint o emisiune la TVR 2. O emisiune legata de muzica folk, care va avea 16 editii. Iar mai catre toamna, Andi Lupu doreste sa faca un lungmetraj "Clanul Spranceana", adica sa ia esenta episoadelor de televiziune si s-o transforme intr-un film. Ceea ce mi se pare o idee foarte buna. In ceea ce ma priveste pe mine, cel din afara profesiei, ce sa zic?! Multumesc lui Dumnezeu ca sunt sanatos, si la minte, si la trup. Astept sa-l vad pe baiatul meu, Alexandru, dandu-si restantele, pentru ca apoi, in vara, sa-si dea si licenta. Generatia lui se pare ca e mai visatoare decat am fost noi, dar sper ca totul o sa fie dus la bun sfarsit. Ma mai gandesc si la maica-mea. Sa treaca senina si cu bine si peste primavara asta, si peste primavara viitoare, si peste inca multe alte primaveri. Si-mi mai doresc tare mult ca noi, romanii, sa trecem cu bine peste anul asta electoral. Ca-l vad ca pe un an agitat. Nadajduiesc insa ca lumea sa se certe mai putin si sa nu se mai "bata-n clont" - cum zic ardelenii -, ci sa se bata-n fapte. Ar fi mult mai interesant si mai benefic pentru noi toti. Oamenii au nevoie de un minimum de confort, atunci cand ies pe strada. Au nevoie de siguranta si de mai multa curatenie. La propriu.