Cateva opinii despre invatamantul romanesc

"O retorica a neputintei si a disperarii"



Salut scrisoarea colegei profesor publicata intr-un numar recent al revistei "Formula AS", sub titlul "Vai de voi, cei care ramaneti", cu al carei continut rezonez intru totul. Mai exista cineva care sa nu fi remarcat degringolada din invatamantul romanesc? Se presupune ca scoala trebuie sa educe, inainte de a instrui. Sa modeleze oameni capabili sa gandeasca cu sufletul, avand bunele repere ale omului crestin. Cei care mai au indrazneala s-o faca sunt catalogati in fel si chip: ,,incapabili sa tina pasul cu vremurile", "depasiti", "anchilozati in gandire" etc. Sa ai si nefericirea sa fii un profesor tanar, esti repede catalogat drept ciudat.Desi se stie ca nu poti fi pe placul tuturor, acea minoritate care gaseste indigesta prestatia unui dascal o contesta la cele mai inalte niveluri, in termenii cei mai urati. Profesorii umbla din ce in ce mai abatuti, cu privirea in jos, cugetand - nu la satisfactia unei munci nobile, ci la riscul de a fi contestati de acei elevi care nu au cei 7 ani de acasa. Pentru care nestiinta si mediocritatea dovedite nu mai sunt decat piedici in calea unei ascensiuni nemeritate. Care raspund cu insolenta fara margini, care, nevoind sa invete, saboteaza sistematic, prin conduita la ore, pe cei care vor sa se instruiasca. Care stiu ca la adapostul drepturilor copiilor pot profera orice ultragiu, caci dovediti fiind in cele din urma, nu exista nici un fel de consecinte de natura punitiva.
Gunoiul e indesat sub aureola ,,europenizarii" invatamantului. Reusita acestei implementari (caracteristic noua) originale este benefica salariilor si gradatiilor de merit ale superiorilor ierarhici (de la director adjunct in sus). Occidentul a remarcat deficientele managementului educational si gandeste asiduu strategii de corijare. In loc sa le copiem finalitatea de "Stan Patitu", preferam, nu-i asa, sa avem falitii nostri. Cu o fervoare demna de cauze mai bune. Directivele sunt tot mai clare: note cat mai mari, renuntarea la corijente si note la purtare scazute, numai in caz de abateri cu iz infractional, ori mai rau, cu recidiva.
Dascalul, cel caruia i se pretinde sa fie infailibil, a ajuns un echilibrist intre forte ostile. Sunt, fireste, atatea alternative: a fi mediocru, deci a te complace; a fi un simplu meserias (fara nici o chemare in domeniul psihopedagogiei), invatand lectia nepasarii; a parasi o corabie in deriva din dorinta de a-ti salva crezul. Eu am ales renuntarea: reprezint o minoritate de voci care au buna cuviinta, deci nu pot schimba nimic. Emigrez in Canada pentru orice alta slujba si cu o teribila sete de normalitate; iar sirul generatiilor de profesori din familia mea se va sfarsi cu mine. Va salut cu respect. Voi continua sa va citesc din Canada.
Cu respect, al dvs.
DAN CONSTANTIN - un profesor care a capitulat

"Ne lasam calcati in picioare de niste copii pe care nu mai stim sa-i strunim"

Cat va tine oare aceasta "reforma" a invatamantului? Oare nu-si dau seama forurile in cauza ca aceasta situatie a invatamantului are repercusiuni mari in viitor? Ce fel de oameni crestem, daca ii tot cocolosim atata pe copii? Sa nu-i stresam, sa nu-i lovim, sa nu tipam la ei... Oare noi, parintii si bunicii nostri, cum am trait? Nu cred ca bataia-i rupta din cer, dar cate o palma sau o pedeapsa binemeritata pot sa aduca copiii pe calea cea buna. Copilul trebuie sa invete care-i sunt obligatiile mai intai, si-apoi care-i sunt drepturile. O tot dam cu drepturile copilului. Dar drepturile parintilor unde sunt? Drepturile dascalilor unde sunt? Ne lasam calcati in picioare de niste copii pe care nu mai stim sa-i strunim. Stati, oameni buni! Deocamdata, noi ii hranim, noi le asiguram conditii de a invata, noi le asiguram toate necesitatile vitale. Noi! Deci, avem dreptul sa le cerem ce si cum sa faca, sa invete, sa respecte, sa asculte de noi. Nu ei sa ne poarte pe degete (dupa cum le permitem).Cum sa mai respecte un dascal, daca atunci cand acesta este batut de copii de clasa a VIII-a (!!) si secventa apare la TV, iar forurile spun ca acel dascal nu este in stare sa tina in frau elevii? E posibil asa ceva? Sa le dai nas acestor minori? Daca de sus nu porneste dorinta de a avea copii capabili si cu bun simt, atunci se duce de rapa toata munca dascalilor si a parintilor care mai stiu sa-si educe copiii. Exemplul rau se ia. Si cei bine crescuti iau naravuri de la cei mai mari, pentru ca vad ca le merge: nu-i pune nimeni la punct, iau notele pe care le vor, ce mai... traiesc mai usor. Nu tu respect, nu tu invatat, nu tu bun-simt. Singura salvare e sa se dea din nou examen: intr-a VIII-a, a X-a si la intrarea in facultate, pentru ca macar pentru asta ar invata. Asa cum e acum, nu invata nici in timpul scolii, nici pentru facultate. Copiaza: si la teze, si la capacitate, si la bac. Apoi, ne punem dosarul la "n" facultati, si undeva tot intram. Si la examene dam spaga, si tot iesim cu o diploma. Si ajung niste catastrofe de ingineri si licentiati, de mai mare rusinea. Pacat de cei care, intr-adevar, invata, pentru ca ei sunt mai putini si ii vor inghiti puturosii, cu care sunt bagati in aceeasi oala. M-am cam "ambalat", dar si eu am copii care sufera de pe urma tuturor acestor nedreptati.
Dascali din toate colturile tarii, uniti-va!
Cu drag,
CRISTINA ALMAS