Willy din satul Mosna
"La intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, v-ati bucurat ca ati pus mana repede pe o piata de desfacere de 20 de milioane de oameni! Ei bine, aflati ca, spre ghinionul vostru, intre ei sunt si patru milioane de tarani. Va trebui sa tineti cont de noi!" Asa am strigat intregii adunari a Parlamentului European, isi aminteste Willy Schuster inceputul Revolutiei Bio, si ochii lui albastri, de sas ardelean, i se aprind ca oricarui luptator pentru o cauza nobila.
Timp de peste zece ani, Willy Schuster a mers la cursuri de specializare in Germania, a vizitat ferme ecologice din Elvetia si America. A citit si a studiat cum trebuie sa faci agricultura ecologica. Dar n-a plecat s-o faca in alta parte. Si-a cumparat o ferma in satul Mosna, nu departe de Medias, si a inceput sa aplice ceea ce a invatat. Acum rade multumit: "La inceput m-am gandit sa traiesc si sa mananc sanatos eu si familia mea, in mijlocul naturii. In cativa ani, curtea mea, care se intinde pe deal pana la padure, a devenit raiul pe pamant: in fiecare an sunt tot mai multe pasari, gazele se simt ca acasa si misuna peste tot. E o bucurie pentru noi sa facem agricultura, respectand natura, si sa vedem ca natura ne raspunde in felul asta. Copiilor mei le dau unt facut de noi, de la vacutele noastre, nu margarina de la magazin, care e mai sintetica decat ambalajul. Legumele sunt proaspete si fara chimicale. Totul e natural si sanatos".
De pe dealul sau, Willy priveste satul Mosna. Ii place: se vad curtile oamenilor, aici o gradina, dincolo o padurice, alaturi un tufis salbatic. Este ceea ce isi doreste, pentru asta lupta: "Satele din Romania, cu gradinile lor inegale si diferite, sunt un peisaj cultural, e o mostenire foarte pretioasa. Daca ne lasam luati de valul Uniunii Europene si industrializam agricultura, totul se va pierde. In locul gradinilor muncite de oameni vom avea campuri ca in palma, arate de tractoare, si nimic viu si frumos".
Merge prin sate si le explica oamenilor de ce nu trebuie sa plece, amagiti de mirajul vietii la oras. "Oamenii vand animalele si pamantul, fara sa-si dea seama ca firmele mari venite in Romania vor pleca unde e si mai ieftina forta de munca. Cu ce vor ramane atunci taranii? Cu nimic! Pentru 10-20 de ani, poate o sa fie bine, dar afaceristii nu gandesc cu sufletul. Cand si-au facut profitul, pleaca in alta parte, si noi ramanem cu monstrii de beton si fara ceea ce ne era drag in sate. Pentru ei suntem doar niste obiecte, mijloace de a face profit. Ne vindem pe un salariu indoielnic trecutul, istoria, specificul. Renuntam la ele si nu le vom mai putea recupera. Cate masini nu am vazut oprindu-se sa fotografieze taranii care incarca fanul cu furcile pe camp sau cosesc dimineata, cand se ridica aburul din iarba taiata. Lucrurile astea se pierd si sunt lucruri foarte frumoase si foarte importante pentru noi, fac parte din identitatea noastra. E simplu sa bagi tractoarele, sa vajaie si sa faca totul industrial. E mai greu sa ii ajuti pe tarani sa isi pastreze traditia, sa faca ceea ce stiu din strabuni, asa cum stiu ei."
"Atunci, la ce bun progresul?", s-au intrebat multi dintre cei care l-au ascultat pe Willy vorbind astfel. Or, el tocmai asta le spune, ca asa arata progresul cateodata: un pas inapoi, cand o iei pe un drum gresit. In ultimii ani, tot mai multi tarani de pe Valea Hartibaciului i s-au alaturat. Din catune risipite, vocile lor s-au unit pentru a spune acelasi lucru: cu totii vom castiga mai mult, daca vom respecta natura, pamantul si traditia. Fiecare dintre cei ce i s-au alaturat aveau o "specializare": unul facea miere, altul legume, altul cereale sau ulei. Initial, schimbau produse intre ei, ca sa aiba cu totii doar mancare bio. Apoi a venit ideea infiintarii unei cooperative.Asa s-a nascut BIOCOOP, prima cooperativa de agricultori ecologici din Romania. In 2004, Biocoop si-a deschis si un magazin in centrul Sibiului. Clientii vin de peste tot, si din imprejurimile orasului, marfa se termina de obicei dupa doua ore de la deschidere. "Cooperativa este singura forma in care taranul isi poate vinde produsele legal, imi explica Willy. Este cea mai buna forma juridica pentru tarani, e o asociatie de persoane fizice cu scop lucrativ, deci se poate face si un profit. Taranii din Romania ar trebui sa se organizeze in cooperative, daca vor sa supravietuiasca. Poate e greu, pentru ca seamana cu sistemul comunist de CAP-uri, dar de data asta, ei vor fi stapanii, si nu statul."
Afaceristi de la Bucuresti si din toata tara au mirosit imediat profitul. Au venit la Biocoop si au propus contracte generoase. Bani multi. Numai ca Willy Schuster si taranii Biocoop-ului inteleg altfel viata: "Pe noi nu ne intereseaza profitul cu orice pret. Produsele bio trebuie consumate acolo unde se fac! Noi numim asta "kilometri alimentari". Cu cat o leguma a parcurs mai putini kilometri de la producator la consumator, cu atat este mai buna. Nu poti sa spui ca o rosie este bio, daca pentru a ajunge la tine in farfurie, un camion sau un avion a poluat mii de kilometri. Noi le-am zis afaceristilor ca nu dorim asta. Sa trimita tarani din zona lor aici. Ii putem invata pe taranii din sud cum sa faca agricultura bio, si apoi sa produca acolo, pentru Bucuresti, nu sa duca de aici. Ideea de alimente bio se leaga cu cea de local, natural, taranesc. Respect pentru natura, asta e filosofia noastra, nu profit cu orice pret".
Rosii fara picurator
Cea mai buna ciorba de fasole cu afumatura pe care am mancat-o in viata mea! Ceapa are gust de ceapa pana la ultima frunza, carnatul are gust de "Craciun la bunici" si clatitele au o delicioasa dulceata de gutui. Chiar si painea este facuta la cuptor din grau bio. Sunt la pensiunea Biohaus a familiei Cioran, in Nucet, un sat ascuns intre colinele din apropierea Sibiului. Familia Cioran, adepta a agriculturii ecologice, este si ea inscrisa in Biocoop. Doamna Mioara si-a asumat rolul de gospodina desavarsita, in timp ce domnul Emilian si l-a asumat pe cel de taran rumen in obraji, mereu vesel si cu grija pamantului si a animalelor. Isi iau foarte in serios rolurile, si de la primele ore ale diminetii ii vezi cum incep sa rezolve treburile fermei. Standardele lor sunt foarte stricte la pensiune si respecta filosofia bio: "Daca nu avem anumite legume, decat sa punem pe masa produse de la supermarket, mai bine nu punem deloc. In ziua de azi, ne-am invatat sa avem rosii tot timpul anului, uitam ca ele nu se fac iarna la noi. Noi nu avem rosii iarna. Avem muraturi, ridichi, ceea ce se pastreaza in mod natural. Ce sa facem? Sa cumparam legume facute pe calculator? Efectiv, pun vase cu apa si substante nutritive pe beton si regleaza din calculator compozitia legumelor prin picurator. Eu nu vreau sa mananc asemenea porcarii luate din supermarket, asa ca nici oamenilor care vin la pensiune nu le dau asa ceva", imi explica domnul Emilian Cioran.
Familia Cioran a vandut tot ce avea in Sibiu si s-a mutat in Nucet. Au facut o sera, au luat cateva vacute si s-au ocupat de livada. Cand au venit ei, in urma cu doi ani, satul era pustiu si toti prietenii le-au spus ca "sunt ori nebuni ori inconstienti" sa se mute in salbaticie, la marginea unui sat parasit. Numai ca anul trecut au avut clienti non-stop, veniti sa vada Sibiul, capitala europeana, in majoritate straini. Au ajuns sa locuiasca la ei, asa cum am ajuns si eu: prin recomandari din om in om. Anul acesta, deja se anunta aglomerat. In buna masura, cu cei care au fost deja si vor sa revina. Si, brusc, satul pare ca s-a trezit: preturile caselor s-au dublat, alti sibieni s-au mutat aici, si cativa din cei plecati in strainatate s-au intors la gospodariile lor.
Cand ouale sunt prea galbene
La pensiunea Biohaus au renuntat la aragaz si au trecut la cuptor si "plat", adica plita. Au cateva vacute si fac tot ce inseamna produse lactate. Legumele sunt din curte. Ce nu produc ei, miere sau grau, iau de la ceilalti tarani si dau la schimb legume sau branza, ce au ei in plus. E un sistem vechi, dar care functioneaza foarte bine in beneficiul tuturor si mai ales al turistilor scapati din ghearele marilor orase. La toate astea se adauga livada, padurea din fata casei si imaginea extraordinara a Vaii Oltului si a muntilor Fagaras, imediat ce ai urcat pe dealurile din apropiere. De fapt intreaga Vale a Hartibaciului face parte din aria protejata "Natura 2000", pentru biodiversitatea mediului. Multe familii vin aici ca sa le arate copiilor "pe viu" ceea ce nu au vazut decat la televizor. "Vin la noi familii, dar copiii deja nu mai inteleg nimic din gustul adevarat al alimentelor. Ceea ce este normal lor li se pare ciudat. Ouale sunt scarboase, ca sunt prea galbene, fata de ceea ce stiau ei. Laptele nu il pot bea, ca "are ceva in el", e prea dulce si miroase a vaca. Si asa mai departe. Efectiv, lumea, asa cum o stim, se distruge sub privirea lacoma a politicienilor care incurajeaza consumul din supermarketuri, sugrumarea taranimii, distrugerea naturii", imi spune doamna Mioara. E un scenariu apocaliptic. Cat inca nu am ajuns acolo, mai cer o farfurie cu ciorba de fasole.
Legume de marca
La 10 fix, cand mama lui a terminat de cantarit si de legat ultima punguta de malai, Novaci Constantin e treaz deja de patru ceasuri, a verificat serele si a pus deja in lazi legumele. Isi saruta fetita si sotia si, cu Dacia incarcata, o porneste de la Seica Mare spre Sibiu, unde il asteapta clientii. La Biocoop el este cel mai important producator de legume, si lasa zilnic o buna parte din marfa la magazinul cooperativei. Apoi, intr-o cursa contracronometru, trece pe la principalele restaurante din Sibiu si le alimenteaza cu legume proaspete. Verdeturile sale au deja renume si, pe zi ce trece, are tot mai multe cereri. In special de rucola proaspata si de busuioc."Sunt crestin si apreciez foarte mult pamantul asta plin de bogatie si rod, si daca il respectam avem numai foloase. Daca folosesti insecticid, elimini o boala, dar apare alta. Ii bine sa pastrezi un echilibru pentru ca ramele, furnicile, toate gazele sa existe, fiecare din ele are un rol. De exemplu, folosesti un insecticid, scapi de purici, dar ala iti elimina si ramele. Nu ai rame, solul sufera si nu ai humus. Si tot asa, de-aia suntem unde suntem: mancarea nu mai are gust, copiii ni se imbolnavesc, apa si pamantul sunt otravite", spune Novaci. El pune numai ingrasamant natural pe pamanturile sale. Foloseste doar seminte din soiuri romanesti, traditionale, si de cate ori apare o boala, stropeste cu apa in care a pus la macerat anumite plante. "La cartof, de exemplu, mergem si adunam gandacii, nu dam cu solutie. In loc sa dam cu ierbicid, ardem pamantul cu o flacara mica. Pentru musculite am pus busuioc si asta le tine departe. Ca sa scapam de rozatoare, am pus stalpisori, pe care se aseaza uliii. Toate solutiile sunt in natura, trebuie doar sa o lasi sa isi faca treaba. E mai ieftin - nu mai platesti pesticidele si, in plus, protejezi planta si pamantul, ca nu le mai otravesti."
Are doua sere si patru hectare de pamant. Nu castiga enorm, pentru cat munceste, de dimineata pana seara: o mie de euro pe luna. Dar este pasionat de ceea ce face si este foarte optimist in privinta viitorului. Marea sa realizare este ca, impreuna cu Biocoop, a reusit sa rupa veriga intermediarilor si poate duce el direct marfa clientului. In plus, chiar si dupa 8 ani in Italia, unde a vazut mai multe ferme ecologice, a invatat enorm de la colegii din Biocoop. "Cand apare o boala sau o problema, ne sunam, vedem ce solutie a gasit fiecare. Ne ajutam reciproc si, in plus, avem un baiat la Medias, care baga usor doi ingineri in buzunar. El ne gaseste solutii. Asa am invatat o multime de lucruri despre cum sa faci agricultura fara otravuri".
Din partea statului, Novaci nu a avut nici un sprijin. A realizat totul cu greu, pe banii lui. A incercat sa faca proiecte cu finantare de la UE. Birocratia si termenele l-au speriat: un proiect mic avea nevoie de aproximativ 7 luni si un teanc enorm de hartii. "Daca m-ar ajuta si statul, as sparge stelele", spune el inciudat. Chiar si asa, nu a renuntat la proiectele de modernizare a serelor.
Cea mai mare problema a lui Novaci este concurenta supermarketurilor. Din pacate, in Romania, taranii simpli au aceleasi reglementari fiscale ca marii producatori care vand in supermarketuri. Chiar si taranii din cooperatie sunt obligati sa cumpere o casa de marcat, sa aiba vanzatoare cu carte de munca, sa plateasca acelasi TVA si sa aiba contabil. Novaci si cei din Biocoop fac fata cu greu concurentei si au senzatia, pe buna dreptate, ca statul vrea sa ii elimine. "Accesul greu la marile magazine si lipsa de informare a populatiei in legatura cu marfa care se vinde acolo este o metoda simpla de sugrumare a taranimii. Au acaparat piata cu produse de import si noi nu mai avem cui sa vindem. Dar o sa reglam noi si asta, in curand, daca ne ajuta Dumnezeu."
Solutia gasita de Novaci impreuna cu cei de la Biocoop este eliminarea intermediarilor. Sistemul a inceput deja sa functioneze foarte bine in America si in tarile vest-europene. Biocoop a propus deja clientilor sa se organizeze si ei in asociatii de consumatori si sa stabileasca parteneriate cu cooperativele de tarani. E un abonament prin care taranii le aduc saptamanal oamenilor un cos cu produse de sezon. In felul asta, producatorii agricoli se bazeaza pe o comanda ferma si sar intermediarii, in timp ce consumatorii stiu de la cine cumpara si primesc produsele proaspete acasa. "Asta o sa incercam sa dezvoltam aici, pe zona Sibiului. Sprijinindu-ne pe noi, cei care facem agricultura ecologica, oamenii respecta si natura. Pentru ca noi nu otravim pamantul. Este important ca oamenii sa cumpere produse locale. In felul asta, nu se mai polueaza nici aerul, transportand cu avionul rosiile. Asta i-am invatat si pe cei de la Bucuresti sa faca. E o solutie mai buna decat sa vina sa cumpere de aici: sa organizeze astfel de asociatii de consumatori si sa coopteze tarani din sud".
Familia Haerle
Judith Haerle ma intampina inconjurata de santinelele fermei: cinci ciobanesti elvetieni. Ma invita in vechea cladire a CAP-ului din Rosia. Imediat ce intru, descopar ca fosta cladire administrativa s-a transformat, in interior, intr-o foarte frumoasa casa de fermier, decorata impecabil, cu grinzi de lemn, cu soba traditionala si living inundat de plante. De 27 de ani, familia Haerle face numai agricultura ecologica. Au muncit in Germania, unde s-au si nascut, de fapt, apoi in Franta si, in cele din urma, s-au stabilit in Romania. I-a atras pamantul foarte bun, peisajul extraordinar si mostenirea saseasca, pe care au descoperit-o in timpul primei vizite in Romania, in 1999. La Biocoop, ei sunt cei care fac cereale ecologice.
Cladirea fostului CAP au cumparat-o in 2000. Apoi au luat pamant in jurul fermei, dar lucrurile nu au fost atat de simple pe cat pareau. Ca sa faca agricultura ecologica, au fost nevoiti sa lupte cu un sistem intepenit care nu i-a ajutat. Dimpotriva. Alaturi de Willy Schuster, ei au fost principalii promotori ai produselor bio si ai agriculturii ecologice pe Valea Hartibaciului.
Judith Haerle ma serveste cu un ceai si prajiturele de casa. Vorbeste perfect romaneste si imi povesteste aventura de a face agricultura ecologica in Romania: "Avem pamant sanatos si bun. Nu tratam semintele sau plantele cu nici un fel de produs chimic. Productia e un pic mai mica, dar calitatea este foarte buna. Vindem tot ce facem, si daca am produce mai mult, cred ca am vinde inca pe-atat. Am gasit o moara unde procesam ecologic. Ne bucuram ca magazinul din Sibiu merge, si oamenii sunt multumiti. Au inteles ca atata vreme cat cumpara de la noi, protejeaza in acelasi timp natura. Din pacate, rezultatele la care am ajuns s-au facut cu eforturi uriase. Cele mai mari probleme sunt lipsa infrastructurii si nepasarea politicienilor. De exemplu, am luat pamant aici, dar a durat 6 ani ca sa clarificam lucrurile, pentru ca legea retrocedarilor s-a schimbat de trei ori! Subventiile nu vin la timp, si degeaba vin dupa un an, cand eu acum am nevoie de ele, pentru ca pamantul nu asteapta. In general, legile se schimba si nimic nu este sigur. Semnezi astazi o hartie, maine legea nu mai e valabila si, deci, nici ce-ai semnat tu".
Cateodata, Judith e furioasa, alteori revoltata, dar in vocea ei este ceva perseverent, de om determinat sa reuseasca. Sotul ei o aproba din cand in cand, repetand: "Ia, ia, catastrofen". Sistemul centralizat din Romania le-a dat mari batai de cap. Chiar si azi, dupa intrarea Romaniei in UE, sunt nevoiti sa care motorina pentru tractoare, cu bidoanele, de la Sibiu, desi ar fi fost mult mai practic sa faci o mica benzinarie in sat. Motorina e cumparata la pret normal, in care este inclusa taxa de drum, chiar daca ei nu o folosesc decat pentru tractoarele care nu merg pe drumurile publice. Nu exista silozuri locale. Sunt doar cateva in tot judetul si la recolta toata lumea vinde, pentru ca nu au posibilitati de pastrare. Asta scade pretul cerealelor, pentru ca piata devine suprasaturata. Familia Haerle creste si zece bivolite, si nu inteleg cum statul roman nu ii incurajeaza pe oameni sa le pastreze: "Vin oameni din strainatate si cumpara toate bivolitele din Romania. Si aici, daca vrei sa le cresti, nu ai nici un sprijin. Pentru ca acolo, tot ce este de la bivolita este foarte bun si foarte apreciat. Si bivolitele de Transilvania sunt ceva special, o specie foarte robusta, niste animale deosebite si interesante chiar si pentru turisti. Politicienii nu stiu sau nu vor sa recunoasca bogatia nationala si locala a zonelor rurale, pe care ei ar putea sa bazeze o economie. In fiecare zona sunt prioritati diferite si avantaje diferite. Dar ei, in cel mai bun caz, spun ca vor productie si bani, asta e principala preocupare. Dar trebuie sa tii cont de specificul fiecarei zone...!"
Faptul ca Romania inca mai are 40% populatie rurala, in timp ce Germania mai are doar 3% sau Polonia 16%, ar putea sa fie un mare avantaj. Din pacate, sistemul este din nou cel care nu incurajeaza pastrarea acestei bogatii: "In Germania, dupa razboi se dadeau foarte usor credite nerambursabile pentru taranii care doreau sa faca treaba. In Franta, de Gaulle a transformat agricultura in baza economiei. Si Romania ar putea sa faca asta, dar in acest moment nici o banca nu iti da credit pentru agricultura. Vreau sa imi iau tractor si ce am nevoie, mi se spune ca nu pot sa garantez cu pamant agricol. Nici casa nu vor sa o accepte, pentru ca este in extravilan! Nu mai inteleg nimic! Ministerul Agriculturii nu are nici un program coerent si nu ne ofera nici un sprijin! Nimic nu este gandit pentru agricultura! Daca lucrurile vor continua asa, in 4-5 ani agricultura Romaniei este terminata!", spune Judith si mergem sa vedem bivolitele.
Petrasbio si stramosul graului
"Cumparand acest produs ecologic, ai finantat pentru un an costurile cultivarii fara substante chimice a aproximativ 2 metri patrati de pamant. Iti multumim!". Asezat pe un scaun in fata mea, Marius Gabor citeste de pe eticheta pastelor pe care le produce. Cu parul prins in coada si vorba blanda, Marius pare un reprezentant tipic al generatiei flower-power. Pasionat de natura si de secretele ei, nationalist si ecologist convins, inginerul electronist plecat in Germania s-a intors in Romania si a decis ca afacerea cu paste bio ar imbina toate astea la un loc. Si-a vandut casa, a mai imprumutat bani de la prieteni si a infiintat, impreuna cu sotia sa, Petrasbio, prima fabrica de paste ecologice din Romania. Imi povesteste toate astea chiar in mica lor fabricuta, curata ca o farmacie: "Astea sunt aparatele pe care le folosim ca sa facem pastele. Arata poate mai primitiv, dar pastele pe care le facem au doua mari avantaje: sunt din grau ecologic si sunt facute in asa fel incat sa isi pastreze calitatile nutritive. Noi, de exemplu, presam coca mecanic si nu o supunem unor temperaturi mai mari de 30 de grade", spune Marius. Asta inseamna pentru cei cinci angajati ai sai mai multa munca manuala, dar gustul este mai bun, calitatea nutritiva este mai buna. Dintre toti producatorii Biocoop-ului probabil Petrasbio are de suferit cel mai mult de pe urma concurentei supermarketurilor. Pastele rezista in timp si sunt o marfa care s-ar putea vinde mai usor in marile magazine. Numai ca o firma mica de produse ecologice nu vinde cantitati industriale si nu isi permite reclama la televizor: "Nu putem sa platim "taxa de raft" a marilor magazine, care este practic o taxa protectionista si o mafie institutionalizata. Un supermarket poate sa ceara pana la 5000 de euro "taxa de raft" pentru fiecare magazin al lantului sau. Daca are sase magazine asta inseamna 30.000 de euro. De unde sa am eu asemenea sume? In felul asta, taranii sunt tinuti departe de o buna piata de desfacere, acaparata de producatorii industriali. Pentru ca daca eu, care fac produse cu materie prima ecologica, nu pot sa vand, nici taranii nu castiga", imi spune Marius. Ia o punga de paste maronii: "Multi cand vad culoarea asta a pastelor se gandesc ca e vreo ciudatenie. De fapt, astea sunt paste facute din SPELTA, un stramos al graului de-acum 5000 de ani. In sudul Romaniei, s-au gasit in sapatura arheologica graunte de SPELTA. Germanii le-au pastrat mai bine, l-au transmis din generatie in generatie si a ajuns pana la noi. Ei au acum culturi de spelta pe suprafete destul de mari. Si in Romania se folosea, dar a disparut. Acum este langa Arad cineva care face si ne da si noua pentru paste. Aceasta cereala are niste proprietati fantastice, e redescoperita acum in Europa si tot mai multi o folosesc. Asta este una dintre specialitatile noastre, pastele din spelta. In felul asta, sprijinim si biodiversitatea. In urma cu mii de ani, erau mai multe soiuri de cereale, la noi au ajuns cateva. Dar daca nu avem grija de natura, s-ar putea sa le pierdem si pe cele de acum, asa cum s-a intamplat in trecut cu spelta, scapata ca prin miracol."
Graul SPELTA este cea mai veche dintre cereale. Era cunoscuta de-acum opt mii de ani in Asia si este laudata in Vechiul Testament. Romanii veniti sa cucereasca Dacia se pare ca aveau cu ei cate un saculet de spelta, din care mancau pentru a se energiza. Si asta, pentru ca boabele de spelta au un continut ridicat de vitamine, minerale, albumina si fibra. In multe clinici din Germania, este folosita ca remediu, chiar in tratarea anumitor boli. Doar datorita agricultorilor ecologici, ea a ajuns din nou in Romania, dupa o absenta de doua mii de ani.
Marius Gabor inca nu si-a achitat imprumuturile facute ca sa porneasca afacerea. Este optimist insa. Se gandeste ca oamenii se vor intoarce la mancarea sanatoasa, se vor gandi la natura, inainte de a lua din raft un produs. "Modul de productie ecologic intareste existenta peisajelor superbe din Romania. Sper ca oamenii sa gandeasca asta in viitor, si vom castiga cu totii. Agricultura conventionala, cu chimizare, cu mijloace de productie enorme, niveleaza totul, face monoculturi imense. Asta distruge pamantul, insectele, pasarile. Are un impact negativ extraordinar. Nu mai auzi ciocarlia, nu mai vezi fluturi, nu se mai aud greieri. Campurile ar semana cu un oras care are numai beton si nimic viu. Asta este agricultura industrializata. Ne vom trezi intr-o primavara ca nu se mai aude nimic. Nici pasari, nici gaze, nimic. Impotriva unui astfel de viitor ne-am unit la Biocoop. Nu vrem o primavara tacuta."
Multumiri pentru sprijin GREENPEACE ROMANIA.
(Cei interesati, pot contacta Biocoop la tel. 0788/231.458)
(Fotografiile autorului)