Da, e scris corect. Este vorba despre o afirmatie, si nu despre o intrebare. Si, dupa parerea mea, este vorba despre un eveniment cultural de proportii. Actor de exceptie, Dan Puric s-a afirmat in ultima vreme si ca orator inzestrat, militant activ pe teme de spiritualitate nationala, aplaudat de un public tot mai larg. Adevarat "luminator" al romanilor, ingrijorat de pierderea identitatii noastre nationale, Dan Puric ne adreseaza intruna mesaje patetice de mare efect emotional.
Prefata cartii este semnata de Parintele Iustin Parvu, care scrie, printre altele: "Nu-ti trebuie nici o strategie politica, nu-ti trebuie nici o ideologie ca sa-i faci pe oameni sa te iubeasca, sa te urmeze. Trebuie numai sa fii acordat la undele armonice ale acestui neam, pentru ca fiilor unui neam te adresezi si ei te vor recunoaste. Domnul Dan Puric are aceasta putere de a te fascina, de a te face sa-l urmezi - si nu o face fortat; pentru ca si tacand te cucereste. El nu a imbracat numai arta teatrului mut, lui i s-a dat un dar mult mai mare - arta de a castiga suflete. (...) Adeseori, domnul Dan Puric marturiseste ca menirea dansului este sa mature poteca spre biserica. (...) Vedem cu totii ca asistam la adormirea unei societati romanesti care-si pierde valorile neamului si ale crestinismului. (...) El este o constiinta care striga, din ce in ce mai cu putere, ca acest neam nu a murit...".
Lansarea volumului "Cine suntem" a avut loc la Teatrul Rapsodia din Bucuresti, intr-o sala arhiplina si in fata unui public incandescent, care l-a ascultat cu evlavie pe Dan Puric, a ras de glumele lui - adesea amare -, s-a insufletit la auzul indemnurilor lui pentru cultivarea valorilor culturale nationale, pentru cinstirea memoriei celor ce au murit martiri in inchisorile comuniste, in numele marilor valori ale ortodoxiei. Aplauzele au rasunat aproape fara intrerupere, benefice, ca ropotele de ploaie intr-o gradina uscata de seceta. La final, lumea a navalit pe scena ca sa-i fie mai aproape, ca sa-i poata vorbi lui Dan Puric, ca de la om la om. In seara aceea, in acele ceasuri binecuvantate, in sala Teatrului Rapsodia, speranta ca, inca, nu e totul pierdut, ca se mai poate iesi, inca, din malul de vulgaritate, de impostura, de prostie, de lene, hotie si minciuna politicianista in care pare sa se inece, cu incetul, lumea romaneasca - a renascut. Ea ne-a cuprins pe toti cei aflati de fata la eveniment. Intr-o clipa de ragaz, l-am rugat pe Dan Puric sa explice titlul volumului, ca raspuns la o intrebare: "Cine suntem, de fapt, noi, romanii, in acest inceput al mileniului trei?".
- Depinde cine intreaba. Daca intreaba un vechi securist care inca mai fura din tara asta - ii raspundem ca inca mai suntem o tara buna de pradat. Daca intreaba rusii, le spunem ca suntem oricand pregatiti sa facem o noua gubernie. Daca ne intreaba americanu', ii spunem ca suntem port-avion in orice directie doreste el. Daca ne intreaba Comunitatea Europeana, ii spunem ca suntem un hypermarket fara nume, dar cu "branduri" multe... Si daca ma intreaba un om cu suflet si cu credinta in Dumnezeu, ii spun ca suntem un neam suferind, nedreptatit, dar care se va ridica in picioare.
- Cand?
- Deja a inceput.
- Care ar fi semnele?
- O prima treapta este memoria neintinata a acestui neam - care a inflorit, paradoxal, prin asfaltul comunist.
- Si cand se va ridica de tot?
- Vine ea, si Primavara!
- Iar cartea pe care ai scris-o?
- E o marturisire. Nu ma intreba cum s-a nascut ea. De ce s-a nascut ea. E ca si cum ai intreba firul de ghiocel de ce apare de sub zapada...